Militanţii pentru libertate: uşor de admirat, greu de ajutat

Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

O lume întreagă îi priveşte cu admiraţie, de o lună şi jumătate încoace, pe birmani. Ei manifestează aproape zilnic împotriva regimului militar instaurat prin lovitură de stat pe 1 februarie anul acesta. Zeci de birmani au căzut pînă acum sub gloanţele armatei, dar continuă să rămînă mobilizaţi, probabil spre marea stupefacţie a generalului Min Aung Hlaing. Bunii cunoscători ai situaţiei din Birmania, unde militarii au pus capăt unei tranziţii democratice începute acum zece ani, spun că generalii nu se aşteptau la o astfel de rezistenţă. Admiraţia externă le-a fost însă rareori de folos celor care şi-au riscat viaţa pentru mai multă libertate.

De la căderea comunismului încoace s-au produs multe efuziuni internaţionale foarte mediatizate în favoarea unor popoare sau mulţimi de manifestanţi aflate, cu mîinile goale, faţă în faţă cu forţele armate ale unor puteri opresoare. Cîte articole admirative nu s-au scris despre contestatarii din Republica Belarus care, din august 2020, protestează împotriva menţinerii la putere (în urma unor alegeri trucate) a lui Aleksandr Lukaşenko! În primăvara anului 2019, lumea întreagă le trimitea mesaje de admiraţie şi de sprijin moral algerienilor mobilizaţi împotriva eternizării la putere a preşedintelui Bouteflika. Spre deosebire de Birmania şi de Republica Belarus, în Algeria presiunea populară a fost victorioasă, omul încarnînd opresiunea a plecat de la putere, fără însă ca sistemul să se schimbe.

Uneori, pe diferite meridiane ale lumii, victoriile popoarelor sînt iluzorii, fiind rezultatul unor subtile manipulări. Revoluţiile arabe au fost urmărite şi ele cu admiraţie (neputincioasă) în urmă cu mai bine de zece ani. Egiptenii, în special, au fost aplaudaţi pe întreaga planetă cînd au avut curajul să iasă în stradă, să transforme Piaţa Tahrir de la Cairo în simbol al revoluţiei şi să-l debarce de la putere pe Hosni Mubarak. Dar astăzi unii îl regretă pe fostul dictator întrucît actualul, mareşalul Al Sissi, a instituit un regim şi mai represiv. În iunie 2009, admiraţia planetară s-a concentrat asupra iranienilor ieşiţi pe străzi pentru a-şi exprima furia tot după un eveniment electoral. La acea oră, exasperarea lor avea ca obiect menţinerea la putere a preşedintelui conservator Mahmud Ahmadinejad.

Lumea liberă îşi exprimă spontan şi cu mare generozitate admiraţia faţă de luptătorii pentru democraţie fără să fie dotată însă cu un mecanism eficient de ajutorare a acestora. Admiraţia faţă de chinezii din Hong Kong care s-au luptat pentru menţinerea unui statut democratic în provincia lor nu l-a împiedicat pe preşedintele Xi Jinping să-şi impună controlul asupra fostei colonii britanice. Şi nici admiraţia întregii lumi pentru curajosul Alexei Navalnîi nu l-a împiedicat pe preşedintele Vladimir Putin să-l pună pe opozantul său după gratii.

Există un concept, cel de popor în pericol, forjat de minţi umaniste în căutare de mecanisme juridice susceptibile să exercite presiuni asupra regimurilor totalitare, dictatoriale sau autoritare. De mai multe ori, tibetanii şi uigurii au fost calificaţi drept popor în pericol. Regimurile opresive se ascund însă în spatele unui contraconcept, cel de neamestec în treburile interne. În virtutea acestui principiu, scriitorul disident chinez Liu Xiaobo, deţinător al Premiului Nobel pentru pace, murea în iulie 2017 în închisoare fără ca admiraţia lumii libere să-l fi putut ajuta cu ceva.

