Mantra și peer review

Publicat în Dilema Veche nr. 890 din 29 aprilie - 5 mai 2021
Iconofobie jpeg

Colegul meu Papurel Baltăseacă, profesor de teorie critică, și-a construit, de-a lungul timpului, o oarecare faimă din faptul că era solicitat de jurnale academice, de la noi și de aiurea, să colaboreze în calitate de reviewer, adică de evaluator specializat al calității articolelor propuse spre publicare. Papurel făcea, extrem de consecvent, ceea ce, în lumea universitară, se numește activitate de peer review. În toiul pandemiei însă, a început să circule zvonul că, după ani de colaborare, jurnalele care avuseseră contracte cu profesorul Baltăseacă renunțaseră subit la serviciile lui. Ce se întîmplase? Nu am îndrăznit să-l sun direct pe Papurel pentru a-mi potoli curiozitatea bolnăvicioasă. L-am apelat pe celălalt titular al complicatului curs de teorie critică, pe profesorul Esoteriu Șlehtan, care, vechi concurent al lui Baltăseacă, știa, neîndoios, amănunte picante. Nu m-am înșelat. Cu voluptate nedisimulată, Esoteriu mi-a povestit totul amănunțit: „He, he, he, bătrîne, Psihopățel-Papurel și-a dat, în sfîrșit, arama pe față. Pe mine nu m-a fraierit niciodată. I-am sesizat demența din primii ani de coexistență la Catedră, dar voi, ăilalții, nu și nu. Că Baltăseacă e un savant fără pereche, că Baltăseacă e un erudit clasic, că Baltăseacă e un geniu ce trebuie susținut și propulsat. Și așa mai departe. Veți afla voi acum ce propulsare a primit! Pe scurt, deprimat de izolarea din perioada carantinei, Păpurică al nostru s-a cufundat în filozofii orientale, cu care cocheta, de altfel, de ceva vreme. Cică să se regăsească, i-a zis neveste-sii (în mod evident, îngrijorată). Pentru culoare locală pesemne, Nebunică se răsese pe cap și purta, în permanență, un cearșaf portocaliu drept îmbrăcăminte, precum anahoreții tibetani. În plus, mînca, se pare, cînd un bob de mei, cînd unul de orez, pe zi. Aici trebuie să intervin cu o explicație. Există o controversă printre istorici – dacă Buddha ar fi halit un grăunte de mei per giorno sau, în realitate, unul de orez? Pentru a nu-și distruge karma cu polemici, Brahma Baltăseacă a decis să le alterneze pe cele două, spre disperarea aceleiași soții care alerga după mei, pe la magazinele de păsări, cu declarația de circulație pe proprie răspundere în poșetă…

Treaba s-a înrăutățit. Tembeluță – care, sub presiunea regimului, a ajuns de vreo 33-34 de kile – încerca să leviteze. Exasperat că, în ciuda concentrării, din poziția lotus nu se ridica nici măcar un centimetru de la podea, s-a apucat să sară de pe canapele și de pe mese, forțîndu-se să plutească prin aer, aidoma călugărilor Shaolin. Nu și-a rupt nimic, întrucît devenise prea pirpiriu ca să-și mai pună oasele în pericol, dar îți dai seama ce trăia sărmana doamnă Baltăseacă! Cînd îi era lumea mai dragă, hop, un liliac portocaliu zbura prin casă, lovindu-se de toți pereții. Ciudat rămîne faptul că, în condițiile date, Papurel nu a renunțat la munca de peer reviewer. Continua să facă evaluări ale articolelor primite de la reviste. Ce să vezi, însă? În loc să se ocupe de specificul teoretic și critic al textelor, dumnealui făcea observații orientaliste. Mai precis, analizelor asupra lui Barthes, Derrida, de Man ori Foucault el le inocula cîte o mantra revelatoare. Unei prezentări a deconstructivismului, de pildă, Baltăseacă i-ar fi pus următorul comentariu: Cînd intri, tu în fond ieși; și invers. Pe marginea teoriei morții autorului (dintr-un text), Demențică ar fi precizat: Fericirea este o alegere, nu o stare; alege deci să fii fericit! Într-un studiu despre identitatea de gen, Păpuraș-Coconaș ar fi introdus constatarea: Lucrurile nu mi se întîmplă mie, ele doar se întîmplă. Cogitațiunea asta i-a și grăbit deznodămîntul. Au sărit imediat progresiștii că Baltăseacă ar avea ceva cu genul fluid. În consecință, corecte politic, toate jurnalele l-au concediat. Soția nu a mai rezistat. L-a chemat de urgență pe fiul lor, medic veterinar, pentru a lua măsuri. Cînd a venit omul la casa părinților, surpriză! Papurel reușise, finalmente, să zboare. Plana prin casă fericit, de ziceai că-i Aladdin pe covorul fermecat. Și mama, și fiul s-au îngrozit. Tînărul doctor de animăluțe a decis să-l tranchilizeze, pentru a-l transporta la Spitalul de Psihiatrie. Fiind spațiu închis, nu a folosit pușca de sedare a urșilor, din dotare. Și-a confecționat o sarbacană – țeava aia prin care un ninja suflă săgeți otrăvite în inamici. Băiatul nu avea obișnuința instrumentului și, prima dată, a aspirat injecția cu sedativ, viguros, în propria-i buză.

A dormit amărîtul cam trei ore. A doua oară, a nimerit-o pe doamna Baltăseacă (Papurel deja zbura prea repede și nu putea fi țintit ușor). După ore întregi de adormiri și treziri, au reușit să înfigă un ac și în dosul slab al lui Brahma. S-a prăbușit Sburătorul ca un spic de grîu secerat. L-au dus direct la Furioși, dar acolo, vai, nu mai aveau locuri. Prin urmare, forțați de împrejurări, l-au internat la Spitalul Veterinar. Secția Aviară”.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.