Mărturisire şi spovedanie: sînt un prost

Publicat în Dilema Veche nr. 554 din 25 septembrie - 1 octombrie 2014
Ecourile tragediei jpeg

De la domnul Meleşcanu am rămas cu o vorbă, pe care mi-a spus-o acum vreo 20 de ani, într-o pauză de şedinţă, pe holurile Senatului. Domnia sa, ministru de externe, eu, reporter. „Să ştii că în diplomaţie nu-ţi spune nimeni în faţă că eşti prost. Cel mult, îţi va spune că nu dispui de toate elementele necesare unei analize complete a situaţiei.“

Să-mi fie cu iertare, dar problema mea de cetăţean, în mijlocul acestui film de categorie C cu spioni, care a devenit politica românească, tocmai asta este: mi se pare că nu am elementele necesare pentru o apreciere corectă a situaţiei. Că, mai direct spus, mă simt luat de prost. 

E clar că nu mai poţi face o judecată cu minimă pretenţie de justeţe, atunci cînd nu ai cum să ştii  resorturile nevăzute („acoperite“, nu?) care îi împing pe unii în faţă, care îi transformă în lideri şi corifei ai naţiei.  

De fapt, nu am nici o idee despre cît anume din ascensiunea profesională şi publică a lui Robert Turcescu se datorează, în realitate, pactului pe care l-a făcut cu Serviciile. Sau, dacă vreţi, faptului că şi-a trădat profesia – din momentul în care a semnat, el a accepat să nu mai fie liber. Unde s-a mai văzut cîine de pază al democraţiei legat în lanţ şi pus să latre din cînd în cînd?

Robert Turcescu mai deţinea un blog pe care, la un moment dat, au început să fie publicate documente – cum s-ar zice, mari dezvăluiri, bombe jurnalistice. Îmi este greu să cred că acele documente erau rodul muncii de investigator (între noi fie vorba, Robert Turcescu nici nu avea profil de jurnalist de investigaţii). Nu cumva erau rodul pactului său cu Serviciile? Dar îmi este greu să înţeleg pînă la capăt jocul acesta cînd, repet, simt că nu dispun de toate elementele necesare, vorba domnului Meleşcanu.  

Să trecem la politică. La ora la care scriu aceste rînduri, numele ofiţerului acoperit dintre candidaţii la preşedinţie nu a devenit public. Dar, fără a avea toate elementele necesare, pot să mă întreb, totuşi, în calitate de cetăţean, dacă prezenţa unui astfel de ofiţer acoperit în zonele cu aer rarefiat ale politicii reprezintă excepţia sau, dimpotrivă, regula. În definitiv, dacă s-a putut o dată, de ce să nu se fi putut de mai multe ori?  

Şi atunci, care sînt, în realitate, elementele de care ai nevoie pentru a urca în ierarhia politică, pentru a deveni – nu-i aşa? – reprezentant al poporului? Am mari îndoieli că la baza ascensiunii în politică mai stau devotamentul pentru binele public, spiritul organizatoric, talentul personal... Nu mai am elementele necesare pentru a aprecia, dar simt că nu acestea sînt condiţiile. Şi atunci, pe ce baze de încredere să mergem să votăm, la următoarele alegeri?  

Am impresia că între declaraţia preşedintelui cu ofiţerul acoperit, autodeconspirarea lui Robert Turcescu şi demisia lui Teodor Meleşcanu din fruntea SIE, urmată (probabil) de intrarea sa în cursa prezidenţială, există o legătură neştiută şi care va rămîne ascunsă opiniei publice. Simt doar că este un şir toxic de cauze şi efecte.

De aceea, nu pot aprecia în ce măsură declaraţia preşedintelui Băsescu referitoare la ofiţerul acoperit poate fi o contribuţie la curăţirea societăţii sau numai o lovitură nucleară tactică într-un război care nu e al nostru, ci al lor. În definitiv, emisiunea lui Robert Turcescu a fost una dintre tribunele folosite de preşedintele Băsescu. Ştia acesta din urmă cine este, în realitate, gazda sa?  Nu am de unde să ştiu, nu am elementele necesare. Domnul preşedinte va ieşi, poate, să ne spună ceva. Dar cum să-l cred, cînd, iarăşi, îmi lipsesc elementele?

Ştiu însă, în prostia mea de cetăţean, că acest scandal va submina, pe termen lung, încrederea oamenilor în propriile lor alegeri. De fapt, în democraţie. Şi simt că lipsa de încredere netezeşte calea către putere a liderilor populişti şi lipsiţi de scrupule, care vor vrea, probabil, să instaureze şi la noi un regim neliberal, precum în Rusia, Ungaria sau Turcia.

Vă recomand călduros să citiţi – dacă nu aţi  făcut-o deja – interviul acordat site-ului HotNews de către Ivan Krastev, unul dintre cei mai proeminenţi intelectuali publici din Europa de Est (felicitări, Vlad Mixich!).

Pur şi simplu – spune Krastev –, problema cu aceşti lideri nu este că vin la putere prin promisiuni populiste – asta se întîmplă în democraţii. Problema este că ei reuşesc să-şi consolideze atît de bine puterea, încît cu greu mai pot fi schimbaţi:  

„Astfel de lideri pot să atace independenţa presei pentru că populaţia oricum nu credea că presa e liberă. Pot să atace mediul de afaceri pentru că oamenii ştiu ei cum s-au făcut banii şi nu-l vor apăra. O parte a puterii acestor lideri populişti vine din slăbiciunea celorlalţi. Cînd protestele au început în Bulgaria, guvernul nu a venit să spună «aveţi încredere în noi». Nu i-ar fi crezut nimeni. Mesajul lor a fost: «Nu aveţi încredere în nimeni.» Nici în opoziţie, nici în oamenii de pe stradă, nici în ONG-uri. Şi asta e valabil şi în alte ţări.“  

De aceea simt că am devenit o societate de proşti, căreia i-au fost confiscate, încetul cu încetul, elementele pentru a putea aprecia corect situaţia, pentru a face alegeri în deplină cunoştinţă de cauză. O societate căreia i-au fost aruncate în aer bazele încrederii publice. 

Şi totuşi, cu această societate de proşti mă identific. Asta e cu adevărat societatea mea.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.