Macovei - avangarda pierdută în ceaţă?

Publicat în Dilema Veche nr. 108 din 16 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cei surprinşi de reacţiile imediate şi dure venite dinspre Comisia Europeană după respingerea ordonanţei DNA în Senat ar trebui să rememoreze istoria respectivului act. Povestea e oarecum bizară, ordonanţa nefiind o alegere a Monicăi Macovei, ci o contra-măsură adoptată în disperare de cauză pentru a ieşi dintr-un blocaj aranjat cu măiestrie. Cum sigur cititorii îşi amintesc, PNA a fost înfiinţat de Guvernul Năstase. Nu la cererea Comisiei Europene, cum mai mint şi acum reprezentanţi ai PSD. Decizia a fost luată la o şedinţă de partid de week-end pentru că trebuia arătat la Bruxelles că băieţii muncesc. Abia ulterior, Comisia a acceptat noua instituţie, spunînd: dacă tot aţi făcut-o, daţi-i mijloace necesare pentru a-şi face treaba. Noul PNA a (ne)funcţionat doi ani departe de aşteptări. După ce PSD a pierdut alegerile, un grup de parlamentari PRM şi PSD au atacat la Curtea Constituţională chiar ordonanţa lui Năstase de creare a PNA. Motivul: Constituţia spune că parlamentarii pot fi anchetaţi numai de Parchetul General. O Curte Constituţională onestă ar fi recunoscut principiul că PNA e asimilat Parchetului General, şi atunci nimic nu se schimba. Nu a fost cazul cu actuala Curte. În acel moment, ne găseam într-o situaţie cu totul stupidă: dosarele fără parlamentari rămîneau la PNA, iar cele cu parlamentari erau trimise la Parchetul General. În unele cazuri, dosarele trebuiau sparte în mai multe bucăţi, în funcţie de persoanele implicate. În disperare de cauză, Macovei a recurs la această ordonanţă prin care PNA era transferat în cadrul Parchetului General, ca Departament Anticorupţie (pentru a respecta decizia Curţii Constituţionale), dar păstrînd statutul excepţional al procurorilor de acolo şi autonomia de decizie (pentru a respecta doleanţa Comisiei: dacă tot aţi făcut-o, puneţi-o la lucru!). Deşi e complicată, povestea are un substrat simplu: sistemul reacţionează prin chichiţe faţă de pericolul de curăţenie. De cînd a intrat în vigoare ordonanţa, DNA a făcut mutări spectaculoase, dar respingerea sa la Senat însemna că DNA redevine PNA, care îşi împarte dosarele cu Parchetul General. Şi Delegaţia de la Bucureşti, şi oamenii de la Bruxelles au reacţionat imediat pentru că vedeau date peste cap evoluţii apreciate de ei anterior. Asta vine pe fondul unei impresii extraordinare pe care a reuşit să o lase Monica Macovei acolo. Pot depune mărturie pentru asta pentru că am avut recent posibilitatea de a mă întîlni cu diverse persoane care lucrează cu România la Comisie. Din păcate, aranjamentul e de aşa natură încît nu pot cita conţinutul discuţiilor. Chiar şi pentru mine, care am scris în general favorabil despre doamna Monica Macovei, a fost mai mult decît o supriză să văd cît de bine e văzută acolo. Pentru funcţionarii din eşalonul doi al Comisiei, Macovei a însemnat cu totul altceva faţă de ce erau obişnuiţi să întîlnească în România. Rodica Stănoiu îi ignora şi înşela, Cristian Diaconescu a fost mai binevoitor, dar nu i-a convins că ar avea vreun control asupra a ce se întîmpla aici. Aşa că, în mandatul Diaconescu, au existat întîlniri protocolare, europenii primeau rapoarte oficiale şi apoi erau anunţaţi că s-au mai adoptat nişte legi. De altfel, la finele lui 2004, Directoratul respectiv a dat aviz negativ încheierii negocierilor cu România (şi nu a fost singurul domeniu în care experţii au recomandat asta; doar decizia politică a lui Günter Verheugen a dat peste cap recomandările lor, fapt pentru care unii dintre ei îi mai poartă încă pică "prietenului domnului Năstase"). Macovei a schimbat complet peisajul. A adoptat o tactică de gospodină eficientă: vizite dese, indicatori clari pentru ce va face în perioada următoare, apoi ce a făcut sau nu a făcut şi de ce. Pe scurt, Macovei a făcut acolo mai degrabă figură de funcţionar european (ştie ce are de făcut şi face) decît de ministru balcanic (se face că ştie, promite mult şi nu face nimic). Nu-mi rămîne decît să regret de două ori că nu pot cita impresiile despre ministrul Justiţiei, oricum nu ţin minte să-mi mai fi vorbit cineva vreodată despre un oficial român în astfel de termeni. De aceea, nu am fost deloc surprins să văd ce reacţii chiar vehemente pentru standardele diplomatice a stîrnit votul din Senat. Purtătoarea de cuvînt a lui Oli Rehn l-a calificat ca pe o lovitură dată luptei anticorupţie, ameninţînd voalat că situaţia va fi reflectată în raportul din aprilie-mai. Ambasadorul Marii Britanii a mers mult dincolo de uzanţele tradiţionale, spunînd că "peştii se zbat să scape din năvodul lui Morar şi Macovei". Am fost întrebat la Bruxelles dacă nu cumva Macovei e în situaţia lui Gorbaciov: e mai binevăzută afară decît acasă. Cred că acum este aşteptat un mesaj clar de la Bucureşti: reprezintă Monica Macovei statul român sau va fi trădată de politicieni? Comisia evaluează în aceste zile România ca stat, cu pe Macovei ca persoană. Adică şi Senatul, şi politicienii săi, între care Ion Iliescu spune că Macovei e "o abuzivă". Nu ştiu de ce l-a găsit tocmai acum pe preşedintele Băsescu pofta de consultări, cînd decizia sa trebuia să fie fermă şi rapidă, întorcînd votul Senatului, cum îi dă dreptul Constituţia. Nu îmi dau seama ce o fi de consultat pe această temă. Din cîte aud, se pare că preşedintele Băsescu, după ce a fost ferm ca Macovei să ajungă în guvern, s-a cam plictisit de oengiştii prea băgăcioşi. Într-un interviu pentru Cotidianul, Karen Fogg, primul şef de delegaţie UE la Bucureşti, spune despre ministrul Justiţiei: "Este foarte neplăcut pentru ea şi pentru România dacă o singură persoană este văzută ca simbol al reformei. Nimeni nu poate face reforma de unul singur". De fapt, aceste zile trebuie să arate dacă Macovei a înaintat prea repede, cum se întîmpla uneori în războiele premoderne: cavaleria avansa prea rapid şi pierdea contactul cu trupele. Se întîmpla ca, pierdută în ceaţă, cavaleria să fie măcelărită de inamici.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.