Lumea pe dos

Publicat în Dilema Veche nr. 865 din 5 - 11 noiembrie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

A doua jumătate a lunii octombrie a fost o perioadă neagră pentru Franţa, cu evenimente care ar trebui să dea de gîndit întregii Europe: virusul şi jihadismul şi-au dat mîna pentru a lovi împreună.

Franţa, urmînd exemplul Irlandei şi al Israelului, a recurs din nou la carantină, după ce între 17 martie şi 11 mai, timp de 55 de zile, francezii au suportat primul tratament de şoc de acest gen. Al doilea val de contaminări, şi mai agresiv în toată Europa, demonstrează că primele eforturi nu au folosit, de fapt, la mare lucru.

Ca şi cum această veste proastă (şi anume că prima bătălie dată împotriva virusului s-a soldat cu o înfrîngere) n-ar fi fost suficientă pentru ruinarea moralului, atentatele de pe 16 şi de pe 29 octombrie au reprezentat o lovitură suplimentară. Decapitarea de către un jihadist cecen a unui profesor de istorie, precum şi masacrarea (tot cu armă albă) de către un jihadist tunisian a trei credincioşi catolici într-o biserică sînt şocuri venind însă dintr-un alt război, început de multă vreme şi care s-ar putea să fie fără sfîrşit.

Ca toată lumea, am fost şi eu stupefiat şi indignat de aceste orori comise în locuri simbolice (o şcoală şi o biserică). Dar după 16 octombrie m-a şocat şi m-a dezgustat şi virulenţa războiului mediatic declanşat de islamismul internaţional împotriva Franţei. În materie de propagandă, Europa este încă dezarmată în faţa capacităţii de mobilizare a islamului radical: iată una din concluziile celor care, ca şi mine, au analizat cele întîmplate. A fost suficient ca preşedintele Emmanuel Macron să afirme că Franţa va continua să-şi apere libertatea de expresie şi că nu va renunţa la caricaturi, pentru ca preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan să-l trateze de „nebun” şi să orchestreze o campanie de boicotare a produselor franceze în lumea musulmană. Brusc, a fost eclipsat faptul că un fanatic islamist i-a tăiat capul unui profesor francez, problema numărul unu devenind aşa-zisa „islamofobie” a Franţei. În Pakistan, în Bangladesh, în Liban, în Afganistan, în Fîșia Gaza, în Cisiordania, mulţimi hiperexcitate au strigat „Moarte Franţei! Moarte lui Macron!”. Călăul a devenit brusc victimă. Țara agresată a devenit brusc ţară agresoare. Intenţia executivului de la Paris de a decreta o lege împotriva separatismului islamist este prezentată în lumea musulmană ca o insuportabilă încălcare „a drepturilor omului” (şi aceasta în ţări unde drepturile omului se reduc la numai două, acela de a asculta de despotul terestru şi acela de a asculta de Coran!). Însuşi executivul de la Paris a fost surprins de rapiditatea cu care atentatele au fost reinterpretate şi transformate în argumente pentru focalizarea unei uri şi mai mari împotriva Franţei, eventual pentru lansarea unor noi atacuri împotriva ei.

Într-un articol publicat în revista franceză Le Point, editorialistul şi scriitorul de origine algeriană Kamel Daoud îi avertizează din nou pe occidentali că războiul împotriva „internaţionalei islamiste” trebuie dus şi pe teren mediatic, şi pe terenul propagandei. Or, pe acest ultim teren, Franţa pare a fi depăşită, insuficient „înarmată”. Kamel Daoud consideră că Franţei îi lipsesc reţelele necesare pentru a influenţa spiritele în străinătate, că nu-şi traduce în arabă discursurile şi mesajele…

Nu mă pot împiedica să compar această „eficienţă” în materie de propagandă a internaţionalei islamiste cu succesele halucinante ale propagandei sovietice în anii stalinismului. Cu o abilitate care ar  merita astăzi o analiză atentă în manualele de istorie, Uniunea Sovietică a reuşit să-şi creeze, în perioada interbelică, o imagine de paradis pe pămînt. Opinia publică occidentală nu a văzut nici foametea orchestrată de bolşevici în Ucraina, nici teroarea dintre anii 1937-1938 cînd din ordinul lui Stalin au fost executaţi în jur de 750.000 de oameni… Intelectualii de stînga occidentali călătoreau veseli în Uniunea Sovietică şi se lăsau, aproape toţi, manipulaţi în mod grotesc. Intoxicaţi ideologic, unii n-au reuşit să vadă nimic din realităţile sovietice, alţii au refuzat să vadă acele realităţi. Pînă şi filozoful Jean-Paul Sartre a tăcut, şi nu pentru că n-ar fi văzut ce se ascundea sub pojghiţa de propagandă moscovită, ci pentru că nu a vrut să frîneze, chipurile, prin divulgarea adevărului, elanul revoluţionar al muncitorimii franceze şi occidentale, ele avînd nevoie de un ideal… Moscova şi-a creat atunci o redutabilă armată de „idioţi utili” în Occident – precizez că aşa îi numise Lenin pe intelectualii occidentali fascinaţi fără spirit critic de Revoluţia din Octombrie şi fără să aibă habar de ceea ce se întîmpla pe teren. Iar atunci cînd îndrăzneau totuşi unele spirite lucide (cum a fost cazul cu Panait Istrati sau cu André Gide) să denunţe maşinăria totalitară sovietică, vocea lor era acoperită repede de insultele şi de tumultul mediatic al idioţilor utili.

Cînd au apărut primele studii serioase despre maşinăria propagandistică sovietică şi despre cum finanţa Moscova partidele comuniste din Occident şi multe din publicaţiile acestor partide, era deja prea tîrziu, răul fusese comis. Prin orbirea lor, „idoţii utili” occidentali au cauţionat crime oribile şi au înăbuşit în faşă orice scînteie critică susceptibilă să orienteze comunismul într-o direcţie cu faţă umană.

După decapitarea profesorului Samuel Paty, pe 16 octombrie, site-ul francez Mediapart a publicat o reacţie a cuiva „indignat” că asasinul fusese împuşcat de poliţie. Acea voce „indignată” îi acuza pe poliţişti de crimă, întrucît, în viziunea respectivului, poliţiştii trăseseră într-un om ţinînd doar un cuţit însîngerat în mînă, dar a cărui vinovăţie nu fusese încă stabilită de Justiţie…

Că lumea s-a întors pe dos, se vede cu ochiul liber, dar numai dacă deschidem ochii. Se vede mai puţin însă faptul că redutabila propagandă a islamismului internaţional se bucură astăzi, la fel cum s-a întîmplat cu cea sovietică, de sprijinul unei noi generaţii de „idioţi utili” occidentali.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.