Made în China. Cu sînge

Nimeni n-a apucat încă să numere cîte magazine de haine aparținînd unor brand-uri occidentale au fost închise în China în ultimele săptămîni, dar estimările cele mai conservatoare încep de la cîteva sute. Și nu numai că au fost închise, dar au fost și șterse de pe hărțile de pe Internet, astfel încît să fie mai greu de găsit.

Între timp, diverși oficiali guvernamentali și tot felul de vedete locale bat voios toba naționalismului și se întrec în dovezi de loialitate față de statul chinez pe care îl pictează ca pe o victimă a ipocriziei occidentale. Așa se face că presa chineză, citată în diverse monitorizări, s-a umplut de referințe istorice care fac trimitere la conduita Franței în Algeria, la tratamentul aplicat de britanici populațiilor colonizate sau la colaborarea dintre Hugo Boss și regimul nazist.

Dispariția de pe harta comerțului chinez a unora dintre producătorii vestici de îmbrăcăminte vine după ce o parte dintre ei au decis să se alăture unei inițiative non-guvernamentale intitulate „Better Cotton”. Apărută în 2005, inițiativa urmărește să transforme comerțul mondial cu bumbac într-o întreprindere etică – companiile sînt încurajate să achiziționeze bumbac de la furnizori care folosesc metode sustenabile de cultivare. E vorba atît de mediu, cît și de bunăstarea angajaților. O licență „Better Cotton“ semnalizează clienților finali că la fabricarea unui produs de îmbrăcăminte mediul a fost luat în considerare, iar producătorii au fost tratați corect. Asta exclude orice fel de muncă forțată. Acest ultim detaliu a deranjat establishment-ul chinez. 

Începînd cu martie 2021, licența BCI a fost retrasă producătorilor din Regiunea Autonomă Xinjiang, cea mai mare provincie chineză și unul dintre principalii producători mondiali de bumbac. Decizia a fost luată ca urmare a „numeroaselor acuzații privind utilizarea muncii forțate și alte încălcări ale drepturilor omului”. BCI a precizat că va continua să lucreze alături de alți fermieri chinezi. Însă nici unul din Xinjiang. 

Xinjiang – sau Turkestan, dacă vreți – este acea provincie în care guvernul chinez desfășoară un amplu proces de „reeducare” a minorității uigure, o populație musulmană pe care Beijingul o bănuiește de lipsă de loialitate. Mărturiile care au ieșit de-a lungul ultimilor ani de acolo par desprinse dintr-o distopie-clișeu. După estimările guvernului american, aproximativ două milioane de uiguri au trecut prin centrele de detenție chinezești. Unii dintre ei nu s-au mai întors niciodată acasă. Cei care s-au întors și au putut povesti au vorbit despre îndoctrinare, despre tortură, despre sterilizare obligatorie și violuri repetate și, așa cum atrage atenția BCI, despre muncă forțată pe plantații de bumbac.

Atît de grave sînt aceste mărturii încît guvernul american nu s-a ferit să pronunțe cuvîntul „genocid” prin vocea ministrului de Externe Anthony Blinken. Această declarație, făcută în ianuarie, a reprezentat unul dintre puținele semne de continuitate între fosta și actuala administrație americană. Primul oficial care rostise cuvîntul respectiv fusese Mike Pompeo, predecesorul lui Blinken.

China, evident, se apără cu furie. Internarea a milioane de oameni în „centre de instruire vocațională” e o decizie voluntară și rostul ei e acela de a elimina pericolul extremismului religios și al terorismului. Cumva, în mintea birocraților chinezi s-a instalat convingerea că e foarte credibil să propui ca ipoteză o situație în care uigurii se prezintă la ușa lagărului cerînd să fie reeducați.

În urmă cu o săptămînă, Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Europeană anunțaseră sancțiuni împotriva unor oficiali chinezi bănuiți că au un rol activ în evoluțiile din Xinjiang. China a replicat sancționînd la rîndul ei mai mulți politicieni occidentali. Analiștii citați de presa internațională remarcă o nervozitate peste măsură a oficialilor de la Beijing în fața a ceea ce pare să devină un front comun al Occidentului care pare tot mai hotărît să nu mai tolereze derapajele Chinei în numele comerțului liber și al profitului. Probabil aceasta este și explicația pentru care reacția la anunțul BCI a fost atît de virulentă. Brand-uri ca H&M sau Nike plătesc prețul pentru o tîrzie trezire la realitate a politicienilor.

În ceea ce o privește, Uniunea Europeană s-a raliat acestor eforturi la doar trei luni după ce Bruxelles-ul și Beijingul se puseseră de acord asupra unui tratat comercial care fusese îndelung criticat de activiștii pentru drepturile omului. Consecvența nu e chiar principala trăsătură de caracter a birocraților europeni.

Cumva departe de toate acestea, Nike a anunțat că va da în judecată un colectiv de artiști din New York care, împreună cu rapper-ul Lil Nas X, au scos la vînzare o serie de pantofi de sport al căror design a fost modificat astfel încît să conțină un citat din biblie (Luca 10, 18), o pentagramă și o picătură de sînge uman. Pantofii s-au vîndut imediat.

Nici o veste despre locul în care au fost produși.

Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.