„Legalitudinea“
De cînd cu pre-suspendarea unor fonduri de pe la mediu, dezvoltarea resurselor umane şi creşterea competitivităţii economice, de cînd cu negocierile viitorului buget al Uniunii, banii europeni se bucură (în fine!) de ceva mai multă popularitate în media. Discutăm, dezbatem, tăiem firul în patru. E drept, ar fi fost mult mai profitabil ca fenomenul să se fi petrecut acum 7-8 ani.
Prin 2007 a trebuit să construim (cu întîrziere, din nou) instituţii care să se apuce să are în lanul de proiecte, să se asigure că sînt corecte, legale, utile. Le-am făcut. Cu greu. Le-am schimbat şefii des, avînd grija la algoritmurile de partid, ca nu cumva să se lege pe acolo profesionalismul, să nu cumva să se închege ca instituţii sau, Doamne fereşte, să capete experienţă. La intervale regulate, am luat aproape totul de la zero. În atari condiţii, faptul că, la mai bine de cinci ani de la aderare, încă nu înţelegem bine ce şi cum cu fondurile astea, nu mai poate mira pe nimeni.
Una dintre cele mai iritante confuzii din perioada asta, a discuţiilor despre fondurile pre-suspendate, este cea dintre „corectitudine“ şi „legalitate“. Conform DEX-ului, „corect“ înseamnă „care respectă regulile, normele dintr-un domeniu dat“. Am fost surprins să aud, din prezentarea unui distins domn procuror (om de o excelentă calitate profesională), faptul că, din punctul său de vedere, el are de investigat proiectele europene din punctul de vedere al „corectitudinii“. Am obiectat. Am propus înlocuirea lui „corect“ cu „legal“. Acolo ar trebui să se vîre procurorii pe fir, unde e vorba despre respectarea legii. Nu a părut defel impresionat de argumentele mele.
Să mă explic un pic mai pe larg. „Corect“ la un proiect european este să respecte regulile şi normele care au generat acea finanţare (exemple: protecţia mediului, crearea de locuri de muncă, Internet în sate). Asta, în opinia Comisiei. Părerea sistemului birocratic românesc, imatur, insuficient iniţiat şi prea adesea fugărit de colo-colo pe motive de partid, este că această „corectitudine“ înseamnă să pui ştampila musai în partea din stînga jos, nu în dreapta sus, pe fiecare pagină a proiectului. Nu rîdeţi! Prin 2007 sau 2008 a apărut o zaveră întreagă deoarece Ghidul solicitantului pentru una dintre axele de finanţare prevedea un anumit colţ al paginii în varianta de la Bucureşti şi alt colţ în viziunea celor din teritoriu. Au urmat nervi, isterii şi pierderi uriaşe de timp pentru beneficiari şi consultanţi.
Ai cîştigat proiectul. Începi să-l aplici. Greu de crezut că poţi să te descurci cu toate facturile depuse la decont, fără nici o greşeală. De exemplu, un proiect de cabinet medical, avea de dezvoltat un sistem complex de investigaţii computerizate. În proiect, au scris „aparatură de imagistică medicală“. S-a aprobat. Au cumpărat şi o imprimantă, să poata livra pacienţilor rezultatele analizelor. A fost refuzată la decont. Pe factură scria, sec şi banal: „imprimantă“. Nu putea fi o parte a unui „sistem de imagistică medicală“. În bilanţul de activitate al Autorităţii, banalul incident a fost raportat ca „neregulă“. Adunate, la scară naţională, asemenea prostioare se strîng cu zecile de mii. Dacă povesteşti într-o conferinţă de presa că ai depistat zeci de mii de „nereguli şi fraude“ în cîteva luni, ai rupt gura presei! Prima pagină va conţine informaţia că „românii sînt campioni la fraudarea fondurilor europene“.
În opinia mea, banii europeni sînt utilizaţi „corect“ dacă sînt cheltuiţi „legal“ dar şi: util, chibzuit, cu obiective bine precizate şi măsurabile, eficient, oportun, cu priorităţi bine definite, cu acceptul şi în interesul comunităţii, descentralizat, pe linia unei politici europene comune.
Din punctul meu de vedere, „legal“ este doar o părticică a lui „corect“. Procurorii să caute a investiga numai tronsonul acela. De restul se ocupă alţii: primarii, întreprinzătorii, ONG-urile, guvernul, Comisia Europeană, comunităţile locale, ministerele, autorităţile de management sau regiunile de dezvoltare. Mi se pare important ca „Legalitudinea“ să nu devină un motiv în plus pentru inhibarea suplimentară a românului în căutare de finanţare pentru proiectul său.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
