Mai bine european decăt american?

Publicat în Dilema Veche nr. 285 din 29 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Behave, boy, behave", zice vecinul meu de avion către fi-su. Îi şi trage o mică scatoalcă peste ceafă. Copilul avea vreo 5-6 ani şi îşi pierduse răbdarea pe la mijlocul zborului între Frankfurt şi Washington. Sărea printre scaune şi, e drept, mă cam deranja. Voiam să încerc să dorm. Eram la primul drum spre America şi avionul era plin de marines care zburau spre casă, în vacanţă, de la bazele din Europa. Soldat era şi vecinul meu. Negru, tuns scurt, cu un tricou soldăţesc pe el, sever cu copiii. Gestul lui, sincer, m-a descumpănit. Eu ştiam altceva despre dreptul copilului american la a nu fi altoit. În mintea mea nu exista decît scena standard a filmelor americane, în care puştiul adolescent îi zice maică-si ceva de genul "lasă-mă-n pace, curvă bătrînă şi proastă", femeia îi scapă o palmă, odrasla face nişte ochi mari, uimiţi, şocaţi şi aproape-traumatizaţi-pe-viaţă, apoi mama (aproape căzînd în genunchi) îşi cere scuze de mii de ori, jurînd că nu-l mai cîrpeşte niciodată. Multe păreri mi se vor schimba în cele două săptămîni ale primului voiaj în America. La acel zbor, vecinul meu, soldatul, a intrat în vorbă. M-a întrebat cu ce treburi. I-am zis că mă duc la o bursă, la Vocea Americii. Conversaţia mi-a mai abătut gîndurile de la obsesia atacului terorist. Pînă atunci, nu mă gîndeam decît că vreun nebun de palestinian o fi pus vreo bombă în avion, cu gînd să omoare cît mai mulţi marines şi că eu, român, voi pica de nevinovat drept victimă colaterală. Îmi venea să urlu, la un moment dat: "Eu, prieten, Arafat, prieten, eu, român, nu am nimic cu voi, voi nimic cu mine, nu declanşaţi bomba!". Pe aeroport, în DC, eram uşor pierdut în spaţiu. Era sîmbătă după-masă şi, dintr-o neînţelegere, nu aveam coordonatele hotelului unde trebuia să ajung. Vine vecinul meu, soldatul. "Care e problema?" "La Vocea Americii îmi răspunde robotul, nu ştiu unde să mă duc." "Sună la ambasada ta, omule, eşti la o nevoie, plăteşti taxe, o să te ajute." A stat lîngă mine pînă am sunat şi s-a asigurat că sînt OK. Era 1991. Pînă în momentul acela, nici nu îmi trecuse prin cap că, în schimbul impozitelor, am vreun drept. La acel vecin al meu dintr-un zbor PANAM din 1991 mă gîndesc foarte des atunci cînd mai aud de vreun atentat, vreo răpire, vreo împuşcătură sau explozie cu ţintă americană. La el şi la şoferul autobuzului care m-a dus de la aeroport în centru. Tot negru şi el. Soldatul i-a explicat că trebuie să ajung la ambasada României. Şoferul m-a "înfiat" imediat. La capătul liniei, mi-a luat bagajul, mi l-a băgat într-un taxi, i-a dat celuilalt şofer adresa ambasadei şi l-a avertizat să mă ducă pe drumul cel mai scurt, că altfel naiba îl ia. La ei mă gîndesc şi la trecătorul care, cîţiva ani mai tîrziu, ne-a luat în maşină pe mine şi pe Eugen Chirovici şi ne-a dus la Safeway, să ne cumpărăm cîte ceva. Stăteam uşor descumpăniţi în faţa hotelului şi nu ştiam încotro este cel mai apropiat supermarket. Ne-a întrebat dacă avem o problemă, noi i-am spus ce şi cum, el ne-a urcat în maşină şi ne-a dus pînă acolo. La ei toţi mă gîndesc şi la amicul meu, tax lawyer în Norfolk. El mi-a aruncat cheile de