Majordomi

Publicat în Dilema Veche nr. 918 din 11 – 17 noiembrie 2021
Iconofobie jpeg

Am revăzut zilele trecute un film excepţional – The Remains of the Day (Rămăşiţele zilei), cu Anthony Hopkins în rolul principal. Am avut şansa să urmăresc pelicula chiar la lansarea ei americană, într-un cinematograf arizonian. Era pentru prima oară cînd intram atunci – în toamna lui 1993 – într-un cinema theatre yankeu. În plus, citisem romanul The Remains of the Day, al japonezului anglicizat Kazuo Ishiguro, roman pe marginea căruia s-a făcut filmul, împrumutat, „pe sub mînă”, în anul apariţiei sale (1989), de la lectorul american, din Iaşi, la vremea respectivă, Sam Longmire. Eram student în anul al III-lea, la final de eon comunist, şi mi s-a părut că, prin lectură, conspiram cu lumea liberă. Acţiunea romanului/filmului este plasată în Anglia interbelică şi imediat postbelică, focalizîndu-se pe domeniul maiestuos al Lordului Darlington, membru de bază al aristocraţiei conservatoare britanice. Protagonistul e Mr. Stevens (Hopkins, în film), majordomul casei, adică butler, „valet” în traducerile noastre, însă, mai corect spus, un fel de administrator al moşiei, şef al armatei de servitori şi principal element în buna desfăşurare a mecanismelor domestice de pe uriaşa proprietate. Stevens vine din marea şcoală a servitorilor nobiliari. În debutul capitolului său despre Mateiu Caragiale (din Istoria literaturii române...), G. Călinescu scrie mai multe paragrafe memorabile despre aceşti valeţi tradiţionali. Citiţi-le, dacă nu aţi făcut-o deja, şi, vă asigur, nu veţi regreta! Ce pot să vă spun e că majordomul vechilor aristocraţi este, în esenţă, el însuşi un aristocrat, lucru confirmat pe deplin de personajul lui Ishiguro. Stilat pînă la pedanterie, sobru pînă la depersonalizare, rigid pînă la stoicism, diplomat pînă la perfecţiune şi atent pînă la obsesie, Mr. Stevens pare mai curînd absolventul unei academii militare de elită decît un simplu domestique. Pentru el nu există sentimente personale (îşi înăbuşă dragostea faţă de menajera Miss Kenton (Emma Thompson) sau durerea pricinuită de moartea tatălui, printr-un masochism neverosimil, similar transpersonalizărilor din filozofia lui Emerson), urmărind numai servirea ireproşabilă a stăpînului care capătă, ca atare, valenţe demiurgice.

Şi totuşi, Mr. Stevens nu este un inadaptat, mutilat sufleteşte de o meserie neconcesivă ori abrutizantă (o parte a interpreţilor romanului au mers pe această filieră). El doreşte doar şi reuşeşte, ultimativ, să fie un profesionist redutabil. Toate energiile lui sînt canalizate către îndeplinirea sarcinilor zilnice, nu din orgoliu personal, din teama pierderii poziţiei sau din vreo dorinţă patologică de înavuţire (exclusă din start în asemenea profesiuni), ci – voi spune un cuvînt preţios – dintr-o deontologie exemplară, construită pe palierele unei conştiinţe-model. Apropo de conştiinţa domnului Stevens, abia acum, la revederea filmului, am sesizat un detaliu pe care, în roman şi la premiera cinematografică, l-am scapat. Eroul e abonat la o revistă surprinzătoare, măcar prin titulatură: A Gentlemanʼs Gentleman. Adică, în traducere, Gentleman-ul altui gentleman. Un manifest al artei de a fi valet. Astfel, majordomul nu reprezintă un subordonat, ci o copie miniaturală a stăpînului. Numai un gentleman poate servi un alt gentleman. Profesionalismul lui Stevens este așadar robust, amintind de neclintirea stejarilor gigantici. El duce pe umeri un întreg univers, acoperind erorile şi inadvertenţele diletanţilor sau amatorilor. Nu întîmplător i-am amintit pe aceştia din urmă. Într-un episod major al intrigii (la castelul Lordului Darlington se ţine o conferinţă internaţională menită să salveze Europa de iminentul război mondial), Lewis, un emisar de pace al guvernului american, interpretat, în film, de Christopher Reeve, ţine un discurs fulminant în care îşi numeşte colegii de pe Vechiul Continent, îndeosebi pe cel francez şi pe cel englez, „amatori”. Raţiunile americanului sînt incontestabile: clasa politică europeană, cuprinsă de stereotipuri şi sentimentalisme, nu vede pericolul real constituit de Germania fascistă, fiind, într-un fel, complice la ascensiunea lui Hitler. Politica trebuie făcută de profesionişti, nu de diletanţi, afirmă, cu convingere, Lewis (cel care, simbolic, după război, va cumpăra domeniul Darlington). Venerabilii politicieni europeni rîd amuzaţi ori intrigaţi. Un singur om ascultă, plin de consideraţie, într-un colţ, nevăzut de nimeni. E majordomul, profesionistul veritabil Stevens. În acea clipă a filmului, am avut un vis, vorba lui Martin Luther King. Ce bine dacă și România actuală – nu doar Europa interbelică – ar fi (fost) condusă de majordomi. De astfel de majordomi.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.