Mandatul şi speranţa

Publicat în Dilema Veche nr. 627 din 25 februarie - 2 martie 2016
Cum explici România unui refugiat jpeg

Dacian Cioloș nu a greșit teribil de mult în cele cîteva luni de cînd este premier. Nici un gest sau declarație făcute de premier nu au creat scandaluri publice memorabile. Au fost ezitări, tăceri, momente neclare, dar nici unul dintre ele nu a creat încă aerul acela toxic care îi înconjoară, de obicei, pe deținătorii de funcții publice în România.

Tolerat, simpatizat sau, pur și simplu, ignorat, dl Cioloș este încă o enigmă a vieții politice. Încăpățînarea cu care continuă să trateze colaborarea cu partidele ca pe o obligație de business descumpănește uneori și, în loc să ofere răspunsuri, dă naștere și mai multor întrebări. Cea mai importantă: ce vrea premierul?

Excelent practicant al prudenței ca trăsătură în comunicarea publică, fostul comisar european a lăsat întotdeauna loc interpretărilor. Mesajul principal a fost că trebuie să se achite de mandatul pe care l-a primit la finalul anului trecut, urmînd ca ulterior să ia o decizie cu privire la cariera sa publică. Or, asta presupune, deocamdată, crearea unui număr cît mai mic de inamici publici. Pînă acum a reușit.

Însă odată vacanța și perioada de acomodare trecute, dl Cioloș se vede din ce în ce mai des confruntat cu presiunile partidelor. Fie că vorbim de nemulțumiri surde legate de numiri în funcții sau de alte decizii administrative, fie despre intervenții brutale în zona executivă care nu țin seama nici de separarea puterilor și nici de interesul public real (cazul Antenelor).

În spatele calmului care înconjoară Guvernul se adună nori de furtună. Deja au apărut primele amenințări la stabilitatea cabinetului și, foarte probabil, vor veni și altele. Situația asta îl obligă cumva pe premier să tragă o concluzie. Odată ajuns la intersecția dintre direcțiile mandatului (buna guvernare, reforme acolo unde se poate și predarea țării într-o situație mai bună decît a preluat-o) și prioritățile punctuale ale partidelor, Dacian Cioloș trebuie să facă o alegere. Premierul trebuie să decidă dacă vrea să fie un administrator interimar fără ambiții majore sau un jucător pe termen lung.

În alt doilea caz, riscul de a pierde funcția înainte de toamnă este aproape de sută la sută. Paradoxal, un astfel de risc este benefic pentru Dacian Cioloș. S‑ar putea poziționa astfel ca un reformist convins și bine intenționat în opoziție cu partidele care refuză insistent și inabil să priceapă mesajele cetățenilor. Însă decizia asta trebuie luată repede, foarte probabil în intervalul următoarelor două-trei luni. Iar efectele ei trebuie să se vadă în acțiunea administrativă a Guvernului. Mai multă hotărîre, mai puțină temporizare și mai puțină disponibilitate de a permite partidelor să se implice în deciziile Guvernului.

Sigur că sînt multe calcule de făcut și multe necunoscute: loialitatea față de președinte, teama de conflict, construcția unei structuri politice necesare pentru a continua un program reformist etc. Toate astea înseamnă politică și toate au nevoie, la rîndul lor, de răspunsuri și decizii. Ezitările, prudența și deferența pot fi utile doar pînă la un punct.

Pentru că falia dintre partide și premier se creează deja. Pe măsură ce se angajează mai adînc în actul de guvernare, inamicii sînt din ce în ce mai vizibili. Or, dl Cioloș nu are de partea sa decît o oarecare bunăvoință a publicului și faptul că nu există alternative solide la actualele partide. Acesta este motivul pentru care se discută atît de mult despre viitorul său politic. E posibil ca aceste discuții să îl deranjeze pe premier, dar va trebui să le suporte și să le ofere un răspuns.

Vrînd-nevrînd, Dacian Cioloș a devenit depozitarul unei importante cantități de speranță care îi complică viața și îl obligă la ieșirea din zona de confort. Furia străzii l-a adus pe dl Cioloș la Guvern. Acum, în societate e ușor sesizabilă tensiunea reziduală a acelor zile. Tensiune care, o spun atîția observatori, riscă să ia și alte direcții, mult mai neplăcute. Iar, în ecuația asta, actualul premier are o responsabilitate care depășește limitele mandatului sau eventuale loialități punctuale.

Oprivire în istoria recentă i-ar putea fi de un oarecare ajutor premierului. Există precedentul Theodor Stolojan, fondatorul mitului tehnocrat românesc. Venit la Palatul Victoria la finalul unei crize politice, dl Stolojan a funcționat ca un administrator interimar. Ceea ce a obținut a fost, fără ca acesta să fie obiectivul său, aruncarea României în patru ani de stagnare sub Guvernul lui Nicolae Văcăroiu. Patru ani pe care încă îi regretăm.

Și despre Theodor Stolojan s-a discutat cu speranță. De mai multe ori chiar. Dar niciodată nu a mai contat la fel de mult.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.