Libertatea de exprimare sub asediu

Publicat în Dilema Veche nr. 385 din 30 iunie - 6 iulie 2011
Libertatea de exprimare sub asediu jpeg

Recent, la un festival de literatură din Marea Britanie, m-am aflat printre vorbitori, pe tema libertăţii de exprimare. Pentru liberali, acesta e unul dintre punctele-cheie ale libertăţii. Democraţiile susţin libertatea de exprimare; dictaturile o suprimă. Pentru noi, în Occident, aparent aceasta e viziunea. Condamnăm guvernele care îi reduc la tăcere, îi arestează sau chiar îi ucid pe scriitori şi jurnalişti. Organizaţia Reporteri fără frontiere deţine o listă: 24 de jurnalişti au fost ucişi şi 148 – arestaţi chiar în acest an. Eliberarea mass-media de sub presiunea regimurilor e una dintre promisiunile pe care le vedem în mişcarea numită „primăvara arabă“. Totuşi, şi în Occident, libertatea de exprimare se află sub tensiune.  Tradiţional, legea britanică a impus două restricţii importante „dreptului la libertatea de exprimare“. Prima a fost interzicerea unor cuvinte sau formulări care pot perturba ordinea publică; a doua a fost legea împotriva calomniei. Amîndouă au justificări importante – menţinerea păcii şi protejarea reputaţiei indivizilor. Cele mai multe societăţi libere acceptă aceste limite ca fiind rezonabile. Dar, recent, legea a devenit şi mai restrictivă. „Incitarea la ură religioasă şi rasială“ precum şi „incitarea la ură pe baza orientării sexuale“ sînt acum ilegale în cele mai multe ţări din Europa, separat de alte ameninţări la adresa ordinii publice. Legea marchează o schimbare de la interzicerea unui limbaj care poate produce violenţă, la interzicerea unui limbaj menit să ofenseze. Un exemplu flagrant e legea împotriva negării Holocaustului. Negarea sau minimalizarea Holocaustului sînt considerate infracţiuni în 15 ţări europene şi în Israel. Se poate aduce argumentul că Holocaustul a fost o grozăvie atît de aparte, încît merită să fie tratată în mod special. Dar cazurile speciale, excepţiile, au obiceiul de a se multiplica. Franţa a scos în afara legii negarea „oricăror crime împotriva umanităţii recunoscute internaţional“. Iar dacă în ţările musulmane e ilegal să numeşti „genocid“ masacrul din 1915-1917 împotriva armenilor, în unele ţări occidentale e ilegal să negi amintitul masacru.  Unele ţări est-europene interzic în mod specific negarea „genocidelor“ comuniste. Iată cum cenzurarea memoriei, pe care odinioară noi ne-o imaginam cu naivitate ca fiind un semn al dictaturii, e acum o industrie în plină dezvoltare în „liberul“ Occident. Într-adevăr, cenzura oficială e doar ca un vîrf de aisberg comparativ cu cenzura culturală.  Ministrul de Interne britanic Kenneth Clarke a trebuit recent să-şi ceară scuze pentru afirmaţia că unele violuri sînt mai puţin grave decît altele, ceea ce ar implica necesitatea unei diferenţieri legale. Parada gafelor şi a înjositoarelor scuze ulterioare a devenit o caracteristică obişnuită a vieţii publice. 

În clasicul său eseu Despre libertate, John Stuart Mill apăra libertatea de exprimare, pe motiv că interogaţia liberă e necesară pentru cunoaştere. Restricţiile asupra anumitor zone ale interogaţiilor istorice se bazează pe o premisă opusă: adevărul e cunoscut, şi nu e cazul să-ţi mai pui întrebări. E absurd; orice istoric ştie că nu există un adevăr istoric definitiv. Rolul istoriei nu este să apere ordinea publică sau morala, ci doar să stabilească ce s-a întîmplat. Protejarea istoriei, din punct de vedere legal, nu face altceva decît să asigure cadrul în care istoricii să-şi poată face treaba în siguranţă.  Pentru a asigura acest cadru, adesea e nevoie să fie apărate şi drepturile persoanelor neplăcute, din punct de vedere al caracterului. David Irving scrie o istorie mincinoasă, dar judecarea şi arestarea lui în Austria pentru „negarea Holocaustului“ l-ar fi îngrozit pe Mill. 

Prin contrast, „corectitudinea politică“ se bazează pe argumentul că adevărul nu este cognoscibil. Declaraţiile despre condiţia umană sînt în mod esenţial subiecte de opinie. Dat fiind că opinia unor indivizi îi jigneşte, în mod aproape cert, pe alţii şi că asemenea opinii nu mai contribuie la descoperirea adevărului, măsura în care ele sînt ofensatoare devine singurul criteriu prin care sînt judecate. De aici rezultă tabuul asupra unor cuvinte, fraze sau argumente care descriu anumite persoane, grupuri sau obiceiuri drept superioare sau inferioare, normale sau anormale; de aici rezultă căutarea unor căi tot mai neutre  de a eticheta fenomene sociale şi, totodată, diluarea pertinenţei cuvîntului şi a interesului pentru limbă în general. 

Un exemplu clasic este felul în care termenul „căsătorie“ a fost înlocuit în discursul public cu cel de „familie“, implicînd ideea că orice „lifestyle“ e la fel de valabil, în ciuda faptului că cei mai mulţi oameni persistă în dorinţa şi obiceiul de a se căsători. A devenit tabu să descrii homosexualitatea ca o „perversiune“, cu toate că acesta era termenul exact folosit în anii ’60 de către filozoful radical Herbert Marcuse (care lăuda homosexualitatea ca fiind o exprimare a unei disidenţe). Astăzi, „toleranţa represivă“ a lui Marcus ar putea fi considerată drept un limbaj „stigmatizant“.  

