La ce servesc alegerile europene

Publicat în Dilema Veche nr. 530 din 10-16 aprilie 2014
La ce servesc alegerile europene jpeg

Alegerile europene din 25 mai au o dublă miză. Pe de o parte, vor influenţa direct felul în care va arăta viitoarea Comisie Europeană. Pe de altă parte, viitorul Parlament European va avea un cuvînt decisiv în cadrul marii dezbateri privind viitorul construcţiei europene. 

Nicicînd alegerile europene nu s-au desfăşurat într-un climat atît de dificil şi nicicînd miza lor nu a fost mai mare. Criza financiară, declanşată totuşi în afara Europei, a afectat foarte puternic economia şi sistemul financiar-bancar al Uniunii. Dezechilibre majore au fost scoase la iveală şi preţul pentru ieşirea din criză, suportat de cetăţeni, a fost şi continuă să fie unul ridicat. Din criză a sistemului financiar, aceasta s-a transformat într-una economică, apoi într-una politică, socială şi, în cele din urmă, într-o criză de încredere în „sistem“. 

Adevărat este că măsurile de ieşire din criză au fost pînă la urmă luate la nivelul instituţiilor europene (Comisie, Consiliu, Parlament, Banca Centrală Europeană), cu sprijinul financiar al statelor – nu se putea altfel, cîtă vreme Uniunea nu beneficia ea însăşi, la declanşarea crizei, de instrumente financiare de o asemenea mărime. Între timp, Banca Centrală Europeană s-a dotat cu pîrghii de intervenţie financiară, iar instituţiile politice au căpătat instrumentele prin care să prevină derapajele macroeconomice într-un stat sau altul.  

Dar măsurile luate au costat în mod deosebit tocmai instituţiile europene, la capitolul încredere publică. Pentru cetăţenii din statele cel mai greu afectate de criză, îndeosebi statele mediteraneene, Uniunea Europeană şi „Bruxelles-ul“ au devenit sinonime cu austeritatea. În timp ce, pentru germani sau pentru cetăţenii din statele nordice, din contră, Uniunea Europeană a devenit instituţia care i-a obligat să plătească pentru excesele „Sudului leneş şi dezorganizat“.  

O criză a construcţiei europene

Încet-încet, criza a devenit una a construcţiei europene, fiindcă la nemulţumirile generate de măsurile economico-financiare pentru depăşirea crizei s-au adăugat o sumedenie de alţi factori locali. Unii lideri naţionali, vrînd să acopere propagandistic problemele de competitivitate din propriile state, au pornit adevărate cruciade asupra imigraţiei, şubrezind astfel relaţia Est – Vest (sau dintre „vechea“ şi „noua“ Europă). Disensiunile s-au făcut simţite şi cu ocazia intenselor dezbateri pe marginea bugetului 2014-2020, cînd Europa s-a împărţit, din nou, între beneficiarii politicii de coeziune („Prietenii coeziunii“) şi statele net contributoare la buget (Grupul „better spending“). Fiecare dorea să transmită un astfel de mesaj cetăţenilor din statele membre. Primii: că pot scoate cît mai mult de la Uniunea Europeană. Ceilalţi: că vor face astfel încît ţările lor să cotizeze cît mai puţin pentru Europa. Au cîştigat cei din urmă, cîtă vreme, pentru prima dată, un buget multianual al Uniunii este, în termeni reali, mai mic decît precedentul.

