Londra – Bruxelles: un dialog al surzilor?
O negociere lungă şi tensionată ne aşteaptă după victoria clară a conservatorilor în alegerile din Marea Britanie. Europa aşteaptă acum ca Londra să-şi formuleze clar poziţia de negociere privind viitoarea sa relaţie cu Uniunea, în perspectiva referendumului de peste doi ani. Sau chiar de mai devreme, surse de la Londra indicînd că această importantă consultare ar putea fi organizată în 2016. Dar un lucru e clar: Marii Britanii ar trebui să i se ofere ceva de către Uniunea Europeană pentru a rămîne. E aproape sigur că, puşi în faţa alternativei „take it or leave it“, britanicii vor decide să plece.
Chiar dacă avantajele apartenenţei la Uniunea Europeană sînt clare, atmosfera de pe Insulă este mai curînd favorabilă desprinderii. Iar campaniile de presă, mai ales ale tabloidelor, vor accentua tendinţa.
Ideea este că Londra beneficiază deja de o serie de concesii, cum ar fi o contribuţie mai redusă la bugetul Uniunii (prin rabatul agricol). Dar nu numai. De exemplu, Marea Britanie nu face parte din sistemul Schengen, nu este parte a Tratatului Fiscal, nu aplică legislaţia europeană privind durata maximă de 48 de ore a săptămînii de lucru. În toamna anului trecut, Londra a ameninţat că nu va mai aplica deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului şi că va denunţa Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Aşadar, nici prezenţa britanică în Consiliul Europei nu e scutită de probleme. O tendinţă izolaţionistă a Londrei se simte pe toate planurile.
O primă întrebare este ce vor pune acum pe masă britanicii, pînă unde vor dori să meargă în schimbarea bazelor prezenţei în Uniunea Europeană. Imediat după victoria conservatorilor, preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, s-a pronunţat pentru rămînerea Marii Britanii în Uniunea Europeană, în baza unui compromis rezonabil. Ce înseamnă acest compromis rezonabil nimeni nu ştie – probabil nici Jean-Claude Juncker. O variantă ar fi acceptarea la nivel european a unei „legislaţii secundare“ în domeniul social. Prin intermediul acesteia, nou-veniţii pe Insulă, cetăţeni ai Uniunii, ar urma să nu se bucure de aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii britanici. Germania a dat de înţeles că ar putea discuta o asemenea formulă, prin care nou-veniţii să aibă acces la beneficii sociale după o anumită perioadă de cotizare.
Odată acceptat acest compromis, este de aşteptat ca şi alte state membre să se considere îndreptăţite în a adopta o „legislaţie secundară“ – din excepţie, aceasta ar putea deveni regulă europeană.
Nu este însă deloc clar dacă Londra se va mulţumi cu un compromis la nivel minimal sau dacă va dori mai mult – şi anume chiar repunerea în discuţie a bazelor Uniunii Europene. În timpul campaniei electorale – şi mai înainte – lideri conservatori s-au pronunţat pentru impunerea unor cote de imigraţie pentru cetăţenii statelor mai sărace ale Uniunii. Însuşi premierul David Cameron afirmase, într-un articol publicat astă toamnă în
, că Uniunea ar trebui să limiteze libertatea de circulaţie a cetăţenilor din statele membre mai sărace. Şi chiar să impună cote, atunci cînd nivelurile de imigraţie depăşesc anumite niveluri.
Deocamdată, Comisia Europeană a acceptat ca viitoarele state membre să aibă parte de restricţii suplimentare şi de perioade de tranziţie şi mai îndelungate în privinţa liberei circulaţii a forţei de muncă. O prevedere care nu are cum să mulţumească Londra. Aceasta cere măsuri pentru acum şi nu în perspectiva unei viitoare extinderi, care nu se ştie cînd şi în ce condiţii va avea loc.
Însă atît preşedintele Juncker, cît şi cancelarul Merkel au respins orice încercare de a se opera direct pe „inima“ Tratatelor, umblîndu-se la libertăţile conferite de acestea. Mai mult, este aproape imposibil de crezut că statele membre, cu precădere cele mai sărace, ar putea fi de acord cu asemenea schimbări în cadrul Tratatelor. Da, dar ce vor spune britanicii simpli, atunci cînd vor fi chemaţi să voteze, în 2016 sau 2017? Se vor mulţumi ei cu un compromis minimal? Însuşi premierul Cameron se află acum într-o situaţie delicată, fiindcă îi va fi greu să le propună concetăţenilor săi un acord călduţ, atunci cînd aşteptările sînt de „totul sau nimic“.
Şi ne putem imagina deja cum vor scrie tabloidele in Insulă şi cum le vor cere ele cetăţenilor să arunce peste bord înţelegerea birocraţilor. O înţelegere despre care, pe moment, nici Londra şi nici Bruxelles-ul nu par a avea cea mai mică idee.
Ovidiu Nahoi este realizator la TVR2.
