Multiculturalismul: sfîrșit de capitol?
Multiculturalismul e precum croitorul. Croitorul se naşte, trăieşte ce trăieşte şi, apoi, moare. Aşa şi cu multiculturalismul. În plus, multiculturalismul are rude apropiate: biodiversitatea, excepţia culturală şi lupta împotriva încălzirii globale. Mă tem că întreaga familie se simte cam nasol în ultima vreme.
Surioara „Biodiversitatea şi apărarea ei“ este, de aproape 30 de ani încoace, raţiunea de a fi a unei pături solide de organizaţii non-guvernamentale, la nivel global. Teza lor este cam aşa: dacă vom cultiva intensiv cereale sau plante tehnice modificate genetic (în special porumb, soia sau rapiţă), vom distruge celelalte soiuri pe care ni le-a lăsat Dumnezeu. O stranie coincidenţă a făcut ca perioada de luptă împotriva Organismelor Modificate Genetic să fie aceeaşi cu vremea în care institutele europene de producere a soiurilor de înaltă productivitate aveau o întîrziere majoră de dezvoltare, în faţa concurenţilor americani. Aşa că, ce a făcut UE? Simplu. În numele biodiversităţii, a început să aprobe cu ţîrîita hibrizii, mimînd protecţia mediului şi a consumatorilor. De fapt, protejau industria europeană de profil, pe piaţa regională. Au dat însă apă la moara militanţilor biodiversităţii. Simultan, pentru a putea hrăni vacile comunitare, UE este nevoită să importe cca 40 de milioane de tone de soia modificată genetic, din SUA şi America Latină. De cînd cu creşterea brutală a preţului la alimente, pe toate pieţele, s-a „modificat schimbarea“. Decizia „care soi modificat genetic e bun, care e rău“ s-a mutat la nivel naţional. De acum, fiecare ţară în parte îşi stabileşte singură riscul de atentat la biodiversitate.
Fratele „Excepţie culturală“ era, în ciuda numelui, de o simplitate intelectuală scandaloasă. Aici era vorba, pur şi simplu, de a trage subvenţii europene pentru filmele franţuzeşti (pardon, europene, cu excepţia celor englezeşti), care nu mai aveau loc pe piaţă din pricina industriei americane de profil. După multe sute de milioane de euro cheltuite, eu nu îmi amintesc decît o singură producţie nostimă, care merită văzută: „L’auberge espagnol“ (Hanul Spaniol), o amuzantă introducere în culisele apariţiei Tînărului Cetăţean Cu Adevărat European.
Fratele „Să luptăm cu încălzirea globală“ a avut sprijin de cel mai înalt nivel. Al Gore e cel mai cunoscut dintre vestitorii apocalipsei provocate de industrializare. Din păcate, a apărut scandalul Climate Gate, şi oamenii de ştiinţă implicaţi s-au făcut de rîs. Apoi, ceea ce începuse ca „Nordul a împuţit planeta şi moare Sudul din cauza asta“, a început să nu mai ţină. Săptămîna trecută, China a devenit, cu acte-n regulă, a doua economie a lumii. Se ştie, de mai multă vreme, că miliardul de supuşi chinezi poluează atmosfera Terrei mai abitir decît americanii middle class care se duc cu ditai SUV-ul la supermarket pentru a cumpăra trei kile de mere şi unul de cartofi. În plus, ultimele ierni nu au fost defel călduroase, iar cercetătorii care afirmă că nu există o influenţă prea mare a activităţii industriale în evoluţia climei au devenit din ce în ce mai prezenţi (mă rog, au prins curaj după ce adversarii lor s-a făcut de batjocură).
Rămăsese multiculturalismul. Prima lovitură i-a fost aplicată, la nivel politic, tocmai în Australia. John Howard, fost prim-ministru, ar fi afirmat că ţara lui are o limbă oficială (engleza) şi nişte reguli bazate pe morala creştină. Avînd în vedere că nimeni nu a adus cu forţa nici un emigrant în Australia (de la regina Victoria încoace), nimeni nu este obligat să rămînă, dacă nu îi convine. Mesajul a circulat ca e-mail de tip viral şi a fost răspîndit cu frenezie în lumea anglo-saxonă, ceea ce spune multe despre lehamitea respectivilor internauţi în faţa corectitudinii politice. De curînd, David Cameron – englezul, Angela Merkel – nemţoaica şi Nicolas Sarkozy – francezul au declarat oficial că, în ţările lor, politicile multiculturale au eşuat. Implicaţiile sînt teribile pentru politicile şi programele de un anumit tip, la nivel naţional şi comunitar. Avînd în vedere că România este direct interesată de rezolvarea problemelor unei anumite minorităţi, promit să revin exact săptămîna viitoare.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
