La zi, de ziua ei
Mda, tocmai ce-a fost ziua ei, a Europei Comune, s-au adus laude, i s-au amintit meritele, i s-au enumerat amenințările. Despre laude și merite am tot scris. La fel și despre amenințări. Zic, totuși, că situațiunea este mai albastră anul ăsta, față de alți ani. Parcă nu îmi vine să las acest 9 mai să treacă fără a comenta un pic situațiunea din flancul vestic al Uniunii: amenințarea Brexitului. Răzmerița iscată de referendumul britanicilor umple paginile publicațiilor globale, pune analiștii la grea muncă de cercetare și testează instinctul instituțional la Bruxelles. Este drept, se discută mai puțin în România, dar asta nu ne miră prea tare. În fond, Brexitul este o problemă acolo, la ei, de ce ne-ar privi pe noi?
Păi, în primul rînd, o ieșire a Marii Britanii ar restrînge destul de serios Piața Unică, acea construcție atît de intens luată peste picior din pricina prea numeroaselor norme și regulamente. E drept, la pachet intră și o uriașă libertate de mișcare a mărfurilor, serviciilor și capitalurilor. Este de la sine înțeles că ieșirea britanicilor din acest spațiu de liber-schimb va aduce pagube serioase exportatorilor români din industria textilă, alimentară, IT (de exemplu), precum și transportatorilor care duc mărfurile încolo și dincoace. Este, de asemenea, de așteptat o scădere a economiei engleze, ceea ce va reduce nevoile lor de forță de muncă de prin România. E drept, previziunile sînt diverse și contestate de ambele tabere, nu se știe exact dacă economia britanică se va contracta. Apoi, o victorie a izolaționiștilor de tip Farrage va da un impuls serios rudelor ideologice din mai toate statele membre, fie ele din Franța, Cehia, Polonia, Germania sau din vecina Ungarie. V-am captat un pic atenția? Am adus problema ceva mai aproape? Eu simt în România o mișcare xenofobă în oarecare coagulare socială, deși marginală (încă) în planul politic clasic. Mai e un mic detaliu. Marea Britanie este o țară care nu folosește euro. Ca și România. Marea Britanie este cea mai solidă aliată a statelor membre care nu au trecut la moneda comună. Premierul Cameron a negociat și obținut tratament egal la masa deciziilor comunitare pentru statele care, ca România, nu sînt în eurozonă. Altfel, îndrăznesc să spun că România ar fi fost stat membru „și mai de rangul doi“ decît este acum. Plecarea lor din Uniune ar însemna că deal-ul lui Cameron se va uita încet-încet și nu va putea fi nicicînd obținută vreo altă minoritate de blocaj în Consiliu, împotriva unui eventual abuz din partea euro-membrilor, ceea ce ar pune o presiune uriașă pe România pentru a trece la euro cît mai repede și ar crește, evident, atît costurile, cît și necazurile.
În plan global, cei mai îngrijorați de Brexit par a fi americanii. De altfel, acum cîteva săptămîni, aflat la Londra, Barack Obama a fost neobișnuit de tranșant și s-a declarat un partizan hotărît al rămînerii englezilor în Uniune. Nu putea fi mai ferm decît cu riscul încălcării oricăror uzanțe diplomatice. Jeremy Shapiro, bun cunoscător al relațiilor trans-atlantice, fost consilier în Departamentul de Stat, afirma de curînd: „Marea Britanie are de ales între a juca un rol geopolitic important ca membru al UE sau o irelevanță geopolitică totală dacă decide să părăsească UE“. Pare exagerat, dar englezii au reprezentat puntea perfectă între Europa și Statele Unite, atîtea decenii. Adăugați americanilor pe australieni, canadieni sau neozeelandezi și aveți o imagine ceva mai completă. Mai puneți în context și negocierile pentru cel mai mare acord comercial din istorie, TTIP, cel dintre UE și SUA, menit să aducă beneficii de multe miliarde de euro pe ambele maluri ale Atlanticului. Ce mai, toată lumea bună a politicii globale pare isterizată de perspectivele unui Brexit. Pînă și chinezii și-i doresc pe englezi în UE. Singurul care-și rîde-n barbă este fostul rezident KGB din Leipzig. Adică Vladimir Putin, evident.
Ceea ce reprezintă una dintre cele mai proaste vești pentru noi, românii, de ziua ei. A Europei.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
