Mai multă. Ce?
Da, dezbaterea e în toi. Vrem să schimbăm din temelii Uniunea Europeană. Aşa ne-a spus domnul Barroso, colegul şef al Comisiei (şedinţele Comisiei sînt „colegiale“ – aşa se numesc, dar domnul Barroso este şef, aşadar domnia sa ar fi un fel de coleg şef). Carevasăzică, în plenul Parlamentului European, spiciul său de acum cîteva zile descria viziunea unei federaţii de state suverane, prevestind „mai multă Europă“.
Colegul şef al Comisiei înţelege „mai multă Comisie Europeană“ atunci cînd spune „mai multă Europă“. Comisia este depozitarul competenţelor tehnice menite a adînci integrarea statelor membre. Comisia îşi doreşte, de la înfiinţare, cît mai multe reglementări comune tuturor şi visează la un buget propriu. În fapt, singura politică europeană cu adevărat comună este cea agricolă. Cele fiscale, sociale, de pensii, pentru educaţie sau chiar de mediu rămîn la îndemîna statelor membre, în grade mai mari sau mai mici ale deciziei naţionale. Aşa că, atunci cînd grăieşte despre integrarea politicilor fiscale (adică impozite structurate cam la fel în toată Uniunea), colegul şef se gîndeşte la un rol mai mare al Comisiei în triunghiul de putere de la Bruxelles.
Care a fost reacţia parlamentarilor? Firească. Ei au zis aşa: „Domnule Barroso, federaţie de state suverane aveţi deja, trebuie să mergem spre o Europă a cetăţenilor, mai democratică“. La Bruxelles, „mai multă democraţie“ se traduce prin „mai mult Parlament European“. Instituţia cu pricina duce de multă vreme o luptă cruntă de gherilă pentru a controla cît mai multe dintre deciziile Consiliului şi ale Comisiei. Tratatul de la Lisabona le-a dat multă satisfacţie europarlamentarilor, deoarece i-a băgat în seamă (se numeşte co-decizie) în cam toate chestiunile decizionale ale Uniunii. Poziţia „mai multă democraţie, adică mai mult Parlament“ nu prea are contestatari între deputaţii europeni, oricare le-ar fi familia politică. Toţi sînt într-un dulce consens. Pînă acum, avem un soi de „mai multă Europă“ dar condiţionată de „mai multă democraţie“. Adică „mai multă Comisie“ dacă ea împarte puterea şi vom avea şi „mai mult Parlament“.
Ce lipseşte? Evident, virtutea fundamentală a Uniunii Europene: diversitatea! Nu ne lăudăm noi cu faimosul „Unitate în diversitate“? Eh, cine e responsabilul pentru menţinerea diversităţii? Evident, Consiliul. Adică exact cei 27 de şefi de stat şi de guvern. Ei răspund de apărarea intereselor naţionale. La cum e gîndită construcţia comunitară în acest moment, definită prin tratatele fondatoare, adevăraţii şefi (oamenii cu decizia, carevasăzică) sînt ei, cei 27. Ei îl numesc pe colegul şef, în urma unor complicate (şi netransparente) negocieri de culise. Aşadar, intenţiile „mai multă Europă“ şi „mai multă democraţie“ trebuie să fie aprobate de responsabilii cu „mai multă diversitate“. Dacă ei nu vor dori să cedeze din influenţă şi putere Parlamentului şi Comisiei, situaţiunea va fi delicată. În fapt, tratatele fondatoare ar trebui oricum modificate. Numai că (ne amintim de cînd cu zavera „Lisabona“) orice astfel de schimbare presupune ani de negocieri, muncă, referendumuri şi avize naţionale. Greu. Foarte greu.
În plus, pentru ca fandaxia să fie completă, printre rîndurile discursurilor bruxelleze se citeşte o altă dandana: pe lîngă „unitate în diversitate“ apare nuanţa „diversitate în diversitate“. Altfel spus, nu toţi cei din Consiliu ar fi îndrituiţi să îşi dea cu părerea, în mod egal, asupra chestiunilor comunitare. Cei din euro-land rîvnesc la un cuvînt mai greu (de fapt, cu mult mai greu, căci mai greu e şi acum) în tot ceea ce priveşte viitorul comun. Ceilalţi, cei din non-euro-land, crîcnesc. Nu li se pare normal ca deciziile care îi vor afecta serios să fie luate fără ei. Gîndiţi-vă măcar la sectorul bancar, menit a intra în reglementări comune în tot spaţiul unional. Vă închipuiţi măcar o secundă City-ul londonez acceptînd reglementări croite la Bruxelles fără consultarea şi deplina reflectare a intereselor sale specifice?
Deocamdată, nu îmi dau seama dacă vom avea „mai multă Europă“, „mai multă democraţie“ sau „mai multă diversitate“. Poate va ieşi ceva cu cîte puţin din fiecare. „Mai multă…“ va fi oricum. Cu siguranţă.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
