Modificarea Constituţiei – cum să nu semănăm cu Ungaria?

Majoritatea parlamentară de la Budapesta a votat, la începutul acestei săptămîni, controversatele modificări ale Constituţiei ungare. Curtea Constituţională a devenit o instituţie decorativă, libertatea presei, libertatea religioasă şi cea de opinie sînt restrînse. Ba chiar şi libertatea de mişcare a cetăţenilor – din moment ce absolvenţilor universităţilor de stat le este impus un stagiu obligatoriu în ţară. Ungaria redevine copilul-problemă al Uniunii Europene, iar aceasta afectează şi România, în modul cel mai direct. Patru state membre – Germania, Olanda, Finlanda şi Danemarca – au trimis Comisiei Europene o scrisoare în care solicită instituirea unui mecanism de sancţionare a guvernelor care încalcă principiile statului de drept.

Este adevărat că, la acest capitol, preocuparea centrală o reprezintă Ungaria, dar legătura cu România este uşor de făcut, după evenimentele politice din vară. Coincidenţă, în România tocmai s-a declanşat mecanismul modificării Constituţiei – la fel ca în Ungaria! Că România doar a fost suspectată pentru ceea ce Ungaria a făcut deja, aceasta este o nuanţă care va scăpa multor analize de presă din statele membre, şi este de aşteptat să fie trecută cu vederea şi de către guverne. Mai ales cînd acestea sînt angrenate în bătălii electorale interne iar liderii lor îşi fac agenda după ceea ce pretind tabloidele. 

Acesta este principalul risc pentru proiectul modificării Constituţiei: de a genera – pe drept sau nu, nici nu mai contează – un motiv suficient de puternic pentru a transforma România în vinovat de serviciu. Conjunctura nu ne e deloc favorabilă. Prestigiul european al României este la pămînt. Motivele – atît de numeroase încît ar necesita un articol separat şi, în orice caz, o analiză instituţională serioasă. Criza economică a dus la creşterea naţional-egoismului pe tot cuprinsul Europei, dar mai ales în statele „donatoare“. Adversarii din afara zidurilor cetăţii sînt căutaţi asiduu şi România îndeplineşte, oricum, toate condiţiile: furnizor de imigranţi, probleme de infracţionalitate, corupţie şi monitorizare pe justiţie, rată de absorbţie dezastruoasă. Iar România are, încă, resurse bune de combustibil, gata să fie livrat partenerilor în căutare de vinovaţi, dată fiind situaţia politică internă. 

După frustrările acumulate în vară, majoritatea parlamentară se găseşte în faţa tentaţiei de a-şi regla conturile faţă de Curtea Constituţională şi de a-i reduce din atribuţii. Ceea ce ar fi un adevărat dezastru, date fiind evoluţiile din Ungaria vecină. 

Există pericolul ca dezbaterile să aibă în centru persoane, şi nu principii, răfuieli, şi nu libertăţi. Un pericol cu atît mai mare cu cît actuala majoritate poate face în Parlament practic orice. Inclusiv, desigur, o Constituţie doar pentru ea, fie şi cu ignorarea valorilor europene. 

De partea cealaltă, o opoziţie încă bulversată după catastrofa electorală din 2012 cade în greşeala de a aştepta – ba chiar de a cere – un „desant extern“ care să-i pună la punct pe actualii guvernanţi. Un fel de intervenţie a trupelor Tratatului de la Varşovia asupra nealiniatei Cehoslovacii, dar, de astă dată, întoarsă pe dos şi îmbrăcată în catifea. Fanaticii gata să ceară o pedepsire a ţării, doar fiindcă favoriţii lor nu mai sînt la putere, comit, desigur, o prostie. Mai întîi de toate, fiindcă nu este deloc sigur că pedepsirea României şi aruncarea ei în afara jocului european vor aduce în mod automat la putere actuala opoziţie. Dimpotrivă, s-ar putea să ne trezim, în acest caz, cu surprize dintre cele mai puţin plăcute. Şi oricum, atitudinea de terorist sinucigaş nu duce la rezolvarea adevăratelor noastre probleme interne. Realist vorbind, România are două mari opţiuni pentru a îndepărta riscul de a fi alăturată Ungariei, în ce priveşte modificarea Constituţiei. Prima – să pună în centrul dezbaterii libertăţile şi nu răfuielile politice.

Să realizeze, cu alte cuvinte, o modificare a Constituţiei, la antipozi faţă de Ungaria. Şi să poarte pe această temă un dialog susţinut şi permanent cu Comisia Europeană şi statele partenere, pentru a înlătura orice urmă de suspiciune. A doua ar fi „opţiunea zero“ – pur şi simplu să nu ne mai complicăm inutil şi să renunţăm la modificările constituţionale. Liderii politici să se concentreze pe întărirea instituţiilor actuale. În definitiv, chiar dacă actuala Constituţie este departe de a fi perfectă, impasul în care se află România a fost cauzat de comportamentul liderilor, de lipsa lor de viziune, ba, în unele cazuri, chiar de lipsa de cinste şi de patriotism. 

Poate că reglementarea finanţării transparente a partidelor şi o nouă lege electorală care să reducă numărul de membri ai Parlamentului, ar reprezenta soluţii mai bune pentru moment. Iar modificarea Constituţiei ar putea fi lăsată pentru vremuri europene mai puţin tulburi. Orice variantă ar fi aleasă, un lucru este însă clar: liderii politici trebuie să dea dovadă de bună-credinţă şi de respect faţă de valorile europene. Dar nu cumva tocmai aici este problema?  

Ovidiu NAHOI este realizator de emisiuni la Money.ro.