Latinizarea Americii

Publicat în Dilema Veche nr. 644 din 23-29 iunie 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

„Ar mai fi America cea pe care o ştim astăzi dacă, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, ar fi fost colonizată nu de protestanţii britanici, ci de francezi, de spanioli sau de portughezi? Răspunsul este negativ. Nu ar mai fi fost America; ar fi fost Québec, Mexic sau Brazilia.“ Nu săriţi în sus, vă rog! Nu-l înjuraţi pe Donald Trump, că nu el a spus aceste vorbe. De fapt, este foarte puţin probabil ca Trump să le fi aflat, pentru că ele se găsesc într-o carte şi, ştie toată lumea, miliardarul nu prea practică lectura. Această observaţie îi aparţine lui Samuel Huntington, unul dintre cei mai importanţi specialişti în ştiinţe politice ai lumii de la cumpăna dintre milenii. Şi nu vă repeziţi să-l acuzaţi de „suprematism WASP“ sau să-i aplicaţi cu sete etichete dintre cele cu care stînga jonglează voioasă. Cînd a trăit şi el în viaţa lui, în general universitară, momentul angajării politice, a făcut-o lucrînd în administraţia Carter. Omul nu era o fiară conservatoare. În plus, vorbele lui au şi autoritatea cuiva care a avut dreptate într-una dintre cele mai faimoase polemici ale postmodernităţii – diagnoza corectă a lumii postcomuniste s-a dovedit a fi „ciocnirea civilizaţiilor“ şi nu „sfîrşitul istoriei“, victoria deplină a liberalismului occidental.

Huntington face această observaţie într-una dintre cele mai puternice cărţi ale sale, intitulată Cine sîntem noi? Provocările la adresa identităţii naţionale americane, apărută în 2004. Ideea fundamentală a lui Huntington, subtil şi nuanţat demonstrată în carte, este că America a reuşit să devină superputerea democratică pe care o ştim pentru că a fost fondată de emigranţii protestanţi britanici cu voinţa libertăţii şi prosperităţii. Atîta timp cît această „amprentă ADN“ a continuat să lucreze în fibra americană, ţara a mers pe direcţia ştiută în istorie. Huntington spune, însă, că lucrurile se vor modifica în momentul în care această cultură a albilor protestanţi va înceta să mai fie predominantă. Precizez imediat că nu este vorba despre o predominanţă rasială – albii nu mai sînt de mult timp majoritari în America, suma celorlalte rase copleşind de multe generaţii numărul celor numiţi „caucazieni“. Este vorba despre valorile şi spiritul ţării, la care au aderat masiv, entuziast chiar, şi africanii, şi asiaticii, şi sud-americanii latino, odată ce au emigrat în Statele Unite. America a fost mereu o ţară de emigranţi, dar coeziunea şi performanţa ei se datorează faptului că toţi cei ajunşi acolo, indiferent din ce parte a lumii veneau, credeau în proiectul american al vieţii lor ca într-un soi de renaştere personală. Emigranţii veneau în America anume ca să lase departe viaţa lor din ţările de naştere şi să adere la un alt fel de viaţă, total diferit de ceea ce puteau avea acasă. Iar acest spirit american este cel fondat de albii protestanţi. Huntington spune că, în momentul în care emigranţii vor vrea să se simtă în America doar într-o versiune mai prosperă a ţării lor şi vor abandona, în consecinţă, adaptarea la „ideea americană“, America va înceta să mai fie ceea ce ştim toţi că este. Primul semn că America se transformă în altceva (poate mai bun, poate mai rău, doar Dumnezeu ştie, dar pînă la sfîrşitul vieţii generaţiei mele va fi cu totul altfel decît o ştim, cu siguranţă) este declinul dominaţiei limbii engleze. Însă Huntington vede începutul procesului de diluare a identităţii Americii încă în anii 1960, cînd globalizarea s-a accelerat pentru prima dată în istorie, cînd presiunile grupurilor civice asupra statului american au devenit foarte eficiente, cînd politicienii au început să gîndească în termenii voturilor grupurilor sociale, cînd au apărut germenii discriminării pozitive, ca o reacţie cu totul nepotrivită, dar pe deplin explicabilă, la discriminarea negativă. Mai apoi, prăbuşirea comunismului a accelerat acest proces. Relaxarea societăţii americane în anii 1990 (adevărată epocă roz a Americii) a dus neîndoielnic la o sporire a procesului de diluare a rigorilor spiritului protestant care a întemeiat America.

În termeni huntingtonieni, s-ar spune că predicţiile lui cu privire la viitorul ţării sale constituie scenariul particularizat la scara Statelor Unite al marii ciocniri a civilizaţiilor. În America se vor ciocni civilizaţia alb-protestantă (caracterizată prin individualism şi competiţie, voinţa de prosperitate şi respectul pentru şcoală, exerciţiul agregării civice în scop caritabil şi în scopul apărării fiecăruia dintre membrii comunităţii, iniţiativă şi încredere, libertate în raport cu statul şi proprietate privată) cu civilizaţia mexican-catolică (cultivarea neîncrederii în cei din afara familiei, lipsa de iniţiativă şi ambiţie, ridicarea sărăciei la rang de condiţie a mîntuirii, lipsa de apetenţă pentru şcoală şi cunoaştere, creşterea dependenţei de stat în privinţa unei palete tot mai largi de servicii). Cînd cea de a doua o va covîrşi pe prima, America va înceta să mai fie ceea ce este.

Aş pune competiţia electorală dintre Donald Trump şi Hillary Clinton în termenii acestei idei a lui Huntington. Mi se pare că societatea americană a ajuns să conştientizeze schimbarea fundamentelor propriei civilizaţii. Intuiesc că aproape de Trump vin cei care sînt speriaţi de o atare schimbare. Dimpotrivă, alături de Clinton vin cei care o socotesc benignă, de nu chiar binevenită. Indiferent de rezultatul alegerilor, schimbarea în sensul expus de Huntington se va produce mai devreme sau mai tîrziu, grăbită sau întîrziată, înţelept administrată ori inadecvat tratată. Creşterea uimitoare a vitezei comunicării face ca emigranţii din America să fie permanent aproape de cei de acasă. Astfel, disponibilitatea lor de a se americaniza se reduce mult, făcînd din americanism o alcătuire tot mai flască, mai irelevantă. Să nu cădem, însă, pradă seducţiei noului. Viitorul nu este cu necesitate mai bun decît trecutul. Nu orice schimbare este în bine. Lumea are, încă, mare nevoie de această Americă şi, de i-ar lipsi, mult mai greu i-ar fi.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

grefier
Grefier dat afară pentru că avea un handicap grav. Concedierea, declarată abuzivă
Un grefier de la o judecătorie din subordinea Curții de Apel Bacău a fost concediat, în contextul în care s-a descoperit că deține un certificat pentru grad de handicap accentuat, cu însoțitor.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski se declară șocat de faptul că Israelul nu a oferit sisteme antirachetă Kievului
Zelenski a cerut sprijin Israelului la începutul războiului și s-a declarat șocat de faptul că israelienii nu au oferit sisteme antirachete Kievului pentru a contracara atacurile rușilor.
Întâlnire România SUA privind relația bilaterală în domeniul apărării  Foto MApN
Asistentul secretarului american al Apărării pentru securitate națională, în vizită în România
Asistentul secretarului american al Apărării pentru securitate internaţională, Celeste Wallander, aflată în vizită în România, s-a întâlnit cu secretarul de stat pentru politica de apărare, Simona Cojocaru, pentru a discuta despre relaţia bilaterală şi securitatea regională, a informat MApN.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?