Lumea pe dos

Publicat în Dilema Veche nr. 865 din 5 - 11 noiembrie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

A doua jumătate a lunii octombrie a fost o perioadă neagră pentru Franţa, cu evenimente care ar trebui să dea de gîndit întregii Europe: virusul şi jihadismul şi-au dat mîna pentru a lovi împreună.

Franţa, urmînd exemplul Irlandei şi al Israelului, a recurs din nou la carantină, după ce între 17 martie şi 11 mai, timp de 55 de zile, francezii au suportat primul tratament de şoc de acest gen. Al doilea val de contaminări, şi mai agresiv în toată Europa, demonstrează că primele eforturi nu au folosit, de fapt, la mare lucru.

Ca şi cum această veste proastă (şi anume că prima bătălie dată împotriva virusului s-a soldat cu o înfrîngere) n-ar fi fost suficientă pentru ruinarea moralului, atentatele de pe 16 şi de pe 29 octombrie au reprezentat o lovitură suplimentară. Decapitarea de către un jihadist cecen a unui profesor de istorie, precum şi masacrarea (tot cu armă albă) de către un jihadist tunisian a trei credincioşi catolici într-o biserică sînt şocuri venind însă dintr-un alt război, început de multă vreme şi care s-ar putea să fie fără sfîrşit.

Ca toată lumea, am fost şi eu stupefiat şi indignat de aceste orori comise în locuri simbolice (o şcoală şi o biserică). Dar după 16 octombrie m-a şocat şi m-a dezgustat şi virulenţa războiului mediatic declanşat de islamismul internaţional împotriva Franţei. În materie de propagandă, Europa este încă dezarmată în faţa capacităţii de mobilizare a islamului radical: iată una din concluziile celor care, ca şi mine, au analizat cele întîmplate. A fost suficient ca preşedintele Emmanuel Macron să afirme că Franţa va continua să-şi apere libertatea de expresie şi că nu va renunţa la caricaturi, pentru ca preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan să-l trateze de „nebun” şi să orchestreze o campanie de boicotare a produselor franceze în lumea musulmană. Brusc, a fost eclipsat faptul că un fanatic islamist i-a tăiat capul unui profesor francez, problema numărul unu devenind aşa-zisa „islamofobie” a Franţei. În Pakistan, în Bangladesh, în Liban, în Afganistan, în Fîșia Gaza, în Cisiordania, mulţimi hiperexcitate au strigat „Moarte Franţei! Moarte lui Macron!”. Călăul a devenit brusc victimă. Țara agresată a devenit brusc ţară agresoare. Intenţia executivului de la Paris de a decreta o lege împotriva separatismului islamist este prezentată în lumea musulmană ca o insuportabilă încălcare „a drepturilor omului” (şi aceasta în ţări unde drepturile omului se reduc la numai două, acela de a asculta de despotul terestru şi acela de a asculta de Coran!). Însuşi executivul de la Paris a fost surprins de rapiditatea cu care atentatele au fost reinterpretate şi transformate în argumente pentru focalizarea unei uri şi mai mari împotriva Franţei, eventual pentru lansarea unor noi atacuri împotriva ei.

Într-un articol publicat în revista franceză Le Point, editorialistul şi scriitorul de origine algeriană Kamel Daoud îi avertizează din nou pe occidentali că războiul împotriva „internaţionalei islamiste” trebuie dus şi pe teren mediatic, şi pe terenul propagandei. Or, pe acest ultim teren, Franţa pare a fi depăşită, insuficient „înarmată”. Kamel Daoud consideră că Franţei îi lipsesc reţelele necesare pentru a influenţa spiritele în străinătate, că nu-şi traduce în arabă discursurile şi mesajele…

Nu mă pot împiedica să compar această „eficienţă” în materie de propagandă a internaţionalei islamiste cu succesele halucinante ale propagandei sovietice în anii stalinismului. Cu o abilitate care ar  merita astăzi o analiză atentă în manualele de istorie, Uniunea Sovietică a reuşit să-şi creeze, în perioada interbelică, o imagine de paradis pe pămînt. Opinia publică occidentală nu a văzut nici foametea orchestrată de bolşevici în Ucraina, nici teroarea dintre anii 1937-1938 cînd din ordinul lui Stalin au fost executaţi în jur de 750.000 de oameni… Intelectualii de stînga occidentali călătoreau veseli în Uniunea Sovietică şi se lăsau, aproape toţi, manipulaţi în mod grotesc. Intoxicaţi ideologic, unii n-au reuşit să vadă nimic din realităţile sovietice, alţii au refuzat să vadă acele realităţi. Pînă şi filozoful Jean-Paul Sartre a tăcut, şi nu pentru că n-ar fi văzut ce se ascundea sub pojghiţa de propagandă moscovită, ci pentru că nu a vrut să frîneze, chipurile, prin divulgarea adevărului, elanul revoluţionar al muncitorimii franceze şi occidentale, ele avînd nevoie de un ideal… Moscova şi-a creat atunci o redutabilă armată de „idioţi utili” în Occident – precizez că aşa îi numise Lenin pe intelectualii occidentali fascinaţi fără spirit critic de Revoluţia din Octombrie şi fără să aibă habar de ceea ce se întîmpla pe teren. Iar atunci cînd îndrăzneau totuşi unele spirite lucide (cum a fost cazul cu Panait Istrati sau cu André Gide) să denunţe maşinăria totalitară sovietică, vocea lor era acoperită repede de insultele şi de tumultul mediatic al idioţilor utili.

Cînd au apărut primele studii serioase despre maşinăria propagandistică sovietică şi despre cum finanţa Moscova partidele comuniste din Occident şi multe din publicaţiile acestor partide, era deja prea tîrziu, răul fusese comis. Prin orbirea lor, „idoţii utili” occidentali au cauţionat crime oribile şi au înăbuşit în faşă orice scînteie critică susceptibilă să orienteze comunismul într-o direcţie cu faţă umană.

După decapitarea profesorului Samuel Paty, pe 16 octombrie, site-ul francez Mediapart a publicat o reacţie a cuiva „indignat” că asasinul fusese împuşcat de poliţie. Acea voce „indignată” îi acuza pe poliţişti de crimă, întrucît, în viziunea respectivului, poliţiştii trăseseră într-un om ţinînd doar un cuţit însîngerat în mînă, dar a cărui vinovăţie nu fusese încă stabilită de Justiţie…

Că lumea s-a întors pe dos, se vede cu ochiul liber, dar numai dacă deschidem ochii. Se vede mai puţin însă faptul că redutabila propagandă a islamismului internaţional se bucură astăzi, la fel cum s-a întîmplat cu cea sovietică, de sprijinul unei noi generaţii de „idioţi utili” occidentali.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.