Imperativul sociologic din spatele răspîndirii „corectitudinii politice“ e faptul că noi nu mai trăim în societăţi patriarhale, ierarhizate, monoculturale – care expun un acord asupra valorilor de bază. Eforturile patetice  de a imprima un simţ comun al „britanicului“ sau al „olandezului“ în societăţile multiculturale, atestă de fapt prăbuşirea unei identităţi comune. 

Limbajul public a devenit astfel o monedă comună de schimb cultural şi toţi sînt puşi pe observarea felului în care alţii i-ar putea deranja. Rezultatul este multiplicarea unor cuvinte ambigue care îngheaţă dezbaterea politică şi morală şi creează un decalaj tot mai mare între limbajul public şi ceea ce gîndesc oamenii obişnuiţi.  

Abuzurile presei populare fac şi mai dificilă apărarea libertăţii de exprimare. Avem nevoie de o presă liberă să expună abuzurile de putere. Dar jurnalismul de investigaţie e discreditat atunci cînd este corupt de moda „expunerii“ vieţii private a unor persoane celebre, fără ca la mijloc să fie vorba de vreun interes public. Ziarele pretind că orice încercare de a le ţine departe de dormitoarele oamenilor publici ar fi un atentat la libertatea de exprimare. 

Recunoşti cînd o doctrină are probleme, atunci cînd nici cei ce susţin că o apără nu-i mai înţeleg de fapt sensul. După acest criteriu, clasica doctrină a libertăţii de exprimare se află în criză. Mai bine am face o revizuire rapidă din punct de vedere legal, moral şi cultural, dacă vrem să păstrăm un sens propriu a ceea ce înseamnă să trăieşti într-o societate liberă.

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie, profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick, autor al unei biografii premiate a economistului John Maynard Keynes. 

Copyright: Project Syndicate, 2011  
www.project-syndicate.org

traducere de Andrei MANOLESCU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Donald Trump FOTO Profimedia
Trump cere intensificarea eforturilor de expulzare a persoanelor aflate ilegal în SUA
Preşedintele Donald Trump a cerut ca eforturile de expulzare a persoanelor aflate ilegal în Statele Unite să fie extinse, inclusiv în oraşe precum Los Angeles, Chicago şi New York, unde au loc proteste.
506393316 122118398186857839 5275002389159352759 n jpg
Pui de urs cățărat într-un copac, în curtea unei case. Jandarmii au îndepărtat animalul folosind o petardă
Un pui de urs care se urcase într-un copac, într-o gospodărie din judeţul Alba, a fost îndepărtat de jandarmi cu o petardă.
BeFunky collage   2025 06 16T094727 145 jpg
Povestea neștiută de dragoste dintre Catrinel Sandu și Lucian Viziru. Ce motiv rușinos s-a ascuns în spatele despărțirii lor: „Karma nu iartă pe nimeni”
În anii 2000, Lucian Viziru și Catrinel Sandu au fost unul dintre cele mai urmărite cupluri din showbizul românesc, atrăgând atenția presei prin notorietatea și imaginea lor de cuplu tânăr și carismatic. Deși aveau planuri de căsătorie, relația s-a încheiat după șase ani.
pensie jpg
Pensionarii care ar putea rămâne fără 1.500 de lei. Ce trebuie să facă pentru a evita pierderea
La prima vedere, modificările aduse Legii pensiilor par să aducă beneficii pentru majoritatea seniorilor din România.
peter szijjarto foto epa efe
Ministrul ungar se opune „planului Von der Leyen - Zelenski” privind energia: „Va crea probleme și riscuri serioase”
Guvernul Ungariei va folosi toate mijloacele posibile pentru a contracara planul Comisiei Europene și al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski în domeniul energiei, a declarat ministrul ungar de externe, Péter Szijjártó.
Gennaro Gatusso (EPA) jpg
Italia pune selecționer un antrenor fără rezultate, care s-a făcut de râs la Hajduk Split
Situație critică la naționala de fotbal a Italiei, aflată în pericol să rateze prezența la Cupa Mondială din 2026.
Livia Graur a purtat la petrecerea Viva o rochie pe care a mai îmbrăcat-o acum 15 ani
Ea e vedeta fericită că a reușit să se îngrașe! Livia Graur se declară mulțumită! „Rochia asta îmi vine mult mai bine acum”
Livia Graur, știrista de la Prima TV, s-a îngrășat 7 kilograme și e fericită. Asta în timp ce unele doamne și domnișoare își doresc să obțină o siluetă de vis.
Nicoleta Luciu, Carmen Tănase, foto Facebook jpg
Nicoleta Luciu, mustrată de Carmen Tănase: „Ce rău îmi pare, Nicoleta…”. Ce i-a reproșat actrița?
Carmen Tănase (64 de ani) a dezvăluit cu sinceritate că are un regret legat de Nicoleta Luciu (44 de ani).
image png
Locul din București, unic în România. A avut o destinaţie clară, în mintea dictatorului. Aici existau 6 fabrici, metrou și peste 3.000 de locuințe
Când Nicolae Ceaușescu și inginerii săi au proiectat această zonă din București, au gândit-o, în principal, pentru clasa muncitoare