Moldova

„Imaginați-vă 50 de milioane de refugiați apăruți la granița americană în trei săptămîni. Așa vă puteți da seama prin ce trece Moldova acum”, scrie prezentatorul MSNBC Chris Hayes. 

Comparația e puternică și nu departe de realitate. De la începutul războiului și pînă acum, aproximativ 350.000 de ucraineni au trecut granița pentru a se pune la adăpost de bombele rusești. Ca și în România, Polonia sau, într-o oarecare măsură, Ungaria, Moldova i-a primit pe acești oameni cu brațele deschise și a depășit așteptările oricui prin dimensiunea eforturilor depuse. Însă Moldova este foarte aproape de un punct de inflexiune dincolo de care nimeni nu știe ce se va întîmpla. 

Majoritatea ucrainenilor, aproximativ 70% după unele surse, stau în gazdă la familii moldovene. Unii temporar, în drum spre alte state europene, alții fără resurse sau relații în UE, cu speranța că se vor întoarce cît mai repede acasă. O foarte mică parte stau în hoteluri, iar restul în locațiile puse la dispoziție de către Guvernul de la Chișinău. 

A durat doar cîteva zile de la debutul invaziei rusești în Ucraina pînă cînd în spațiul public să apară primele semne ale unor linii de comunicare rusești destinate exclusiv spațiului dintre Prut și Nistru. Semnalul l-a dat primarul Chișinăului, Ion Ceban, care fără un motiv exact a simțit nevoia să avertizeze populația în legătură cu un pericol încă neprobat în vreun fel: „În această perioadă sînt oameni care au nevoie de asistență, dar avem și oameni care sînt foarte obraznici. Sînt oameni care se comportă inadecvat. (...) Estimăm că în perioada următoare, din bunul nostru simț, ne putem trezi cu lucruri urîte, începînd de la furturi, tîlhării, abuzuri și vandalism care deja au loc”, a spus dl Ceban, nu de mult întors de prin România, unde fusese primit politicos de mai mulți oficiali locali și naționali. 

După Ceban a venit potopul. Moldovenii au fost bombardați pe rețelele sociale cu un val de teorii conspiraționiste, știri false și dezinformări amplificate la maximum prin ceea ce experții care monitorizează discursul public de la Chișinău au identificat drept o rețea bine pusă la punct și cu origini în Rusia. Ținta principală erau refugiații, însă orice ajuta la crearea unei situații confuze menite să ducă la instabilitate era bun: așa se face că pe Facebook, TikTok sau Instagram au apărut inclusiv teorii antisemite care încercau să demonstreze că evreii sînt de vină pentru război. Adăugați și obișnuitele linii cu naziști, „ucrainenii se bombardează singuri”, „imaginile cu spitale bombardate sînt create în Photoshop” etc.

La toate astea se adaugă și eforturile inabile, dar nu neapărat lipsite de relevanță ale ambasadei Rusiei la Chișinău. La fel ca și la București, diplomații ruși au lansat un apel urmărind să identifice cazurile de discriminare a cetățenilor sau vorbitorilor de limbă rusă. Solicitarea a fost echivalentul unui autogol spectaculos pentru că zeci de vorbitori de rusă din Chișinău i-au transmis Ministerului de Externe rus să își vadă de treabă. Unii, mai glumeți, au sugerat autorilor mesajului că ar putea să urmeze îndemnul pe care ucrainenii asediați de pe Insula Șerpilor l-au adresat unei nave rusești care le cerea să se predea. N-am să reproduc aici mesajul, dar e ușor de găsit. 

Răspunsul moldovenilor vorbitori de limbă rusă la apelul ambasadei subliniază un aspect mai puțin cunoscut în România. Rusofonii de la Chișinău nu sînt neapărat suporteri ai Rusiei și ai regimului criminal al președintelui Putin. Din contra, potrivit sondajelor, cea mai mare parte a celor care dau semne de nostalgie sovietică sau sînt dispuși să cumpere ceea ce are de oferit propaganda rusească sînt vorbitori de română. Sau moldovenească, cum le place încă unora dintre ei să spună. 

Una dintre explicațiile pe care le-am auzit la Chișinău ține de background-ul rusofonilor, mulți dintre ei proveniți din familii de intelectuali mutați în Moldova în perioada sovietică și care, natural, tind să adopte o viziune mai liberală asupra lucrurilor. Însă adevărul e că, pe cît de mică, Moldova e pe atît de complicată și nu e încă cineva care să poată furniza o imagine coerentă asupra dinamicii interne. 

Cert este că, în acest moment, Moldova se află în cel mai complicat punct al scurtei sale istorii post-sovietice. Nu e nimeni care să își facă iluzii cu privire la efectele unei victorii rusești în Ucraina. Dispariția zidului ucrainean care o desparte de Rusia va face din Moldova un stat client al Kremlinului, incapabil să ia decizii pe cont propriu, incapabil să își decidă soarta. Într-o oarecare măsură, nici în acest moment Moldova nu poate face lucrurile astea – dovadă prudența cu care navighează prin vîltoarea actuală. Chișinăul a depus cerere de aderare la Uniunea Europeană, dar nu s-a raliat sancțiunilor anunțate de UE. Chișinăul se bazează pe Occident pentru ajutor, însă are grijă permanent să își menționeze neutralitatea.

Dacă Ucraina, așa cum o știm astăzi, nu va mai fi acolo, putem să ne întrebăm justificat dacă Moldova va mai exista altfel decît ca un teritoriu cu identitate incertă și personalitate absentă, delimitat de granițele statelor vecine. Nu un stat, ci un teren de joacă pentru Kremlin.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ.