N-am fost membru de partid! - ei şi?
Petre Roman e de vină. Să vă zic. Eram în anul II, la TCM. Făceam o materie destul de grea, oribil de grea, inimaginabil de grea: mecanica fluidelor. Multă, multă fizică, ecuaţii kilometrice, cestiuni abstracte. Pe cuvîntul meu de onoare, în primul an de facultate luasem numai 9 şi 10. Mă şi minunam de mine însumi, aşa că mă bătea gîndul să mă fac membru de partid. Cam atunci era bătaia peştelui, prin anul II. Dacă aveai note bune şi dosarul familiei era relativ curat, te băgau în partid. Scăpai de belea şi de (eventuale) alte soiuri de compromisuri viitoare. Adică, nu trebuia să mai faci exces de zel în afirmarea loialităţii faţă de cauza socialismului, în fabrică, după şcoală şi repartiţie. Acolo era nasol: se făcea membru un inginer la douăzeci de muncitori. Aşteptai o grămadă. Fără să fii membru, adios vreo funcţie cît de cît mai acătării (vreun şef de secţie, ceva…).
Prin anul întîi, aşadar, luasem note mari. Eram şi secretar ASC (pentru cititorii mai tineri, asta înseamnă Asociaţia Studenţilor Comunişti – nu eram membri de partid, eram tot un fel de UTC-işti, dar la facultate) pe an, cu probleme culturale. Am tras cu dinţii să mă aleagă colegii în funcţia asta. Alt portofoliu nu mă interesa. Doar pe ăsta cu „culturalele“ îl voiam, pentru că la mîna mea erau biletele de teatru care se distribuiau în facultate. Era fain să fii şi cu Organizatoricu’, pe acolo treceau biletele de tabără, dar am preferat Culturalu’. În plus, eram băgat într-o sumedenie de chestii tari de tot: ne apucasem să refacem clubul de jazz din subsolul facultăţii (Clubul „Richard Oschanitzky“), organizasem acolo un concert cu band-ul lui Gondi (adus tocmai de la Timişoara), voiam să îl aducem pe Tavitian, eheee, chestii grele. Între altele, să vă zic un amănunt de care sînt tare mîndru: eu i-am făcut cunoştinţă lui Roger (Godoroja) cu Moşu (Lungu). Apoi, aveam de jucat bridge. Jucam zi de zi, în bufetul din clădirea rectoratului sau în cîte o sală goală de seminar. Colac peste pupăză, ne apucaserăm să înfiinţăm brigada TCM (de muzici, dans şi umor). Aveam rivalităţi grele cu ăia (alea) de la ASE, Energetică şi Universitate. În plus, apăruseră unii noi pe la Instalaţii (un text superb, plin de „şopîrle“ transparente rău, scris în mare parte de Bogdan Teodorescu). Prin ţară, mai erau Galaţiul şi Clujul care erau şi ei buni de tot.
„...există clasa celor care încearcă să pretindă că nu se putea face nimic şi nici un compromis nu era negociabil – ceea ce este o minciună sfruntată. Cine voia să se bage, se băga, cine nu – nu. N-a fost nimeni şef cu forţa. Cine voia să tacă, tăcea, cine nu – nu.“
Eu voiam să mă bag, dar nu a fost să fie! Printre atîtea repetiţii la brigadă, done de bridge şi impresariat amator de jazz, cînd să te mai duci şi la mecanica fluidelor? Aşa că m-am trezit în sesiune fără nici un laborator făcut. Nu mă primea în examen! Fuga-fuga acolo! Proful de laborator a fost amabil, m-a lăsat să le recuperez pe toate într-o zi şi mi-a dat mîntuitorul 5! La examen am ştiut subiectul, am luat 9, numai că profesorul Ionescu s-a uitat în carnet şi a zis: „Păi, dacă Petre Roman ţi-a dat numai 5 la laborator înseamnă că n-ai fost tot anul pe acolo. Facem media, ia un 7!“. Aşa s-a terminat tentativa mea de a intra în partid. Cu un 7 la un examen, ieşeai din calcule!
Am continuat cu brigada, cu clubul de jazz şi cu zecile de ore de bridge. Am terminat facultatea cu un mare 7 la examenul de diplomă (aceeaşi notă cu a lui Dan Teodorescu de la Taxi) şi am ajuns la fabrica de ciment de la Cîmpulung. Nu am mai apucat să fac exces de zel pentru a prinde „primiri de intelectuali în Partid“, pentru că a venit Revoluţia.
„Nu regret ce-am făcut înainte de Decembrie 1989. Mă întreb, fireşte, ce s-ar fi întîmplat dacă mi s-ar fi cerut mai mult şi dacă mi s-ar fi oferit mai mult. Sincer, nu ştiu.“
Cele două citate din text vin dintr-un soi de CV politic al lui Tudor Călin Zarojanu (cartea se cheamă Copiii asfaltului şi a apărut în 2006). M-a pus pe gînduri. El a fost membru de partid. Eu, nu. Şi ce dacă?
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
