Multiculturalismul?
- ce-o mai fi și asta? -
„Nu v-a forţat nimeni să veniţi aici. Aţi venit de bunăvoie. Dacă nu vă place ţara asta, dacă nu vă place cum trăim aici, puteţi pleca de unde aţi venit. Nu vă ţinem cu forţa. Acceptaţi ţara care v-a acceptat pe voi sau plecaţi.“
Chipurile, acesta ar fi un fragment dintr-un mesaj al premierului australian John Howard, adresat emigranţilor musulmani. Ulterior, s-a demonstrat că nu Howard era autorul textului, dar aceleaşi idei, cu alte cuvinte, fuseseră exprimate de trei dintre cei mai influenţi membri ai cabinetului său (http://www.hoax-slayer.com/howard-muslim-speech.shtml#). Întregul episod a fost straşnic comentat, a născut controverse, a stîrnit polemici, mai ales pentru că totul se petrecea imediat după atacul terorist din Bali. Ar fi rămas doar o istorioară în lunga saga a corectitudinii politice din lumea occidentală.
Numai că, recent, fără aparentă legătură cu vreun atentat sîngeros, în plină agitaţie legată de revoltele din lumea arabă, cei mai importanţi trei lideri ai Uniunii Europene (e drept, aparţinînd unor partide de dreapta), adică David Cameron (5 februarie), Nicolas Sarkozy (10 februarie) şi Angela Merkel (17 februarie) afirmă răspicat că multiculturalismul a eşuat în ţările lor şi că politicile corecte politic menite a păstra diferenţele culturale, politici finanţate din bani publici, vor înceta (observaţi remarcabila sincronizare).
Pe 21 februarie, unda de şoc atinge, firesc, Parlamentul European. Daniel Hannan, europarlamentar din partea Partidului Conservator (da, ştiu, tot de dreapta), publică în Newsweek un articol de susţinere a liderului său de partid. „Cînd citiţi că un consiliu local a interzis decorarea localităţii cu ocazia Crăciunului, pentru a nu ofensa comunitatea musulmană locală, sigur veţi citi şi motivul oferit de un imam din zonă. El spune că nici creştinii nu sînt prea dornici să fie parte dintr-o sărbătoare musulmană. Acesta nu e multiculturalism, ci anti-culturalism.“ Văd, aşadar, regăsirea unor cuvinte şi expresii omise multă vreme din discursul la nivel înalt de prin Uniunea Europeană: „valori creştine“, „patriotism“, „integrare“, „tradiţii“, „orgoliu naţional“. Unii pot considera „alunecarea“ drept periculoasă. Personal, nu sînt atît de prăpăstios. Nu consider că opiniile celor trei tenori politici majori ai UE – Cameron, Sarko şi Merkel (mă rog, doi tenori şi o soprană) – pot fi catalogate drept chemări la o „sharia“ creştină, apel la cruciade sau instigare la neglijarea obligaţiilor unui stat de drept întru discriminarea pe motive de religie sau etnie. Compararea lor cu Ahmadinejad este o tîmpenie propagandistică extrem de ieftină, tipică pentru unii stîngişti imaturi. Asta nu înseamnă că impactul asupra politicilor europene va fi lipsit de relevanţă.
De exemplu, mă aştept ca oficialii români implicaţi în efortul de a trimite problema integrării romilor (sau ţiganilor, după cum doreşte fiecare să i se spună) spre Bruxelles, pe fonduri comunitare, să fie atenţi la aceste declaraţii extrem de recente. S-ar putea ca tabăra de sprijin, compusă din adepţi convinşi ai programelor scumpe de inserţie socială, să fie mai subţire în viitorul apropiat. Este destul de probabil ca esenţa politicilor de asistenţă pentru „minorităţile discriminate şi dezavantajate“ să se schimbe. Mai puţini bani daţi cu largheţe spre ONG-uri urbane şi „academice“, pentru seminarii. Mai degrabă fonduri oferite mult mai ţintit, direct către comunităţi, cu un control riguros ulterior. E drept că romii (sau ţiganii, e vorba de aceiaşi oameni cu aceleaşi probleme, indiferent de denumire) din România nu sînt imigranţi, ei sînt cetăţeni ai unui stat membru. Este adevărat că nu sînt musulmani şi nu pun problema terorismului. Numai că micile şi mizerabilele lor „bidonville“-uri construite din te miri ce pe la periferia oraşelor occidentale îi izolează, îi scot în evidenţă, le arată condiţia de „gagii“, de „diferiţi“, de indivizi care nu au de gînd să respecte prea tare regulile sociale general acceptate. Iar societăţile acelea încep să îşi piardă răbdarea. Tocmai au recunoscut că multiculturalismul a fost un eşec.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