Cele bune sînt de acasă, cele rele de la Bruxelles

În general, liderii naţionali au căutat să arunce în spatele Europei şi al impersonalului „Bruxelles“ tot ce era neconvenabil, mai ales în perspectiva alegerilor naţionale. Răul vine din afară, problema este Europa. Un fapt remarcat şi de Comisarul european pentru Relaţii interinstituţionale şi administraţie, Maros Sefcovic, într-o recentă discuţie pe care am purtat-o la Bucureşti:

„Am observat acest lucru, cînd am avut de adoptat decizii dificile în Consiliu: se întîmplă ceva între etajul unde se iau deciziile şi locul unde se comunică cu presa. Iar unii miniştri spun: ei au adoptat o anumită măsură. Dar cine sînt ei? Deciziile cele mai dificile se iau cu unanimitatea statelor membre. Trebuie să existe şi la nivel naţional curajul de a explica felul în care se iau deciziile dificile şi să nu se arunce vina pe altcineva. Pentru că atunci cetăţenii devin confuzi. Şi au impresia că altcineva ia deciziile, nişte anonimi birocraţi de la Bruxelles. Ceea ce nu este adevărat.“ După care a conchis: „Cred că ar trebui să oprim «bruxelizarea» eşecurilor şi «naţionalizarea» succeselor.“ Lucru dificil de făcut, cînd liderii politici au în faţă viitoarele alegeri din ţările lor.

Înapoi în Evul Mediu

Cu un discurs direct şi cu pretenţia că pot rezolva prin soluţii simple probleme complicate, grupurile politice naţionaliste şi eurosceptice au cîştigat teren, iar tabloul este întregit de mişcările secesioniste din multe regiuni ale Europei. Acestea promit ieşirea din marasm prin independenţă şi chiar printr-o izolare de tip medieval. Recent, peste 80% dintre locuitorii regiunii italiene Veneto au votat, într-un sondaj neoficial, prin Internet, pentru independenţa regiunii. Ceea ce, pentru promotorii mişcării, ar presupune nu doar desprinderea de Italia, ci şi ieşirea din Uniunea Europeană şi din zona euro – un fel de întoarcere la „Serenissima Reppublica“.  

În tot acest tablou şi în faţa atîtor provocări şi stimuli negativi, bineînţeles că încrederea cetăţenilor în construcţia europeană a avut mult de suferit. Entuziasmului anilor ’90 i-au luat locul scepticismul şi izolaţionismul – inclusiv sub influenţa unor lideri care promit să apere libertăţile şi prosperitatea, construind bariere şi ridicînd ziduri, ca în Evul Mediu.

Potrivit sondajelor realizate la nivel european, doar un sfert dintre europeni consideră că vocea lor este auzită în instituţiile europene şi aproape 60% tind să nu mai aibă încredere în Uniunea Europeană.

Şi totuşi se învîrte

Şi totuşi, construcţia europeană a mers înainte, în toţi aceşti ani tumultuoşi. Nu numai că măsurile anticriză au fost în direcţia întăririi guvernanţei economice europene şi a creşterii controlului instituţiilor de la Bruxelles asura guvernelor naţionale, prin Semestrul European. Nu doar că moneda euro nu s-a prăbuşit, aşa cum i se prevedea în mod solemn, ba chiar încrederea europenilor în aceasta a crescut cu un procent în 2013, ajungînd la 52%. Dar Uniunea Europeană s-a schimbat şi din punct de vedere instituţional, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în decembrie 2009.

Tratatul a conferit puteri sporite Parlamentului European. Dintr-o instituţie cu rol mai degrabă consultativ, aceasta a ajuns acum să împartă în mod egal răspunderea legiferării cu Consiliul şi să învestească Executivul (Comisia) întocmai ca un parlament naţional.

Alegerile de la 25 mai sînt primele care se vor desfăşura sub noul tratat european şi, potrivit acestuia, desemnarea preşedintelui Comisiei se va face de către Consiliu şi cu aprobarea Parlamentului, ţinîndu-se cont de rezultatele scrutinului. Grupurile politice şi-au prezentat deja candidaţii pentru preşedinţia Comisiei şi îşi centrează campaniile în jurul acestora. Este de aşteptat ca partidul european care obţine cele mai multe voturi la 25 mai să obţină funcţia de preşedinte al Comisiei (membrii Comisiei sînt numiţi în continuare de guvernele statelor membre), dar nici un paragraf din Tratatul de la Lisabona nu obligă la aceasta. Pur şi simplu, în urma alegerilor şi a negocierilor dintre liderii europeni, ar putea fi desemnat altcineva la preşedinţia Comisiei, deşi aceasta nu ar însemna cel mai bun semnal pentru alegătorii europeni.