la Ferrari-ul lui roşu şi mi-a zis să mă duc cu el pînă la gară să îmi iau bilete. În fapt, din prima zi mi-a spus că pot utiliza absolut orice aparat din casă. "Mi casa e su casa" a zis, imitîndu-l pe Marlon Brando. La ei toţi mă gîndesc şi la ceilalţi, o gaşcă de pierde-vară din Anacostia (cartier foarte rău famat din DC) care nu ne-au luat gîtul, prietenului meu ucrainean şi mie, atunci cînd am luat-o la plimbare prin periculosul cartier unde, altminteri, fusesem sfătuiţi să nu ne aventurăm pe jos. Noi, nimic. Am preferat aventura. Am intrat într-un bar unde, evident, eram primii clienţi albi de la fondare, adică de vreo 50 de ani. S-a făcut o linişte bruscă şi teribilă. Ne-am urcat pe scaunele de la bar şi am cerut cîte o vodcă dublă, dar dublă-dublă (adică 100 de grame). După accent şi comandă, şi-au dat seama că nu sîntem americani, ne-au iertat cutezanţa şi, după ce ucraineanul a făcut cinste cu un rînd la toată lumea, am putut să şi conversăm. După al doilea rînd, eram prieteni la cataramă. Atît de buni amici ajunsesem, încît s-au simţit obligaţi să ne escorteze pînă la ieşirea din cartier, la finalul petrecerii ad-hoc. La toţi mă gîndesc, chiar şi la trecătorii din New York sau DC. Dacă scoţi o hartă din buzunar, rezultatul este că în 12 secunde (în DC) şi în cam 14 secunde (în NY), cineva se opreşte şi te întreabă cu ce te poate ajuta. La ei, la toţi mă gîndesc. Şi la taximetristul care mă întreba, în Norfolk: "Ce au toţi oamenii ăştia cu noi? Ce le-am făcut?". Fi-sa, studentă pe vremea aia, făcuse voluntariat pentru Peace Corps pe undeva, prin America de Sud. Fusese răpită (de vreun FARC, probabil), a stat în captivitate vreo 6 luni. Acum era acasă, povestea se terminase cu bine. Taximetristul nu înţelegea defel. "Ce au cu noi? Majoritatea sîntem oameni decenţi, muncitori, cu familie şi cu frica lui Dumnezeu." Ce să-i zic? Am spus ce mi-a trecut prin cap, pe moment. "Invidia. De invidie vă atacă ăştia. Că sînteţi cei mai liberi, prosperi, puternici oameni din lume", îi ziceam. "Mai bine era dacă fi-mea avea paşaport de-al tău, românesc. N-o mai răpea nimeni." Am rămas mut. Asta nu mi se mai întîmplase. El mă invidia pe mine? La ei, la toţi mă gîndesc atunci cînd aflu de la Ştiri că (încă) un atentat a mai ucis (încă) nu ştiu cîţi americani pe nu ştiu unde prin lume. Cîţiva ani mai tîrziu, la Bruxelles, am vexat-o pe o purtătoare de cuvînt a lui Javier Solana. Am întrebat-o de ce iau atîtea măsuri de securitate? Chiar crede cineva că Solana e atît de important ca oficial european, încît să atenteze cineva la viaţa lui? Recunosc că intervenţia îmi era la limita politeţii, dar voiam doar să o scot din enervantul limbaj de lemn cu care ne plictisise pînă atunci, să o zgudui într-un fel, să vorbească mai pe şleau. Nu am reuşit. S-a încruntat puţin şi a înşirat cîteva platitudini despre soft-power, agenda Lisabona şi virtuţile diplomaţiei. Într-un fel, îi dau dreptate. E bine să te simţi în siguranţă cînd pleci în vacanţă. În fond, nu despre asta e vorba în strategia Lisabona? Să ne apărăm dreptul la concedii-ca-la-europeni, dar pe bani-ca-la-americani? Avea dreptate, taximetristul din DC. Stai mai liniştit cînd nu te invidiază nimeni.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.