Moştenirea Obama. Primul mandat. America

Publicat în Dilema Veche nr. 636 din 28 aprilie - 4 mai 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Ca să înțelegem ce se întîmplă, este mai util să privim în trecut decît în viitor. Nu de alta, dar în trecut chiar avem ce vedea, pe cînd în viitor bîjbîim după fantome imprecise, despre care nu putem ști exact dacă sînt predicții cît de cît realiste sau simple proiecții ale dorințelor noastre.

Competiția electorală americană de anul acesta are loc în contextul forjat de cei opt ani de administrație Obama. Nici nu putea fi altfel – orice președinte american vine la putere în plină moștenire lăsată de predecesorul său. Cînd a venit la Casa Albă, în ianuarie 2009, Barack Obama a reprezentat o imensă, colosală speranță. Părea, pentru mulți, că cerurile politice s-au deschis și ne-a venit, în sfîrșit, Omul! O cotă apreciabilă de entuziasm public însoțește pe orice nou președinte cînd merge la noul său loc de muncă, dar în cazul lui Obama a fost mai mult – a fost euforie publică!

În noiembrie 2008, actualul președinte american cîștiga primul său mandat la Casa Albă cu aproape zece milioane de voturi avans față de contracandidatul republican. În procente, scorul a fost de 52,9% la 45,7%. Obama era nu doar primul președinte negru, ci era chipul unei mari speranțe. Lumea întreagă a fost încîntată de alegerea lui. Acea campanie electorală, deși s-a referit mult și la războaiele deschise de George W. Bush, a fost aproape incandescentă cînd ajungea la teme economice. Vă reamintesc, anul 2008 a fost anul în care economia americană cunoștea cea mai profundă criză de după al Doilea Război Mondial și foarte mulți americani se uitau la Obama ca la un salvator. Longilin și gracil, sigur pe el și șarmant, Obama era proaspăt și plin de elan. Răspunsurile lui erau limpezi şi convingătoare, trecea peste atacurile republicane cu inteligență și părea prietenos. Soluțiile lui aveau un iz socialist, ceea ce stîrnea susținerea multor americani loviți de criză – se știe, clasa de mijloc și ceea ce este sub ea din punctul de vedere al nivelului de trai suportă cu precădere efectele oricărei crize economice. În general, nu se poate spune că Obama a trădat promisiunile, dar se poate spune că a trădat speranțele puse în el.

Uneori, apare cîte un politician înzestrat cu de toate. Are verb, șarm, leadership, charismă, idei – tot! El face promisiuni, ca orice politician. Doar că înzestrările lui, altoite pe eventuala furie populară împotriva predecesorului său, nasc în bietul suflet al plebei așteptări și speranțe care depășesc cu mult ceea ce el promite. În campania electorală, e foarte bine. Tocmai această augmentare autonomă a speranței electoratului în raport chiar cu promisiunile candidatului aduce voturi cu nemiluita. Însă, după cîștigarea alegerilor apar problemele. Cum se poate feri un astfel de politician de prăbușire? Obama a fost, din acest punct de vedere abil. A știut să nu se prăbușească prea tare. A început primul mandat cu o amețitoare favorabilitate de 70% în rîndul americanilor și îl termină pe ultimul cu foarte puțin sub 50%. Dintre cei cinci președinți americani care au făcut două mandate consecutive după al Doilea Război Mondial, Obama este, din punctul de vedere al favorabilității la final de mandat, pe un onorant loc 3, aproape la egalitate cu Ronald Reagan – pe locul 1 se află președintele Eisenhower, mult și egal apreciat de americani din prima pînă în ultima zi a celor opt ani de președinție. Percepția despre Obama în rîndul susținătorilor săi este că a livrat cît a putut din agenda pe care a promis-o, dar că s-a luptat mereu, fără oprire, ca să încerce să livreze integral.

În fața crizei economice, în principiu, Obama a folosit din plin resursele publice pentru a proteja cetățenii și companiile de loviturile crizei economice. De la marile corporații din industria auto pînă la copiii celor mai săraci americani rămași neacoperiți de asigurări sociale, Obama a dat de la stat pentru toată lumea, ca să treacă vremurile grele. Cam asta făcuse, de altfel, și Bush. Pînă și în plan fiscal, Obama nu a făcut altceva decît să extindă în timp sistemul de reduceri de taxe adoptat de Bush. Pe atunci, senatorul Sanders s-a opus vehement. Dacă în plan financiar e ca la război – ceea ce faci ca președinte al Americii este în mare măsură impus de o logică economică inflexibilă și doar în mică măsură ceea ce ai vrea să faci –, în plan social terenul de acțiune este cu totul la cheremul ideologiei. Aici, Obama a dat măsura întreagă a stîngismului său, fiind un promotor consecvent și inteligent al agendei corectitudinii politice.

Anul 2009 a fost prost din punct de vedere economic, dar începînd cu 2010 economia americană a început să-și revină. Majoritatea americanilor au pus acest reviriment în tolba lui Obama, deși e greu de știut ce influență pot avea liderii politici asupra ciclurilor economice. Vedeta primului mandat Obama a fost, fără îndoială, faimoasa lege botezată „Obamacare“, prin care se instituie mecanisme noi în raporturile de asigurare astfel încît numărul celor neasigurați să scadă, cheltuielile generale cu sănătatea să scadă, și calitatea serviciilor, în general, să crească. Obama s-a luptat enorm pentru această lege și a putut-o promulga în martie 2010. Efectele aplicării ei, însă, s‑au dovedit mult mai complicate decît gîndiseră inițiatorii (care chiar au lucrat la această lege cu o mulțime de experți alături – să nu vă gîndiți că e ca în Parlamentul nostru!). Astfel, la finele lui 2013, 41% din americani erau mulțumiți și aproape 50% erau nemulțumiți de ea. Interesantă este distribuția pe rase a aderenței la noua lege. În vreme ce 61% din hispanici și aproape 90% din negri s-au declarat mulțumiți de lege, favorabilitatea în populația albă a fost de sub 30%. Apărea, deja, o problemă pe care Obama nu va putea să o rezolve și care îi va marca în sens negativ întreaga moștenire: polarizarea societății americane.

Tot ce a făcut Obama pentru a-și respecta promisiunile, pentru a se păstra la o cotă de favorabilitate care-i consolidează prestigiul și autoritatea, dar și pentru a lăsa Partidul Democrat într-o bună poziție electorală, a avut un cost care a devenit tot mai pregnant și a ajuns să fie, în 2016, o mare vulnerabilitate pentru Statele Unite: divizarea societății americane. Mai mult ca niciodată, societatea americană s-a polarizat și, mai mult ca niciodată, polii opuși sînt intoleranți unul cu celălalt. Dacă Obama a fost incapabil sau doar neinteresat să oprească acest fenomen, este puțin important. Faptul că, acum, cei doi candidați de la extremele dreptei și stîngii americane strîng, împreună, aproape la fel de multe voturi precum candidații „mainstream“, arată clar crevasa din interiorul Americii.

În anii primului mandat, Obama a avut, practic, și legislativul în mînă: din 2009 pînă în 2011, Obama a lucrat și în Senat, și în Congres cu majorități democrate, iar între 2011 și 2013 cu o majoritate democrată în Senat și una republicană în Congres. Raportul forțelor politice a fost, însă, altul în cel de-al doilea mandat Obama.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.