La povarnă
- țuică ecologică, dar cam tare -
Îmi îmbrăţişez copilul şi îl rog să o asculte pe mami. Îmi sărut soţia, fac cu mîna către soacră, mai privesc o dată în urmă. Casa e frumoasă. Nu ştiu cînd o voi revedea. Oftez, mă închin şi urc în căruţă. Plec la povarnă, în Valea Lungă. Pentru prima oară în viaţa mea, merg să fierb prunele, să fac ţuică.
Cosmin pare competent în a conduce calul. Are o dicţie foarte proastă şi de-abia înţeleg ce îmi tot povesteşte, politicos, de dragul conversaţiei. Acum mai este şi uşor pilit, aşa că dicţia lui e şi mai păcătoasă. Reuşesc să înţeleg, totuşi, o frază: „Ia uite, domnu’ Gabi, aici a căzut acu două săptămîni a lu’ Marin, finu’ lu’ domnu’ Marian“. Mă uit înfiorat spre dreapta. O rîpă de 20-25 de metri adîncime pînă-n pîrîul lui Prodan. „Săracu’, acum văduva cum se descurcă, avea copii?“, întreb eu. „Ce văduvă, a scăpat bine mersi Marin, nici caii n-au păţit nimic, numai bidoanele cu borhot i s-au spart, s-a pierdut toată pruna“, rîde, tot fără dicţie, Cosmin. După vreun kilometru, regret că nu am cizme de cauciuc. Sincer, aş fi preferat să merg pe jos, pe lîngă căruţă, prin nămolul adînc pînă la burta calului, decît să stau pe capră, bălăngănindu-mă într-un vehicul care avea roţile la 10 centimetri de buza rîpei de vreo 30 de metri adîncime.
La povarnă, Mihai şi Ionuţ se plictisesc copios. Erau la al doilea cazan. La momentul ăla nu ştiam ce înseamnă asta. Am pus grătarul, am fript micii şi am băgat cartofii sub jeratic, la copt. Apoi, au început vizitele. Primul a venit domnu’ Liviu. El este patronul povernei. Mai are şi magazin în Valea Lungă. Lucrează în construcţii, în Bucureşti. Adună oameni, pe meserii, se tocmeşte pentru lucrări şi are grijă de echipă cît durează lucrarea. Începe să mi se plîngă. Oamenii sînt hoţi, neserioşi, beţivi şi nu mai ştiu meserie. Criza e criză în aparenţă şi numai pentru puturoşi. De fapt, acum ar avea de lucru la greu, dar nu găseşte oameni serioşi prin zonă. Sesizez şi mici asperităţi locale. Ăştia din Valea Lungă îi consideră pe cei din Maluri nişte barbari leneşi, beţivi şi puşi numai pe hoţii. Deh, aroganţă de comună mare. Apare domnu’ Petre. „Gata, gata“, ăsta e ticul lui verbal. Toţi sătenii aşa îi zic: „Domnu’-Petre-Gata-Gata“. Moşul este glumeţ, plin de snoave şi încearcă din greu să prindă loc în programarea de la povarnă. Încerc să-l introduc pe Gata-Gata după noi, la noapte. Dom’ Liviu se încruntă, îmi face semn să nu mă bag. După el, a venit Babau, pe prenumele lui adevărat, Augustin. El lucrează la Cristim, la fabrica de mezeluri, şi a venit pentru vreo patru cazane. Pe el îl programează domnu’ Liviu de la 3 noaptea.
Pe seară, eram, în total, 14 în jurul cazanului. Numitul Toshiba (adică Marin, finul lui domnu’ Marian, cel care căzuse cu căruţa în rîpă şi cumnat al lui domnu’ Liviu) se certa cu cumnatul pe teme de relaţie cu soacra. Fraţii lui Mihai dezbăteau o recentă încăierare cu nişte ţigani din vecini. Printre picături (trebuia să gust ce curgea pe ţeavă, să nu se acrească ţuica), aveam să aflu: că vechimea cazanului era de exact 90 de ani, că nunta lui aia mică a lu’ nea Neluţă Gestionarul a fost de pomină, dar şi că fetele lui domnu’ Liviu sînt studente, a mare la Tîrgovişte la Medicină, a mică la Româno-Americană, la Studii Europene. Îl pun pe domnu’ Liviu să noteze „CO-LE-GIUL DE LA BRUGES“ ca indicaţie de carieră pentru copil. Îi zic să strîngă de acum cei 20.000 de euro necesari. Dă din mînă a lehamite. „Eh, nu banii sînt problema, totul pentru copii“ şi, apoi, mă îmbrăţişează cu recunoştinţă. Aşa se cîştigă viitorii funcţionari europeni, de ce nu?
Aproape de miezul nopţii, am plecat spre casă. În spatele nostru, nea Bică intrase cu borhotul la fiert. Într-o zumzăială pronunţat matoală, se puneau pariuri dacă ajungem întregi acasă. Am ajuns. Am acum 33 de litri de ţuică de prună, excelentă. Cam tare, după gustul lui domnu’ Liviu, dar „ecologică, domnu’ Gabi“, conform opiniei unanime a asistenţei. „Şi ce, vecine, las să fie tare. Mai bine. Dai două-trei pahare la musafiri, îi matoleşti şi pleacă mai repede acasă, scapi de deranj“, zice Mihai şi pufnim amîndoi în rîs.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