Cum va arăta viitoarea Europă?

Dincolo de negocierile care vor demara – oficial – după 25 mai, Parlamentul European are în faţă propriile provocări în viitorul mandat de cinci ani. În primul rînd, trebuie să lucreze mult tocmai pentru a reduce prăpastia existentă în acest moment între instituţii şi cetăţeni, ba chiar între Europa şi statele naţionale. Aceasta, în condiţiile în care, totuşi, aproape trei sferturi din legislaţia valabilă în statele membre este, totuşi, legislaţie europeană. Care trece, evident, prin Parlamentul European.

Şi aici sînt multe de făcut, în direcţia reindustrializării şi a reducerii şomajului, a creşterii competitivităţii economiei europene. Un moment important va fi şi apropiata intrare în dezbatere a Tratatului de Liber schimb Uniunea Europeană – SUA (TTIP).  

Bătăliile politice vor fi deosebit de dure în viitorul Parlament European, unde vocea formaţiunilor naţionaliste şi eurosceptice va fi una foarte viguroasă – sondajele indică un scor cumulat de 20 sau chiar 30 de procente. Apărarea valorilor europene, evitarea impunerii de noi bariere în Europa, ştergerea unor stereotipuri adînc înrădăcinate în conştiinţele europenilor şi uşor de speculat de politicienii populişti reprezintă mize importante în viitoarea dezbatere europeană.  

Dar provocarea numărul unu pentru viitorul Parlament European va fi repunerea în discuţie a  Tratatului European – o intenţie anunţată deja de guvernul de la Berlin, imediat după învestirea sa, în urma alegerilor din septembrie.  

***

– Candidaţii pentru preşedinţia Comisiei Europene –

 PPE - Jean-Claude JUNCKER

Prim-ministru al Luxemburgului, din 1995 pînă în 2013, este cel mai longeviv lider european aflat în această funcţie. Politicianul în vîrstă de 60 de ani a fost şi preşedinte al Eurogrupului, în perioada 2005-2013.  

● S&D - Martin SCHULZ

Om politic german, membru al Partidului Social-Democrat (SPD), 59 de ani. Lider al grupului Socialiştilor şi Democraţilor Europeni (S&D) din Parlamentul European şi preşedinte al Parlamentului European, din ianuarie 2012. 

● ALDE - Guy VERHOFSTADT

Om politic belgian, din partea Liberalilor şi Democraţilor flamanzi (PVV), 61 de ani, a fost premier al Belgiei, între 1999 şi 2008. Europarlamentar din 2009; este lider al grupului ALDE (Alianţa Liberalilor şi Democraţilor Europeni). 

● Alianţa Europeană a Verzilor - Ska KELLER / José BOVÉ

Alianţa verzilor propune două candidaturi la funcţia de preşedinte al Comisiei Europene: Ska Keller (33 de ani), reprezentant al verzilor din Germania, şi José Bové (61 de ani), membru al coaliţiei ecologiştilor francezi.  

● Stînga Unită - Alexis TSIPRAS

Lider al Coaliţiei Stîngii Unite din Grecia (SYRIZA), lider al opoziţiei de la Atena, a fost ales pentru prima dată membru în Parlamentul ţării sale, în 2009. La alegerile din 2012, formaţiunea sa a obţinut 22% din voturile exprimate.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

Apariţia acestui text a fost realizată cu asistenţa Uniunii Europene, în cadrul unui grant oferit de Parlamentul European în domeniul comunicării. De conţinutul acestui articol este responsabilă doar revista Dilema veche, şi nu se poate considera sub nici o formă că textul reflectă punctul de vedere al Uniunii Europene.

Proiectul „BeEU – 8 organizaţii mass-media pentru un Parlament“ este cofinanţat de Uniunea Europeană.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.