Ne consultă Europa!
Zici că, gata, vin sărbătorile şi toată lumea pleacă spre „ţara pe care o cunoaşte cel mai bine“ (expresie de jargon bruxellez, indicînd ţara de origine a unui angajat al Comisiei) pentru a petrece împreună cu familia, în mediu naţional. Cînd colo, te uiţi pe lista consultărilor publice ale Comisiei şi îţi dai seama că şi în timpul vacanţei de iarnă ei, acolo, lucrează. Ei te consultă în permanenţă.
Deschid pagina frumos intitulată „Vocea ta“ şi citesc ce îşi mai doreşte Comisia Europeană să afle de la mine. Aşadar, consultările publice! Prima este despre politicile umanitare, a doua se referă la protecţia intelectuală a cercetării. Slabe şanse să găsim păreri româneşti.
A treia consultare din listă ne priveşte, însă, tare de tot. Ea se cheamă aşa: „Opţiuni pentru reviziuirea strategiei tematice a Uniunii Europene privind poluarea aerului şi politicile conexe“. Scuzaţi expresia! Eu de aici înţeleg că e vorba despre mediul înconjurător şi poluarea aerului. Carevasăzică, vine o revizuire. Avînd în vedere că Europa se vede pe sine ca pe un campion al protecţiei mediului (prin comparaţie cu lacomii de americani şi cu inconştienţii de chinezi), bănuiesc că direcţia propusă este întru înăsprirea normelor de poluare. Încerc să enumăr acum românii care ar trebui să fie interesaţi de subiect. În primul rînd, experţii şi funcţionarii publici, de la nivel local sau central. Oamenii din primării şi ministere. Ei trebuie să ştie care ar fi nevoile locale sau naţionale, pînă unde se poate admite strîngerea şurubului, fără a se ajunge la daune financiare ireversibile. Apoi, evident, activiştii din organizaţiile de mediu. De ei nu-mi fac griji. Sînt bine organizaţi, vocali, informaţi. Cred că au şi trimis păreri şi opinii, susţinînd (bineînţeles) că orice formă de transport public care arde benzină sau motorină ar trebui interzisă pe veci, iar zborul cu avionul ar fi bine să fie taxat la sînge. Evident, alţi români direct interesaţi sînt industriaşii mari şi mici sau organizaţiile lor de tip cameră de comerţ: producătorii de automobile, liniile aeriene, firmele de transport, industria energetică, mineritul, siderurgia. Toţi lucrătorii şi patronii din domeniile astea vor fi afectaţi de viitorul set de politici. În consecinţă, mă aştept ca şi sindicatele de ramură să formuleze opinii. Cam cîţi români să fie, în total, în amintitele categorii? Zic şi eu, la întîmplare: direct – cam un milion. Indirect (adunînd comercianţii şi băncile, de exemplu) – cam încă un milion. Altfel spus, aproximativ două milioane de români au un interes personal ca să citească (măcar) setul de propuneri supuse consultării. Cam cîte opinii româneşti credeţi că vor fi postate pînă la finele consultării (jumătatea lui martie, la anul)? Pariez că maximum o sută... Apoi, peste vreo cinci-şase ani, cînd setul de politici care se coace acum va intra în vigoare, cine va urla ca din gură de şarpe cum că Europa îi bagă în faliment şi că „cremenalul de guvern“ nu-i apără? Păi, restul...
De ce oi fi eu atît de pesimist? Pentru că am un precedent pe care îl cunosc relativ bine: consultarea publică organizată de comisarul Dacian Cioloş cu privire la propunerea sa de revizuire a politicii agricole comune. Unul dintre puncte prevedea plafonarea la un maxim admis pentru subvenţiile directe la hectar. Din 5454 de opinii şi propuneri, ghiciţi cîte au fost româneşti? Fix 54. În condiţiile în care România scoate grosul producţiei sale alimentare de pe suprafeţe mari şi foarte mari, plafonarea subvenţiei înseamnă pierderi de milioane de euro, anual, pentru fiecare dintre marii noştri latifundiari. Nici că le păsa. De îndată ce i-am întrebat (ca ziarişti) de ce nu au reacţionat la chemarea pentru spus părerea, aproape toţi au răspuns: „Păi, guvernul ce face? Să ne apere interesele, că de-aia plătim impozite“. Nici nu le trecea prin cap că, la Bruxelles, există un mecanism destul de bine pus la punct, construit cu un singur scop: să le asculte şi să le noteze opiniile.
Şi uite aşa îmi trece prin gînd că deficitul de democraţie de care tot acuzăm Comisia s-ar putea să fie în capul nostru, nu în capul lor.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
