Mepii, jurnal de bord

Mepul este o invenţie lexicală pe care v-o propun, ca înlocuitor pentru „europarlamentar“, cuvînt prea lung pentru gustul meu. Vine de la acronimul englezesc pentru Member of European Parliament (MEP). Ce mai fac mepii noştri, în afară de a-şi încasa salariul de 7000 de euro lunar şi de a ocupa locuri, regulat, în prea-aglomeratele curse Bucureşti-Bruxelles?

Trebuie să remarc încă de la început că Dilema veche este citită în capitala Europei instituţionale. După ce m-am plîns, într-un articol precedent, că nu am ca sursă decît pe amicul Radu Magdin de la Socialişti, Popularii m-au băgat pe mail list-ul lor, astfel încît mi s-a dublat brusc accesul la grupurile politice europene.

Prima înştiinţare care mi-a atras atenţia a fost interesanta polemică legată de predarea religiei în şcoli. Domnul Preda, de la popularii europeni (adică, dreapta creştin-democrată) solicită eliminarea acesteia dintre materiile şcolare. Socialiştii români (cum s-ar zice, gaşca de stînga) erau scandalizaţi de atare cerere şi, prin comunicat public, băteau obrazul colegului de dreapta. Zăpăcitoare şi confuzantă situaţiune! Dreapta politică vrea religia afară din programa şcolară, în timp ce stînga o doreşte. Trădare să fie, dară să o ştim şi noi, nu? Între timp, Adrian Severin atrage atenţia asupra deciziei Curţii Constituţionale privind ANI şi remarcă un fapt banal: în ţările unde lupta împotriva corupţiei are succes, nu au fost inventate noi instituţii, ci s-au consolidat cele existente, specializate în sus-amintita bătălie (cum ar fi Procuratura, de exemplu). Marian-Jean Marinescu de la PPE (unul dintre cei mai activi şi pricepuţi mepi români) este de părere că soluţia crizei economice este crearea locurilor de muncă şi justa aplicare a Strategiei 2020. Constatarea îmi pare tot banală, de aceea i-am introdus pe Severin şi pe Marinescu în acelaşi paragraf.

Aproximativ simultan, Victor Boştinaru, participînd la o reuniune „a lor“, adică a socialiştilor, avea o intervenţie din care răzbătea nedumerirea privind mecanismul exact de aplicare a prevederilor Tratatului de la Lisabona, privind iniţiativa cetăţenească. Reamintim, e nevoie de 300.000 de cetăţeni din cel puţin trei state membre pentru ca membrii Comisiei Europene să ia în considerare o propunere legislativă pe care să o ducă mai departe spre concretizare. Cred că nedumerirea tuturor vine din faptul că se dă putere cetăţenilor, dar nimeni nu ştie exact cum să reacţioneze în cazul unor iniţiative „sănătos“ sponsorizate şi mediatizate de eventuale grupuri de interese (comerciale, de pildă). Aşa le trebuie dacă se joacă de-a democraţia (prea) directă.


Daciana Sîrbu este foarte pragmatică. Domnia sa întreabă Comisia ce este cu fungicidele pe bază de Initium (ametocradin), „o substanţă extrem de toxică“. România este prima ţară din lume care a aprobat acest produs german, pe o perioadă de trei ani, pentru stropirea culturilor de viţă-de- vie, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă. Îngrijorarea dnei Ponta pare legitimă, avînd în vedere că produsul nu este încă omologat la nivel comunitar. Domnia sa utilizează expresii dure, considerînd chiar că românii „sînt utilizaţi pe post de cobai“. Olandezii apreciază că, deocamdată, testele nu indică riscuri pentru sănătatea umană. Răspunsul EFSA (Autoritatea Europeană pentru Securitate Alimentară) conţine expresii formale, tehnice, birocratice şi promisiuni de atenţie sporită în viitor. Mă mir numai că televiziunile noastre dornice de subiecte senzaţionale nu au mirosit încă această temă. Fungicid încă netestat suficient, dat „la liber“ numai în România? Sună bine pentru nişte talk-show-uri sexy, pe durată nedeterminată, în zile cu criză de subiecte „politice“.

Preocuparea pentru buna comunicare a temelor europene în România şi pentru dezlănţuirea unor dezbateri pe tema poziţiei noastre în negocierile comunitare este, iată, subiect bi-partizan. Corina Creţu de la Socialişti şi Cristian Preda de la Populari au binecuvîntat prin prezenţă şi spirit lansarea lui www.europuls.ro. Promit să revin cît de curînd cu o evaluare a acestei iniţiative civice. Grupurile de români care îşi propun să dezbată rolul României în UE merită toată atenţia. Oricum sînt atît de puţine, încît efortul nu este prea mare. Din păcate.