Lupta cu Gradul, Emisia şi Factura
S -a încheiat triumfător conferința de la Paris. Laurent Fabius a anunțat, în fața camerelor de televiziune din toată lumea, provocînd lacrimi de fericire și entuziasm, rezultatul: Umanitatea a căzut de acord. După zile și (mai ales) nopți de negocieri intense, s-a ajuns la un Tratat. Adevărul este că premierul francez a muncit pe rupte pentru a obține acest rezultat. Dat fiind că partidul său nu prea are șanse de a-și păstra puterea, o viitoare carieră internațională pare foarte probabilă pentru ambițiosul Fabius. Tot enorm a muncit pentru negocieri și Miguel Arias Canete, comisarul european pentru energie și schimbări climatice. A declarat că, în timpul ultimei săptămîni a conferinței, a dormit, în total, numai 11 ore. După atîta muncă, șefii de stat ai Lumii au hotărît: vor ține temperatura Pămîntului sub control. Planeta nu va mai avea voie să se încălzească mai mult de 2 grade. Este firesc ca toată Omenirea să dorească protecția Terrei, nu? Păi, atunci, de ce a fost nevoie de atîtea negocieri intense?
În primul rînd, deoarece nu știu să existe o legătura directă, indubitabil demonstrată științific, între volumul de emisii de gaze cu efect de seră și temperatura medie anuală. Inginer fiind, întreb: cîte catralioane de metri cubi de emisii echivalează cu o încălzire de două grade? Să mi se scuze ignoranța, dar tratatul proaspăt semnat prevede cote de emisii pentru toate țările lumii, în funcție de ținta stabilită: sub 2 grade Celsius încălzire. De aceea, volumul total, ulterior defalcat, este deosebit de important. E drept, dacă un stat nu își îndeplinește obligațiile, nu poate fi amendat sau constrîns în vreun fel, dar se merge pe încredere. Oricum ar fi, semnalul politic a fost deosebit de puternic: afacerile mondiale, fie ele în chimie, transport, agricultură, energie, extracție de materii prime, vor trebui să ia seama la direcția indicată de documentul final semnat la Paris. Vor exista premianți și codași ai clasei. Important este că toată clasa și-a stabilit un drum de străbătut.
Ce poziție de țară a avut România? Greu de spus. Puține sînt mesajele oficiale pe temă. De aceea, zic să ne plasăm în context. Sîntem din Europa Centrală și de Est. Prin urmare, ar fi normal să aparținem grupului de țări ceva mai sceptice, care doresc energie ieftină, potrivită nevoilor urgente de dezvoltare economică. Liderul informal al acestui grup este Polonia, cea care a avut o poziție extrem de critică față de obiectivele propuse. E drept, România are o producție energetică mai echilibrată, fără un accent deosebit pe gaze, cărbune sau petrol. Din acest punct de vedere, am fi putut să ne poziționăm cumva separat de polonezi. Pe de altă parte, nici să mergem orbește pe linia europeană occidentală nu ar fi fost indicat. Linia lor de forță (Germania, Franța, Luxemburg, Marea Britanie, Suedia) este susținerea necondiționată a surselor regenerabile (eolienele, solarele și altele asemenea) și donații pentru transferul de tehnologie către lumea a treia. Nu sună bine pentru România. Pe de o parte, sîntem net importatori de tehnologie, pe de alta am fi nevoiți să devenim net donatori de fonduri pentru Africa, America de Sud, Asia. Iar asta s-ar întîmpla în condițiile în care România a îndeplinit deja obiectivele strategiei 20/20/20 și este unul dintre cei mai cuminți și ascultători elevi din clasă. A fost pe-aproape chiar să-și pună pe butuci o parte din industrie de dragul ursulețului polar căruia i se topește banchiza.
A tunci, ce ar mai fi rămas? Să fim ca americanii sau chinezii care, pînă de curînd, nici nu au vrut să conceapă reduceri industriale de dragul climei? Sau ca țările în curs de dezvoltare, cerînd compensații financiare în schimbul închiderii unor industrii poluante? Nici ipotezele astea parcă nu ni se potrivesc cu totul.
Așadar, rămîn cu două nedumeriri: dacă legătura între Emisii și Grad este atît de evidentă, de ce s-a negociat atît de intens? Pe de altă parte, întreb: în acest context, ce a negociat țara mea? Nu de alta, dar vreau să știu din timp cu cît mi se va scumpi Factura.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
