La o bere cu prospecţiuni

„E un lac uriaş, nu e un zăcămînt ca oricare, vă zic eu.“ Părerea dlui Emil este fermă. Nu încape dubiu. Tatăl dlui Emil a fost învăţător, fratele lui este profesor universitar la Bucureşti, soră îi este tanti Felicia şi îl are de ginere pe Gheorghe, fiul lui nea Ion zis Parfumel. Este, carevasăzică, un stîlp al comunităţii, vorba lui este ascultată.

Temperatura este tocmai potrivită unei şuete la o bere, pe terasa magazinului, la nea Neluţă. Nu sîntem mulţi muşterii, doar vreo patru. Zic „vreo“, pentru că dl Emil bea „fără alcool“, aşa că nu se pune, rămînem trei. Tema discuţiei este proaspăta descindere în sat a unor comandouri spectaculoase de prospecţiuni geologice. Maşini puternice 4x4, walkie-talkie, uniforme. Pe portierele jeep-urilor scrie discret „Prospecţiuni“. Atît şi nimic mai mult. De la stat nu par a fi, pentru că sînt prea eficienţi. În plus, muncitorii parcă sînt de la CIA. Tăcuţi, concentraţi la treabă, rapizi, mişcări precise, disciplinaţi. De vreo lună încoace, bat dealurile în sus şi în jos, măsoară, înfig ţăruşi, iar măsoară, iar înfig ţăruşi. Personal, mor de curiozitate: ce fel de resurse or căuta, ce au găsit, ce urmează? Consătenii mei de week-end nu îmi împărtăşesc defel spiritul de iscoadă.

„Domnu’ Emil – zice Vali Baciu –, io zic că măcar să facă drumul că, dacă or găsi petrol, au nevoie de drum bun, pentru camioane, pentru utilaje.“ Vali are o turmă de capre (de aici, porecla Baciu), face o brînză excelentă şi, de curînd, a devenit legenda de sezon a satului. Scroafa lui a fătat 13 purcei! E drept că mai toţi vecinii au pus performanţa mai degrabă pe faptul că vierul utilizat a fost cel al veterinarului, ceea ce, orişicît, oferă o garanţie… Degeaba se chinuie Vali să le explice că mai e vorba şi de talentul lui de crescător de animale, că scroafa nu a fost stresată şi a putut „performa“ în linişte.


„Ce drum, Baciule, ăştia cu petrolul crezi că au o amărîtă de Dacie Break ca veterinarul tău? Nu vezi la ei, Toyote tari de tot, ăştia merg p’aici ca pe bulevard, în Bucureşti“ – trage Gheorghe un apropo şi îmi face cu ochiul. Mă abţin că nu vreau să deturnez discuţiunea spre gropile din piaţa Charles de Gaulle care sînt duble faţă de ale lor, între Pucioasa şi Maluri. Zic doar că ar fi bine să se găsească petrol, poate se fac locuri de muncă pentru săteni. Vreo 20 dintre ei au lucrat pe vremuri chiar la sonde, împrejurul Tîrgoviştei, pînă spre Moroeni şi Valea Lungă.

Toţi dau din mînă, a lehamite. „Domnu’ Gabi – continuă Gheorghe – ăştia dacă o să găsească un gaz sau un petrol de scos, o să-i dea lu’ ăla cu grădina, unde or găsi petrolu’, nişte bani pe pămînt, ăla o să se bucure că a luat banu’n mînă şi îi bea de mîine aici, la Neluţă. Asta-i tot. Pîn’ la urmă, tot numa Neluţă iese în cîştig“ – încheie, în hohotul de rîs general, cu nea Neluţă mimînd că îi dă o palmă peste ceafă. „Şi drumul, o să-l facă praf“ – mai zice Gheorghe – „n-aţi văzut că aşa au făcut peste tot pe unde au fost ăştia cu mineritul sau sondele? Vin cu camioane d’alea grele. O să frăgezească şi fundaţiile la case, de la vibraţii, jale o să fie, vă zic io, mai bine să nu găsească nimic, dar tare mi-e c-o să găsească.“ Tac, înfrînt. Mă gîndeam că perspectiva unui „Texas ot Pucioasa“ o să înferbînte imaginaţia oamenilor. De fapt, ei sînt relativ blazaţi şi îşi cumpănesc oarecum pesimist şansa la o parte din cîştig.

Exact pe momentul de pauză din conversaţie, una dintre Toyote opreşte în faţa magazinului. Coboară doi muncitori costumaţi ştoc şi intră la Neluţă, să cumpere două sticle de suc şi un pachet de ţigări. Eu, de colo, făcînd pe spiritualul, vrînd să-i trag la vorbă, să mai aflăm una-alta: „Cum, frate, găsiţi ditai vîna de petrol şi sărbătoriţi cu suc, mă aşteptam să luaţi şampanie...“. Se opresc din drum, unul dintre ei se întoarce spre masa noastră şi zice sec: „Oh, domnul de la televiziune, ce-mi place de doamna Iuliana Tudor, super emisiunea aia!“. Apoi pleacă amîndoi, stîrnind un nor de praf în spatele Toyotei. Noi mai luăm un rînd de bere. Eu îmi jur în gînd să aflu cît de curînd ce soi de prospecţiuni fac ei acolo. Înciudat. Ce răspuns mi-a dat, al naibii…