Nepoţilor mei, cu drag

Publicat în Dilema Veche nr. 507 din 31 octombrie - 6 noiembrie 2013
O cruce mică la piept şi o cruce imensă n spate jpeg

Mă pregătesc să mă urc în avion. Lîngă mine, un turist filmează îmbarcarea cu o cameră video, înălţată două palme deasupra capului. În rîndul format dinaintea ghişeului, el se mişcă şovăielnic, dar ferm în aviditatea lui de a înregistra totul. Mersul său lent e orbecăire de orb, bîjbîiala cuiva care nu mai are ochi în cap. Ochii din cap i-au sărit în camera video, ochi sony, ochi digitali. Prin ei, omul meu înregistrează cu acurateţe intrarea în avion şi, apoi, debarcarea, ca să le trăiască mai temeinic şi ca să aibă imagini magice de lăsat moştenire nepoţilor.

Scena asta (pe care aţi văzut-o cu siguranţă în repetate rînduri în viaţa reală sau în filmul „Îmbarcarea şi debarcarea secolului“, în vogă pe Facebook) îmi aminteşte brusc de două recente experienţe. Prima, ca spectator într-un concert la Stanbul (sau, ca să fiu cinstit, mai degrabă ca bodyguard). Pe scenă, Lana del Rey, noua madonă a adolescenţilor, vie, în carne şi oase. Prin urmare, numai bună de imortalizat, de făcut din ea chip cioplit în pixeli, tras la xeroxul telefoanelor abile, mobile şi mobilate cu cămăruţe video. O maree de telefoane luminoase, plutind pe post de făclii peste marea de puştani ce veniseră să ia lumină. Tineri care jubilau şi filmau secvenţe magice, imagini şi poze de trăit intens şi de lăsat moştenire nepoţilor.

A doua experienţă, tot ca spectator, martor discret al unei cine romantice. El cu Ea, Ea cu El. Ei, între patru oblici ochi. El, cu un aparat foto atîrnat de laţul din jurul gîtului. Ea, cu un aparat foto, atîrnat de laţul din jurul gîtului. El, fotografiind întruna copaci, păsări şi stele. Ea, fotografiind întruna stele, păsări şi copaci. Nici un cuvînt şi nici o şoaptă din nici o tabără, linişte de mormînt. Ospătarul aduce aperitivele. Ele sînt halite imediat de teleobiectivele înfometate de imagini cu prăjeli de stele Michelin. Apare apoi felul principal. Teleobiectivele se apucă iarăşi de molfăit şi, de la masa romantică, nu se aud decît plescăiturile-canon ale clicurilor nesătule. Nici un cuvînt din nici o direcţie, silenzio stampa, respect pentru canoane. În final, după ce a fost scanat din toate unghiurile şi desertul, cînd mă aşteptam, în fine, să aud şi eu, babă curioasă, oarecare şuşoteli drăgăstoase, cuplul romantic a trecut la digestiv: ea, savurîndu-şi în linişte propriul slideshow, el, savurîndu-şi în linişte propriul slideshow. Şi, după acest îndelung şi romantic preludiu digital, a urmat o îndelungă şi romantică acuplare digitală: iubitul, transferîndu-i iubitei propriul aparat, cu tot cu laţ, ca să i se scurgă şi ei ochii; iubita, transferîndu-i iubitului, propriul aparat, cu tot cu laţ, ca să i se scurgă şi lui ochii. Fotografii romantice şi secvenţe magice, imagini de trăit copios şi de lăsat moştenire nepoţilor.

Nu, nu am vreun motiv imperativ şi nu sînt mînat de vreo urgentă raţiune de ordine publică pentru a evoca autenticele povestioare de mai sus. Dacă vi se par prozaice, vă cer scuze şi clemenţă. Le-am amintit doar pentru a-mi exprima o candid-naivă mirare şi o retoric-amară întrebare.

Semnul de candidă şi naivă mirare!

Nici turistul din avion, nici adolescenţii de la concert şi nici romanticii cu ochi oblici şi gîturi în laţuri nu au trăit, în mod nemijlocit, direct, experienţele pe care urmau să le guste sau să le confrunte, după caz. Ei au apelat la un samsar, un intermediar al contactului lor cu realitatea: aparatul, mecanismul, drăcia tehnică, gadget-ul ca senzor şi depozitar de emoţii. Un împuternicit care scuteşte realitatea de disconfortul de a ni se oferi nefardată şi care ne ocroteşte, şi pe noi, în nisipul aseptic în care ne băgăm capul nostru de struţi. Graţie apelului la acest mandatar, experienţa concepută a fi trăită în direct este sacrificată în favoarea senzaţiei că, imortalizată, ea chiar trăieşte o eternitate: evenimentul live, transformat în eveniment eternal. Gata, ne-am găsit alinarea, emoţiile noastre trebuie conservate în fişiere şi foldere, bănci de afective celule stem, bune pentru a ne revitaliza propria nemurire în faţa nepoţilor noştri.

Emoticonul de retorică şi amară întrebare?

Tehnica evoluează cu viteză de lumină. Viaţa noastră cotidiană este hidratată de perfuzii conectate la lumea digitală. Încotro ne îndreptăm şi unde vom ajunge? Pînă unde ne vom digitaliza? Care-s limitele? Cît de departe vom migra spre lumea virtuală, viaţa de rezervă, e-love, e-life? Cît de ultra-mega-super-publică va ajunge fărîmitura privată din viaţa noastră? Cînd vor lua inteligenţa artificială locul gîndirii umane, e-gold – locul aurului, bitcoinii – locul banilor şi facebook-ul – locul book-ului? Cît de secundară va rămîne existenţa noastră digital-paralelă? Cînd o va detrona pe cea principală? Dar, mai presus de toate, curiozitate supremă, cît vor fi de fericiţi şi interesaţi nepoţii noştri de savuroasele şi magicele imagini ale îmbarcării noastre într-un avion? 

5 octombrie 2013

Florentin Ţucă este managing partner la casa de avocatură Ţucă, Zbîrcea & Asociaţii.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

zentiva
Poziția producătorului privind lipsa medicamentului care face imposibile operațiile chirurgicale din România
Ministrul sănătății, Alexandru Rafila, recunoaște această problemă și susține că a vorbit cu producătorul acestui medicament, care dă asigurări că în, cel mai scurt timp, stocurile din spitale vor fi asigurate.
Ilan Şor FOTO EPA/Doru Dumitru
Rocadă pro-rusă pe piața TV din Moldova. Ilan Șor preia controlul televiziunilor „Primul în Moldova” și „Accent TV”
Politicianul și omul de afaceri Ilan Șor își extinde holdingul media și controlează două posturi de televiziune care erau afiliate socialiștilor și transmiteau program e pro-ruse, potrivit replicamedia.md. Este vorba despre „Primul în Moldova” și „Accent TV”.
Prostituata - prostitutie FOTO Shutterstock
Tânăr din Argeș, proxenet pentru concubina sa. A forțat-o să se prostitueze ca să-i aducă bani
Un tânăr din Argeș a fost reținut în weekend, ca urmare a probării activității infracționale pentru proxenetism. Victima, care este chiar concubina bărbatului, era exploatată sexual în diferite apartamente din Pitești.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?