Premiile oferite luptătorilor pentru libertate sînt rareori eficiente. Anul trecut, Premiul Saharov creat de Parlamentul European a fost acordat opoziţiei democrate din Republica Belarus, dar regimul dictatorial al lui Lukaşenko nu s-a clătinat. Nici în Birmania, pentru a reveni la punctul de plecare al acestui articol, faptul că şefa opoziţiei, Aung San Suu Kyi, este deţinătoare a Premiului Nobel pentru pace nu o ajută în prezent cu nimic. Nici arma sancţiunilor, deseori adoptată de Occident împotriva unor regimuri opresive, nu duce, în general, la nici un rezultat. Cuba este un caz clasic de regim pe care sancţiunile americane decretate în 1962 nu l-au clătinat. Recent, Rusia a taxat drept gest iraţional sancţiunile instituite împotriva ei de europeni şi americani în urma încarcerării lui Navalnîi. „Cum puteţi crede că poporul rus, atît de încercat în cursul istoriei sale, ar putea ceda în faţa unor sancţiuni?” – este argumentul invocat de Moscova.

Există, în istoria acestui fenomen – admiraţia occidentală faţă de eroii luptei pentru libertate –, şi multe momente cinice sau toxice. Pe data de 2 martie a trecut neobservată o aniversare: Mihail Gorbaciov a împlinit 90 de ani. Cu peste 35 de ani în urmă, el era cel mai admirat lider rus în Occident. Se vorbea atunci de o veritabilă gorbaciomanie pentru cel care permisese căderea Zidului de la Berlin. Cînd acest atît de admirat lider sovietic le-a cerut însă occidentalilor ajutor economic pentru a moderniza Uniunea Sovietică şi a evita o criză gravă, admiratorii lui din lumea liberă şi bogată au spus niet. Între 1979 şi 1989, cît s-au aflat trupele sovietice în Afganistan, Statele Unite au orchestrat o admiraţie internaţională pentru mujahedinii afgani, numiţi atunci „luptători pentru libertate”. În contextul Războiului Rece, oricine combătea Uniunea Sovietică era un erou al libertăţii şi merita admirat, inclusiv prin filme hollywoodiene (sugerez amatorilor de producţii de propagandă să vadă Rambo 3). Astăzi Hollywood-ul face filme despre jihadişti, inamicii numărul unu ai libertăţii, dar uită să precizeze că la originea lor se află mujahedinii formaţi şi înarmaţi de americani în anii ʼ90 ai secolului trecut.

Admiraţia exprimată în ţări libere faţă de sacrificiile unor oameni aflaţi în luptă pentru libertate este ca o pasăre cu o singură aripă: ea se zbate, dar nu poate zbura.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Semnalul de alarmă tras de un economist de top: mai puțini bani europeni, mai mulți pensionari. Ce soluții propune României
Economistul Radu Crăciun avertizează asupra turbulențelor economice care ne așteaptă în următorii ani. El susține că România va traversa inevitabil o perioadă mai delicată, din 2027, când începe un prim val de pensionare a „decrețeilor”, cu urmări asupra pieței muncii, iar PNRR va lua sfârșit
image
Sclavia, din nou la modă în România. „Este atât de sumbru și de macabru modul în care se întâmplă lucrurile”
Avem cei mai mulți cetățeni exploatați prin muncă forțată, cele mai multe femei și cei mai mulți minori traficați pentru exploatare sexuală, comparativ cu celelalte state membre. Iar pentru asta este vina statului, atrag atenția experții, care spun că tinerii români cresc pentru a deveni victime.
image
Capcana din pachetele de țigări. De ce ajung unii să fumeze 20 de țigări pe zi
Fumatul a devenit un viciu tot mai răspândit, care debutează la vârste din ce în ce mai fragede, susțin specialiștii. Astfel, foarte multe persoane ajung să fumeze chiar și 20 de țigări pe zi.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.