Napoleon şi bătălia ideologică legată de comemorarea morţii sale

Publicat în Dilema Veche nr. 884 din 18 - 24 martie 2021
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Merită celebrat Napoleon cu ocazia trecerii a două sute de ani de la moartea sa? Iată o întrebare care declanşează dispute, polemici şi efervescenţă politico-mediatică în prezent în Franţa. Napoleon a devenit însă un mit mondial, deci dezbaterea este de natură să traverseze frontierele Hexagonului.

Un istoric francez, Jean Tulard, afirmă că de la moartea lui Napoleon au apărut mai mult de o carte pe zi despre el. Altfel spus, de pe data de 5 mai 1821, cînd fostul împărat la francezilor îşi dădea ultima suflare pe insula Sfînta Elena, unde fusese deportat de britanici, au apărut în lume mai multe studii despre Napoleon decît zilele care s-au scurs de atunci. Zilele le putem calcula repede: pe 5 mai 2021 se vor fi adunat 73.000 de zile de la moartea lui Bonaparte. Numărul cărţilor ar fi acum de 84.000 şi ele continuă să apară, scotocind tot mai adînc şi mai critic în evenimentele şi culisele epocii napoleoniene. Chiar şi englezii, marii învingători ai lui Napoleon, sînt obsedaţi de el, iar la British Library pot fi consultate 13.000 de studii dedicate celui numit de ei cînd Boney, cînd Napsy.

A fost Napoleon o figură prefigurîndu-l pe Hitler sau un mare reformator aşteptat ca un fel de Mesia în toată Europa? A fost el un aventurier extrem de norocos, pornit de la zero şi care a devenit la 40 de ani stăpînul Europei, sau un monstru militar şi politic responsabil de moartea a un milion de oameni doar în ţara sa?

Controversele în jurul unor importante evenimente istorice şi în jurul unor mari personalităţi nu sînt noi în Franţa şi nici în alte ţări europene. În prezent, însă, împotriva lui Napoleon sînt coalizate (iar în unele privinţe pe bună dreptate) mişcări şi curente feministe, antirasiste, decolonialiste, de tip woke şi cancel culture, plus diverse personalităţi politice excedate de prea multă napoleonomanie.

Cel puţin una dintre deciziile sale îl plasează pe Napoleon fără drept de apel în boxa acuzaţilor, şi nu întîmplător unii militanţi cer chiar şi retragerea rămăşiţelor sale pămînteşti de la Domul Invalizilor. Pe 20 mai 1802, Napoleon, la ora aceea avînd titlul de prim-consul, semna un decret de restabilire a sclaviei în colonii, după ce aceasta fusese abolită în 1794 de Revoluţia Franceză. Unii istorici şi oameni politici semnalează şi cîteva circumstanţe agravante: Napoleon a înăsprit chiar condiţiile de viaţă ale sclavilor, iar Franţa a fost singura ţară din lume care a restabilit sclavia. Un editorialist de stînga francez, Laurent Joffrin, fost director la Libération, consideră că acest „gest” a reprezentat „marea trădare a lui Napoelon”. Dacă ţinem cont că Napoleon este un produs al Revoluţiei Franceze, precum şi de faptul că Révoluţia Franceză este produsul unui secol de reflecţie umanistă, restabilirea sclaviei apare într-adevăr ca un fapt de neînţeles.

Francezii au tendinţa de a-i ierta multe lucruri lui Napoleon: de exemplu, megalomania sa, faptul că a lăsat în urma sa o Franţă epuizată sau marile sale erori strategice cum au fost campania din Spania şi campania din Rusia. Diversele sondaje şi anchete pun în lumină faptul că Napoleon rămîne personajul lor istoric favorit, şi abia după el se situează Regele Soare, Jeanne d’Arc sau De Gaulle. Marele public îi admiră dimensiunea romantică, juriştii recunosc că şi astăzi unele dintre legile date de el sînt valabile. Mulţi oameni politici văd în Napoleon încarnarea geniului francez şi nu de puţine ori, în momente de criză, francezii spun: „Ah, dacă am avea din nou un Napoleon!”.

În faţa acestei tabere de adulatori se află însă alta, care îl acuză de rasism, de sexism, de despotism, de militarism, că ar fi fost un colonizator insensibil la suferinţele oamenilor. Universitarul francez Louis Georges Tin, preşedintele de onoare al Consiliului reprezentativ al asociaţiilor oamenilor de culoare din Franţa, acceptă faptul că Napoleon trebuie să figureze în programele şcolare şi că epoca napoleoniană trebuie predată elevilor. În nici un caz însă, subliniază el, statul nu trebuie să-l comemoreze în mod oficial pentru că acest lucru ar fi echivalent cu o „apologie a crimei”.

Probabil că, din acest motiv, şi preşedintele Emmanuel Macron rămîne evaziv şi nu şi-a precizat încă intenţiile legate de bicentenarul morţii lui Napoleon. O mare expoziţie îi va fi dedicată împăratului, la Paris, în luna aprilie. S-ar putea ca, din cauza epidemiei, inaugurarea ei să fie amînată. Clasa politică scrutează însă gesturile preşedintelui, mai ales că i se reproşează un anume autoritarism de inspiraţie bonapartistă. Va veni oare Macron la inaugurarea expoziţiei? Probabil că unii militanţi îşi ascut deja săgeţile şi le înmoaie în otravă pentru a trage în el dacă „îndrăzneşte” să confere o notă prea solemnă şi naţională comemorării.

Uluitor mi se pare, în orice caz, acest tablou politic, cultural şi mediatic: două tabere se află faţă în faţă, puternic înarmate ideologic şi dispunînd de solide argumente istorice, gata să se înfrunte şi chiar să se aneantizeze din cauza lui Napoleon. Iar între cele două tabere, stafia lui Napoleon se plimbă cu mîinile la spate, enigmatică şi solemnă, simbol al tuturor contradicţiilor posibile concentrate într-o singură persoană, într-un singur personaj al istoriei.

Ceea ce fascinează şi derutează, cred, în continuare în privinţa acestui „star al istoriei” (cum scrie Le Figaro) este tocmai acest amestec de bine şi de rău, de geniu şi de orbire, de aspiraţie spre libertate şi de cinism. Napoleon reprezintă o mie de calităţi şi o mie de defecte amestecate între ele şi care, la fiecare pas făcut de el, s-au asociat în diferite proporţii inspirîndu-i deciziile. El a avut ambiţia de a schimba cursul istoriei în Europa şi în lume, dar uneori a mers şi împotriva istoriei, de exemplu atunci cînd a restabilit sclavia.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Agresați sexual în școală sub ochii dascălilor. Polițist: Vorbim despre un fenomen aici, despre dezinteresul unor cadre didactice
Este anchetă de proporții la o școală din județul Brașov, unde mai mulți elevi de clasa a VIII-a și-au agresat sexual colegii mai mici. Nu o dată și în văzul tuturor.
image
Cât a ajuns să coste renovarea unui apartament cu două camere. „Ferească Dumnezeu! Ați pus foiță de aur pe pereți?”
Prețurile o iau razna în România, iar piața imobiliară e campioana scumpirilor în marile orașe. Marii câștigători sunt constructorii și meșterii din construcții. Ultimii au ajuns să ceară sume fabuloase chiar și pentru renovarea apartamentelor mici.
image
Un fost senator se laudă că a pescuit un păstrăv de 109 centimetri. Unde este lacul în care sunt exemplare şi de peste 2 metri
Pescarul, cunoscut în zonă drept Regele Păstrăvului din Ardeal, nu este la prima sa captură de mari proporţii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.