Moon Jae-in: Realpolitik la Jocurile Olimpice

Publicat în Dilema Veche nr. 729 din 8-14 februarie 2018
Moon Jae in: Realpolitik la Jocurile Olimpice jpeg

Președintele sud-coreean Moon Jae-in a început noul an cu dreptul. Nu numai că a negociat un acord pentru aducerea Coreei de Nord la Jocurile Olimpice de Iarnă din Pyeongchang, dar l-a convins pe Donald Trump, președintele SUA, că această inițiativă e, de fapt, chiar ideea lui Trump.

Moon a reușit, prin această lovitură olimpică, să țină în frîu amenințarea nord-coreeană la adresa Jocurilor și să evite totodată orice fel de reacție ostilă din partea SUA. Cu toate acestea, e puțin probabil ca acordul la care au ajuns Coreea de Nord și Coreea de Sud în localitatea de graniță Panmunjom la începutul lunii ianuarie să ducă la o reluare a tratativelor de dezarmare nucleară.

E mai degrabă probabil ca, după încheierea Jocurilor, Nordul să folosească actuala deschidere diplomatică pentru a tatona și alte zone, fără legătură cu programul său nuclear, ceea ce va stîrni o serie de probleme agasante și delicate pentru relația dintre SUA și Coreea de Sud.

E evident, în fond, că adevărata motivație a liderului nord-coreean Kim Jong-un, atunci cînd a făcut apel, pe 1 ianuarie, la relații mai bune cu Coreea de Sud, nu a fost o „rezoluție sinceră pentru Anul Nou“. Dimpotrivă, gambitul său a fost în vederea menținerii străvechii politici nord-coreene de subminare a alianței dintre SUA și Coreea de Sud.

Venind în întîmpinarea Sudului, Kim vrea să demonstreze că Nordul poate trăi în bună pace cu vecinii săi, chiar și păstrîndu-și arsenalul nuclear. Altfel spus, Kim încearcă să normalizeze, în ochii întregii lumi, statutul de putere nucleară aspirantă, autodeclarată, al Nordului.

Atingînd aceste scopuri, Kim speră să strecoare un fitil între SUA și Coreea de Nord. El știe că în Coreea de Sud gradul de aprobare față de Trump este cu mult mai scăzut decît cel deja catastrofal din SUA și exploatează acest fapt în vederea obiectivului său de „normalizare“ nucleară. În plus, firește, Nordul e în permanentă căutare de oportunități de ridicare a sancțiunilor.

La rîndul său, Moon a gestionat cu bine „ofensiva pacifistă“ a lui Kim. Olimpicii și majoretele din Coreea de Nord vor fi întîmpinați cu entuziasm cînd vor ajunge în Sud cu trenul, iar mulțimile vor saluta cu urale decizia sa, atunci cînd atleții celor două țări vor defila pe stadion reuniți sub același drapel.

Mai mult ca sigur, coreenii din Nord își vor închipui că au fost invitați să participe la Jocuri datorită – și nu în pofida – programului lor nuclear. Din perspectiva lor, Coreea de Sud pare să nutrească un nou respect – sau teamă – față de ceea ce Nordul tinde să devină. Iar participarea la Jocurile Olimpice dă de înțeles că izolarea internațională este o situație temporară, un sacrificiu necesar recunoașterii statutului de putere nucleară. S-ar putea ca ei să-și închipuie că, destul de curînd, mai multe țări se vor înghesui să ofere Nordului un loc la masa negocierilor diplomatice.

Moon însă a spus răspicat că guvernul său nu va fi sedus de spiritul Jocurilor Olimpice. Dacă liderii Coreei de Nord se așteaptă ca participarea la Jocuri să ducă la recunoașterea statutului nuclear la țării lor, vor trebui să aștepte mult și bine. Scopul Sudului este să găzduiască Jocurile Olimpice în condiții optime, după un an în care multe țări s-au întrebat dacă își pot trimite – sau nu – delegațiile în condiții de siguranță. Odată ce Jocurile se vor fi încheiat, Nordul se va confrunta cu o lungă iarnă a oprobriului și izolării.

Ceea ce înseamnă că Nordul se înșală dacă își imaginează că Sudul va insista în privința redeschiderii Complexului Industrial Kaesong, unul dintre cele mai ambițioase eforturi de cooperare Nord-Sud al erei de destindere 2003-2009. Moon nu s-a arătat interesat în această direcție. El știe că o concesie unilaterală nu va îmbunătăți poziția Coreei de Sud față de celelalte puteri regionale și globale sensibile la comportamentul nord-coreean.

Asemenea saudiților și altora dinaintea sa, Moon știe că drumul către inima lui Trump trece prin ego-ul său. El trebuie să gestioneze însă și relația cu un grup mai vast de țări care impun sancțiuni drastice și fără precedent împotriva unui stat monstruos. În această privință, Moon va fi pus la o primă mare încercare, imediat după Olimpiadă, cînd Comandamentul Forțelor Aliate ale Coreei de Sud și SUA va decide planurile comune pentru exercițiile militare viitoare.

Coreea de Nord va obiecta, firește, ca întotdeauna, față de aceste exerciții. Ceea ce s-ar putea să facă și China și Rusia, care vor acuza SUA de revocarea „dezghețului“ olimpic. Cu toate acestea, o alianță militară fără exerciții e ca o orchestră fără instrumente. Ceea ce Moon pare să înțeleagă, la fel cum realizează și că, lăsînd la o parte bătăile de cap și complicațiile, importanța relației dintre țara sa și SUA e mai presus de oricare alt parteneriat al Coreei de Sud din lume.

În cele din urmă, un guvern sud-coreean progresist, ca acela al lui Moon, trebuie să arate neabătut publicului că poate gestiona și menține relația cu SUA. Ceea ce, pînă acum, Moon a și făcut. 

Christopher R. Hill, fost secretar de stat adjunct pentru Asia de Est, este Consilier principal al Cancelariei pentru Angajament Global, profesor de Diplomație practică la Universitatea Denver şi autor al volumului Outpost. 

© Project Syndicate, 2018
www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.