Mai multă. Ce?

Publicat în Dilema Veche nr. 450 din 27 septembrie - 3 octombrie 2012
Tocqueville pe gheaţă jpeg

Da, dezbaterea e în toi. Vrem să schimbăm din temelii Uniunea Europeană. Aşa ne-a spus domnul Barroso, colegul şef al Comisiei (şedinţele Comisiei sînt „colegiale“ – aşa se numesc, dar domnul Barroso este şef, aşadar domnia sa ar fi un fel de coleg şef). Carevasăzică, în plenul Parlamentului European, spiciul său de acum cîteva zile descria viziunea unei federaţii de state suverane, prevestind „mai multă Europă“.

Colegul şef al Comisiei înţelege „mai multă Comisie Europeană“ atunci cînd spune „mai multă Europă“. Comisia este depozitarul competenţelor tehnice menite a adînci integrarea statelor membre. Comisia îşi doreşte, de la înfiinţare, cît mai multe reglementări comune tuturor şi visează la un buget propriu. În fapt, singura politică europeană cu adevărat comună este cea agricolă. Cele fiscale, sociale, de pensii, pentru educaţie sau chiar de mediu rămîn la îndemîna statelor membre, în grade mai mari sau mai mici ale deciziei naţionale. Aşa că, atunci cînd grăieşte despre integrarea politicilor fiscale (adică impozite structurate cam la fel în toată Uniunea), colegul şef se gîndeşte la un rol mai mare al Comisiei în triunghiul de putere de la Bruxelles.

Care a fost reacţia parlamentarilor? Firească. Ei au zis aşa: „Domnule Barroso, federaţie de state suverane aveţi deja, trebuie să mergem spre o Europă a cetăţenilor, mai democratică“. La Bruxelles, „mai multă democraţie“ se traduce prin „mai mult Parlament European“. Instituţia cu pricina duce de multă vreme o luptă cruntă de gherilă pentru a controla cît mai multe dintre deciziile Consiliului şi ale Comisiei. Tratatul de la Lisabona le-a dat multă satisfacţie europarlamentarilor, deoarece i-a băgat în seamă (se numeşte co-decizie) în cam toate chestiunile decizionale ale Uniunii. Poziţia „mai multă democraţie, adică mai mult Parlament“ nu prea are contestatari între deputaţii europeni, oricare le-ar fi familia politică. Toţi sînt într-un dulce consens. Pînă acum, avem un soi de „mai multă Europă“ dar condiţionată de „mai multă democraţie“. Adică „mai multă Comisie“ dacă ea împarte puterea şi vom avea şi „mai mult Parlament“.

Ce lipseşte? Evident, virtutea fundamentală a Uniunii Europene: diversitatea! Nu ne lăudăm noi cu faimosul „Unitate în diversitate“? Eh, cine e responsabilul pentru menţinerea diversităţii? Evident, Consiliul. Adică exact cei 27 de şefi de stat şi de guvern. Ei răspund de apărarea intereselor naţionale. La cum e gîndită construcţia comunitară în acest moment, definită prin tratatele fondatoare, adevăraţii şefi (oamenii cu decizia, carevasăzică) sînt ei, cei 27. Ei îl numesc pe colegul şef, în urma unor complicate (şi netransparente) negocieri de culise. Aşadar, intenţiile „mai multă Europă“ şi „mai multă democraţie“ trebuie să fie aprobate de responsabilii cu „mai multă diversitate“. Dacă ei nu vor dori să cedeze din influenţă şi putere Parlamentului şi Comisiei, situaţiunea va fi delicată. În fapt, tratatele fondatoare ar trebui oricum modificate. Numai că (ne amintim de cînd cu zavera „Lisabona“) orice astfel de schimbare presupune ani de negocieri, muncă, referendumuri şi avize naţionale. Greu. Foarte greu.

În plus, pentru ca fandaxia să fie completă, printre rîndurile discursurilor bruxelleze se citeşte o altă dandana: pe lîngă „unitate în diversitate“ apare nuanţa „diversitate în diversitate“. Altfel spus, nu toţi cei din Consiliu ar fi îndrituiţi să îşi dea cu părerea, în mod egal, asupra chestiunilor comunitare. Cei din euro-land rîvnesc la un cuvînt mai greu (de fapt, cu mult mai greu, căci mai greu e şi acum) în tot ceea ce priveşte viitorul comun. Ceilalţi, cei din non-euro-land, crîcnesc. Nu li se pare normal ca deciziile care îi vor afecta serios să fie luate fără ei. Gîndiţi-vă măcar la sectorul bancar, menit a intra în reglementări comune în tot spaţiul unional. Vă închipuiţi măcar o secundă City-ul londonez acceptînd reglementări croite la Bruxelles fără consultarea şi deplina reflectare a intereselor sale specifice?

Deocamdată, nu îmi dau seama dacă vom avea „mai multă Europă“, „mai multă democraţie“ sau „mai multă diversitate“. Poate va ieşi ceva cu cîte puţin din fiecare. „Mai multă…“ va fi oricum. Cu siguranţă. 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic