Latinizarea Americii

Publicat în Dilema Veche nr. 644 din 23-29 iunie 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

„Ar mai fi America cea pe care o ştim astăzi dacă, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, ar fi fost colonizată nu de protestanţii britanici, ci de francezi, de spanioli sau de portughezi? Răspunsul este negativ. Nu ar mai fi fost America; ar fi fost Québec, Mexic sau Brazilia.“ Nu săriţi în sus, vă rog! Nu-l înjuraţi pe Donald Trump, că nu el a spus aceste vorbe. De fapt, este foarte puţin probabil ca Trump să le fi aflat, pentru că ele se găsesc într-o carte şi, ştie toată lumea, miliardarul nu prea practică lectura. Această observaţie îi aparţine lui Samuel Huntington, unul dintre cei mai importanţi specialişti în ştiinţe politice ai lumii de la cumpăna dintre milenii. Şi nu vă repeziţi să-l acuzaţi de „suprematism WASP“ sau să-i aplicaţi cu sete etichete dintre cele cu care stînga jonglează voioasă. Cînd a trăit şi el în viaţa lui, în general universitară, momentul angajării politice, a făcut-o lucrînd în administraţia Carter. Omul nu era o fiară conservatoare. În plus, vorbele lui au şi autoritatea cuiva care a avut dreptate într-una dintre cele mai faimoase polemici ale postmodernităţii – diagnoza corectă a lumii postcomuniste s-a dovedit a fi „ciocnirea civilizaţiilor“ şi nu „sfîrşitul istoriei“, victoria deplină a liberalismului occidental.

Huntington face această observaţie într-una dintre cele mai puternice cărţi ale sale, intitulată Cine sîntem noi? Provocările la adresa identităţii naţionale americane, apărută în 2004. Ideea fundamentală a lui Huntington, subtil şi nuanţat demonstrată în carte, este că America a reuşit să devină superputerea democratică pe care o ştim pentru că a fost fondată de emigranţii protestanţi britanici cu voinţa libertăţii şi prosperităţii. Atîta timp cît această „amprentă ADN“ a continuat să lucreze în fibra americană, ţara a mers pe direcţia ştiută în istorie. Huntington spune, însă, că lucrurile se vor modifica în momentul în care această cultură a albilor protestanţi va înceta să mai fie predominantă. Precizez imediat că nu este vorba despre o predominanţă rasială – albii nu mai sînt de mult timp majoritari în America, suma celorlalte rase copleşind de multe generaţii numărul celor numiţi „caucazieni“. Este vorba despre valorile şi spiritul ţării, la care au aderat masiv, entuziast chiar, şi africanii, şi asiaticii, şi sud-americanii latino, odată ce au emigrat în Statele Unite. America a fost mereu o ţară de emigranţi, dar coeziunea şi performanţa ei se datorează faptului că toţi cei ajunşi acolo, indiferent din ce parte a lumii veneau, credeau în proiectul american al vieţii lor ca într-un soi de renaştere personală. Emigranţii veneau în America anume ca să lase departe viaţa lor din ţările de naştere şi să adere la un alt fel de viaţă, total diferit de ceea ce puteau avea acasă. Iar acest spirit american este cel fondat de albii protestanţi. Huntington spune că, în momentul în care emigranţii vor vrea să se simtă în America doar într-o versiune mai prosperă a ţării lor şi vor abandona, în consecinţă, adaptarea la „ideea americană“, America va înceta să mai fie ceea ce ştim toţi că este. Primul semn că America se transformă în altceva (poate mai bun, poate mai rău, doar Dumnezeu ştie, dar pînă la sfîrşitul vieţii generaţiei mele va fi cu totul altfel decît o ştim, cu siguranţă) este declinul dominaţiei limbii engleze. Însă Huntington vede începutul procesului de diluare a identităţii Americii încă în anii 1960, cînd globalizarea s-a accelerat pentru prima dată în istorie, cînd presiunile grupurilor civice asupra statului american au devenit foarte eficiente, cînd politicienii au început să gîndească în termenii voturilor grupurilor sociale, cînd au apărut germenii discriminării pozitive, ca o reacţie cu totul nepotrivită, dar pe deplin explicabilă, la discriminarea negativă. Mai apoi, prăbuşirea comunismului a accelerat acest proces. Relaxarea societăţii americane în anii 1990 (adevărată epocă roz a Americii) a dus neîndoielnic la o sporire a procesului de diluare a rigorilor spiritului protestant care a întemeiat America.

În termeni huntingtonieni, s-ar spune că predicţiile lui cu privire la viitorul ţării sale constituie scenariul particularizat la scara Statelor Unite al marii ciocniri a civilizaţiilor. În America se vor ciocni civilizaţia alb-protestantă (caracterizată prin individualism şi competiţie, voinţa de prosperitate şi respectul pentru şcoală, exerciţiul agregării civice în scop caritabil şi în scopul apărării fiecăruia dintre membrii comunităţii, iniţiativă şi încredere, libertate în raport cu statul şi proprietate privată) cu civilizaţia mexican-catolică (cultivarea neîncrederii în cei din afara familiei, lipsa de iniţiativă şi ambiţie, ridicarea sărăciei la rang de condiţie a mîntuirii, lipsa de apetenţă pentru şcoală şi cunoaştere, creşterea dependenţei de stat în privinţa unei palete tot mai largi de servicii). Cînd cea de a doua o va covîrşi pe prima, America va înceta să mai fie ceea ce este.

Aş pune competiţia electorală dintre Donald Trump şi Hillary Clinton în termenii acestei idei a lui Huntington. Mi se pare că societatea americană a ajuns să conştientizeze schimbarea fundamentelor propriei civilizaţii. Intuiesc că aproape de Trump vin cei care sînt speriaţi de o atare schimbare. Dimpotrivă, alături de Clinton vin cei care o socotesc benignă, de nu chiar binevenită. Indiferent de rezultatul alegerilor, schimbarea în sensul expus de Huntington se va produce mai devreme sau mai tîrziu, grăbită sau întîrziată, înţelept administrată ori inadecvat tratată. Creşterea uimitoare a vitezei comunicării face ca emigranţii din America să fie permanent aproape de cei de acasă. Astfel, disponibilitatea lor de a se americaniza se reduce mult, făcînd din americanism o alcătuire tot mai flască, mai irelevantă. Să nu cădem, însă, pradă seducţiei noului. Viitorul nu este cu necesitate mai bun decît trecutul. Nu orice schimbare este în bine. Lumea are, încă, mare nevoie de această Americă şi, de i-ar lipsi, mult mai greu i-ar fi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.