Mandatul şi speranţa

Publicat în Dilema Veche nr. 627 din 25 februarie - 2 martie 2016
Cum explici România unui refugiat jpeg

Dacian Cioloș nu a greșit teribil de mult în cele cîteva luni de cînd este premier. Nici un gest sau declarație făcute de premier nu au creat scandaluri publice memorabile. Au fost ezitări, tăceri, momente neclare, dar nici unul dintre ele nu a creat încă aerul acela toxic care îi înconjoară, de obicei, pe deținătorii de funcții publice în România.

Tolerat, simpatizat sau, pur și simplu, ignorat, dl Cioloș este încă o enigmă a vieții politice. Încăpățînarea cu care continuă să trateze colaborarea cu partidele ca pe o obligație de business descumpănește uneori și, în loc să ofere răspunsuri, dă naștere și mai multor întrebări. Cea mai importantă: ce vrea premierul?

Excelent practicant al prudenței ca trăsătură în comunicarea publică, fostul comisar european a lăsat întotdeauna loc interpretărilor. Mesajul principal a fost că trebuie să se achite de mandatul pe care l-a primit la finalul anului trecut, urmînd ca ulterior să ia o decizie cu privire la cariera sa publică. Or, asta presupune, deocamdată, crearea unui număr cît mai mic de inamici publici. Pînă acum a reușit.

Însă odată vacanța și perioada de acomodare trecute, dl Cioloș se vede din ce în ce mai des confruntat cu presiunile partidelor. Fie că vorbim de nemulțumiri surde legate de numiri în funcții sau de alte decizii administrative, fie despre intervenții brutale în zona executivă care nu țin seama nici de separarea puterilor și nici de interesul public real (cazul Antenelor).

În spatele calmului care înconjoară Guvernul se adună nori de furtună. Deja au apărut primele amenințări la stabilitatea cabinetului și, foarte probabil, vor veni și altele. Situația asta îl obligă cumva pe premier să tragă o concluzie. Odată ajuns la intersecția dintre direcțiile mandatului (buna guvernare, reforme acolo unde se poate și predarea țării într-o situație mai bună decît a preluat-o) și prioritățile punctuale ale partidelor, Dacian Cioloș trebuie să facă o alegere. Premierul trebuie să decidă dacă vrea să fie un administrator interimar fără ambiții majore sau un jucător pe termen lung.

În alt doilea caz, riscul de a pierde funcția înainte de toamnă este aproape de sută la sută. Paradoxal, un astfel de risc este benefic pentru Dacian Cioloș. S‑ar putea poziționa astfel ca un reformist convins și bine intenționat în opoziție cu partidele care refuză insistent și inabil să priceapă mesajele cetățenilor. Însă decizia asta trebuie luată repede, foarte probabil în intervalul următoarelor două-trei luni. Iar efectele ei trebuie să se vadă în acțiunea administrativă a Guvernului. Mai multă hotărîre, mai puțină temporizare și mai puțină disponibilitate de a permite partidelor să se implice în deciziile Guvernului.

Sigur că sînt multe calcule de făcut și multe necunoscute: loialitatea față de președinte, teama de conflict, construcția unei structuri politice necesare pentru a continua un program reformist etc. Toate astea înseamnă politică și toate au nevoie, la rîndul lor, de răspunsuri și decizii. Ezitările, prudența și deferența pot fi utile doar pînă la un punct.

Pentru că falia dintre partide și premier se creează deja. Pe măsură ce se angajează mai adînc în actul de guvernare, inamicii sînt din ce în ce mai vizibili. Or, dl Cioloș nu are de partea sa decît o oarecare bunăvoință a publicului și faptul că nu există alternative solide la actualele partide. Acesta este motivul pentru care se discută atît de mult despre viitorul său politic. E posibil ca aceste discuții să îl deranjeze pe premier, dar va trebui să le suporte și să le ofere un răspuns.

Vrînd-nevrînd, Dacian Cioloș a devenit depozitarul unei importante cantități de speranță care îi complică viața și îl obligă la ieșirea din zona de confort. Furia străzii l-a adus pe dl Cioloș la Guvern. Acum, în societate e ușor sesizabilă tensiunea reziduală a acelor zile. Tensiune care, o spun atîția observatori, riscă să ia și alte direcții, mult mai neplăcute. Iar, în ecuația asta, actualul premier are o responsabilitate care depășește limitele mandatului sau eventuale loialități punctuale.

Oprivire în istoria recentă i-ar putea fi de un oarecare ajutor premierului. Există precedentul Theodor Stolojan, fondatorul mitului tehnocrat românesc. Venit la Palatul Victoria la finalul unei crize politice, dl Stolojan a funcționat ca un administrator interimar. Ceea ce a obținut a fost, fără ca acesta să fie obiectivul său, aruncarea României în patru ani de stagnare sub Guvernul lui Nicolae Văcăroiu. Patru ani pe care încă îi regretăm.

Și despre Theodor Stolojan s-a discutat cu speranță. De mai multe ori chiar. Dar niciodată nu a mai contat la fel de mult.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.