Meceveul bunului român

Publicat în Dilema Veche nr. 448 din 13-19 septembrie 2012
Erasmus Doi jpeg

Pe vremea lui Ceauşescu am lucrat cîţiva ani ca ghid ONT. Aveam, carevasăzică, privilegiul imens de a putea intra în contact cu turiştii din Vest. De la început, atent la abilităţile lingvistice ale şoferului de autocar (nu ştiai niciodată care dintre ei este „supraveghetor“), le spuneam: „Mă numesc aşa şi pe dincolo, astăzi vom face împreună turul de Bucureşti, vă propun un joc. Dumneavoastră îmi adresaţi întrebări iar eu vă răspund sau nu. Ăsta-i jocul“. Turiştii rîdeau, în autocar atmosfera se destindea brusc. Toţi ştiau că se află într-o ţară comunistă, unde libertatea de expresie este o glumă proastă. Cît dura turul de oraş, le dădeam înainte cu istoria României, conform „vulgatei bunului român“ (conform definiţiei lui Horia-Roman Patapievici de mai tîrziu): de pază la porţile creştinătăţii, turcii care ne-au tot bumbăcit secole la rînd şi aşa mai departe. Era în mine un soi de orgoliu. Nu doream să se uite oamenii ăia la mine ca la un amărît de „biafrez european“, nemîncat, necitit, nedus la biserică. Ajunsesem pînă acolo încît găseam oarecare scuze şi pentru lipsurile vieţii de zi cu zi. „Am cumpărat industrii întregi de la voi pentru a ne dezvolta, acum trebuie să le plătim.“ Pe asta am zis-o pînă cînd am văzut că nu mai există biserica Sfînta Vineri. Din acea zi începînd, nu am mai avut chef să găsesc nici cea mai fragilă scuză regimului ăluia.

Azi mă enervează MCV-ul. Nu neapărat din acelaşi tip de orgoliu naţional. În principiu, ştim cu toţii, meceveul e o chestiune care vrea să asigure 25 de state membre că alte două au o justiţie eficientă, dreaptă, golită de corupţie. Ce să nu-ţi placă? În fond, oricare cetăţean îşi doreşte aşa ceva, din oricare ţară ar fi el. Din păcate, de la principii la practică, avem cale lungă. În primul rînd, cele patru obiective definite în documentul fondator sînt greu de măsurat. Fiecare raport de monitorizare reprezintă o evaluare, nu o măsurătoare. Are, aşadar, multă, multă subiectivitate într-însul. Rapoartele cu pricina nu pot face apel la cifre, date, statistici. Se referă la percepţii, opinii, imagine publică. Adică sînt mai degrabă politice decît tehnice.

Prin urmare, se poate lesne deduce o consecinţă neplăcută. Eşti simpatic din punct de vedere politic, ai cuvinte mai frumoase în raport. Nu eşti simpatic, nu te trecem clasa. De aceea, negocierea unor cuvinte şi expresii îţi poate îngusta marja de manevră din alte domenii. Nu cred că Uniunea Europeană ar fi o organizaţie de sfinţi în care păcătoasele de Bulgaria şi România au intrat din greşeală şi acum se chinuie să-şi ispăşească din păcatele originare. Performanţa tehnică nu are întotdeauna legătură cu aprecierea din evaluare. Cel mai evident exemplu este încăpăţînarea Olandei de a lega aderarea la Schengen de un raport meceve care nu avea, tehnic, relevanţă în cestiune.

Al doilea motiv care-mi face meceveul antipatic este prea-plinul de atenţie pe care-l capătă sistemul de servicii judiciare (ah, ce-mi place expresia asta, am scris-o cu năduf), în dauna altor domenii, cel puţin la fel de importante pentru viaţa românului din UE. E linişte pe frontul reformelor din sistemul politicii agricole comune, e linişte în politicile concurenţei, în cele de mediu şi aşa mai departe. E linişte, adică se întîmplă prea puţin. Sau, dacă se întîmplă, evenimentele trec mai degrabă neobservate. Ceea ce e profund dăunător. Oferă un spaţiu de manevră prea mare celor care (pe bună dreptate) îşi promovează interesele de grup – intern sau extern. Atenţia (controlul, carevasăzică) publicului nu se manifestă.

Mi-a plăcut iniţiativa Monicăi Macovei de a propune (acum cîtăva vreme) extinderea meceveurilor româno-bulgare spre toate statele membre. Un fel de introducere în tratatele comunitare, conform ipotezei plauzibile cum că nimeni nu-i perfect şi că un ochi de soacră bruxelleză face bine la sănătatea judiciară a oricui.

Numai că „vulgata bunului francez, italian, german, spaniol...“ zice clar: „Noi sîntem prea vechi în Uniunea asta pentru a accepta ca vreun comisar să-şi bage nasul în trebile noastre“. Altfel spus – noi întrebăm. Ei răspund sau nu. Ăsta-i jocul.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?