Marile crăpelnițe

Publicat în Dilema Veche nr. 828 din 3 - 8 ianuarie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Într-un fel, așteptăm marile crăpelnițe cu inima strînsă, ca pe niște momente de izbăvire. Noi, ăștia de pe-aici, sîntem o lume de mîncători și de băutori foarte puși pe treabă. Sigur, cu condiția s-avem ce să bem și ce să mîncăm. Nu ne prea încurcăm cu chestiile simbolice. Dacă e să punem de-o masă, nu ne jucăm cu ideea asta. Luăm lucrurile foarte în serios. Și, în pofida unor pilde venite din hăul timpului, nu ne gîndim că o mîncare trebuie să fie doar bună. Faptul că e bună, și-atît, n-o pune pe nici un piedestal. N-o ridică în lumină și n-o așază pe podiumul de premiere. Ca s-o aplaudăm și s-o ținem minte, trebuie să fie și multă. Iar dacă ți-e un pic rău după ea, abia în felul ăsta se împlinește constelația crăpelniței. Abia așa simți că te scalzi în sosul lumii din care ai fost plămădit. Pentru că traversezi extazul și agonia într-o succesiune fulgerătoare. Și, uite-așa, simți că trăiești, domnule. Că ești acasă. Iar noțiunea asta se-mplinește cu adevărat doar dacă primește coroana marilor crăpelnițe.

Să ne amintim acum cîteva lucruri, fără s-o luăm prin toate răgăliile istoriei și fără să ne-apucăm de analize foarte serioase. Am moștenit o imagine complicată, plină de nuanțe, despre cît de sărac era „țăranul român“, cît de legat de ritmurile naturii, de credințe și de superstiții, de moderație sau de lipsurile crunte. Apoi, să ne-amintim, măcar în trecere, de perioada comunistă și de foamea sistematică. De umilința rațiilor de pe cartele și de cozile la care stăteam încolonați cu orele. Să trecem în revistă, așadar, tot amestecul lumii de țărani și tîrgoveți, întîlnirile culturale profunde pe care istoria ni le-a legat cu alte nații, condimentele moștenirilor boierești, influențele aduse de românii care mergeau la studii în Europa, emanciparea de după Marea Unire, apoi jumătatea de secol de comunism. Ieșim destul de șifonați din treaba asta. Cu toate că mereu se vor găsi unii dintre noi care vor spune că niciodată n-a fost greu pentru toată lumea de-aici. Întotdeauna, unii s-au descurcat de minune. Și cu ei, și fără ei, foamea e o noțiune vastă prin părțile astea de lume.

Nu e o foame a coșmarurilor de pe alte continente. Nu e nici măcar o foame a vecinilor de continent. E una românească. Așa cum a ieșit ea la noi. Seamănă cu alte feluri de foame, dar are și datele ei particulare. Mii, zeci de mii de papornițe pleacă spre Europa și la ora asta. Burdihanele autobuzelor, calele avioanelor, remorcile camioanelor cară munți de mîncare în Europa, să potolească felul ăsta de foame românească. De la funcționari în aparatul birocratic al Uniunii Europene pînă la artiști ajunși prin toate colțurile continentului, de la specialiști în toate domeniile pînă la muncitori necalificați, foarte mulți români din Europa primesc mîncare de-acasă. Nu sînt suficiente magazinele românești care au apărut peste tot. Sutele de mii de papornițe tot duc într-însele – ambalate în cele mai ingenioase feluri cu putință – carne și cîrnați la garniță, sarmale, piftie de toate felurile, tobă, caltaboș, jumări, galaxii de prăjituri și cozonaci, țuici și vinuri făcute acasă. Nu pentru că mulți dintre destinatarii acestor papornițe nu s-ar descurca cu mîncarea. Ci pentru că bucatele astea fac parte, mult mai mult decît am crede, din ființa noastră. Și nu e o chestiune care se judecă în termeni de bine sau rău. E, pur și simplu, ceva din noi.

Așa că marile crăpelnițe de sărbători sînt, pentru unii, ca niște izbăviri. Pe vremea asta cu modele de fericire, cure de slăbire sau de menținere, diete și formule de a obține greutatea ideală și tenul angelic, mesele de sărbători sînt adevărate răzbunări pe ipocrizia și lipsa de umor a lumii. De la tăierea porcului pînă pe la Sfîntul Ion, e un turn de mese care ne urcă, prin crăpelniță, pînă la cer. Ne și izbește de pămînt, cu indigestii și intoxicații, cu aplecări și ciumurleli, dar ne și face să simțim că trăim. „Mai bine să-ți fie rău decît să-ți pară rău!“ E o pornire a motorului de a fi român. Una secretă, pe care, de fapt, o știe toată lumea. Pune-ne să pornim motorul care ne face români prin demnitate. O să picăm pe gînduri, o să bălmăjim niște chestii, o să ne-apucăm de băut ca să-ți răspundem mai bine și, la urmă, poate-o să te și pocnim, că ne pui să vorbim despre tîmpenii. Dar pune-ne să pornim motorul care ne face români prin mîncare. Să te ții, frățicule! Nenicule! Vericule! Aici să vezi patriotism, dezlănțuire de talent, inventivitate și, mai ales, forță, frate! Forța unei națiuni.

Avem senzația că recuperăm etape istorice, mîncînd. Cu cît mîncăm mai mult de sărbători, cu atît mai mult ne crește optimismul național. Noaptea, cînd vine indigestia, urmează abisul căderii în cel mai crunt spirit critic. Luăm pastile și reflectăm la deșertăciunea lumii sau la posibilitatea ca „de mîine“ sau „de luni“ să devenim alți oameni. A doua zi dimineață, o țuică bună sau o pălincă de-aia care-ți aprinde vintrele dă lovitura de stat. Puciul care oprește procesul de dizolvare în civilizația contemporană, măsurată, dietetică și vegetariană. O bucată de slană ținută la sare are o putere de influență mult mai mare decît a unei biblioteci de la o universitate serioasă. Mai bagi o țuică și se deschid iar ferestrele vieții adevărate. E rîndul unei ciorbe de burtă. Sau de potroace. Sau de salată. Sau a uneia cu zeamă de varză și afumătură. Nu poți să ratezi o piftie glorioasă. Și-ncep deja să se simtă cîntările de gintă ale cîrnaților, fremătînd în oale. Upanișadele adormite în legendarele sarmale sînt gata să deschidă și ele toate porțile celeste. E cazul s-o luăm ușor, că ziua-i lungă, iar frămîntările contemporane ale omenirii sînt vaste. Mai stăm un pic pe pălincă. Pe urmă, o luăm pe vin, pentru că problemele globale au nevoie de o examinare cît mai temeinică și amănunțită. Sănătate! Doamne-ajută! La mulți ani!

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.