Kosovarii nu există

Publicat în Dilema Veche nr. 404 din 10-16 noiembrie 2011
Erasmus Doi jpeg

Dacă provincia se numeşte Kosovo înseamnă că toţi locuitorii ei, indiferent de etnie, ar trebui să se numească „kosovari“. În opinia mea, cuvîntul este o pură invenţie de uz mediatic. „Kosovarii“ – de care am auzit la CNN acum cîţiva ani – nu există. Există albanezi (majoritari) şi sîrbi (minoritari) în Kosovo. Atît. În plus, mai sînt cîteva minorităţi şi mai „minoritare“ (ţiganii, de exemplu). De aceea, voi cere îngăduinţa de a fi incorect politic şi de a-i numi în continuare pe „kosovari“ drept albanezi şi pe sîrbi drept sîrbi.

Fără să citesc paginile de propagandă naţionalistă scrise la Belgrad sau Priştina, am făcut această constatare în urma a două întîlniri care aveau să mă convingă că societatea „kosovară“ este liberă, există şi merită recunoscută. Simetric, cele două şedinţe au avut drept protagonişti – organizaţii non-guvernamentale albaneze („kosovare“) şi sîrbeşti („minoritare“). Nici una dintre ele nu îşi propune să găsească o soluţie problemei cîinilor vagabonzi, poluării în zona Priştinei sau persoanelor cu handicap. Foarte rar se întîmplă ca sîrbii şi albanezii să lucreze împreună. De fapt, societatea civilă din Kosovo este… două. Una majoritară, alta minoritară. Nu au scopuri comune. De parcă acolo nu ar exista cîini vagabonzi, poluare sau persoane cu handicap de oricare etnie. ONG-urile albaneze pe care le-am întîlnit fac un soi de consultanţă pentru guvern şi numesc asta „consolidarea democraţiei“. Sîrbii îşi apără drepturile şi puţinele privilegii pozitiv-discriminatorii şi se declară victime ale discriminării albaneze. Şi unii, şi alţii beneficiază de sponsorizări occidentale copioase (încă), pe modelul cunoscut nouă, al „consolidării societăţii democratice“.

Am mai cunoscut trăitori de varii generaţii din spaţiul fostei Iugoslavii. Pe toţi îi leagă o difuză nostalgie după vremurile lui Tito, muzica, bancurile şi gastronomia comune, toate asezonate cu poveşti (cîteodată doar triste, cîteodată oribile) despre măcelurile din anii ’90. Toţi vorbesc o aceeaşi limbă pe care acum o socotesc… mai multe, numite „south slavonic languages“ („limbi slavone din sud“). Croaţii vorbesc croata, sîrbii – sîrba, bosniacii – bosniaca. Cred că şi muntenegrenii au trecut la crearea unei limbi proprii, viril numite muntenegreană. La o bere sau o rakie, comunică al naibii de bine vorbind limbi atît de „diferite“. Pînă şi vecinii noştri bulgari se înţeleg fără translatori cînd conversează cu vreun coleg din Skopje. Ca român rătăcit într-un asemenea grup, nu poţi decît să te distrezi încercînd să identifici cît mai multe cuvinte şi expresii provenind din comuna moştenire culturală otomană. În rest, eşti stingher printre atîţia duşmani de moarte care se distrează de minune împreună. Ei fac planuri de reunire a federaţiilor de baschet sau a operatorilor de telefonie mobilă (nu m-ar mira să se întîmple în curînd). Singura excepţie de la regula „armoniei optzeciste tulburate de măcelurile nouăzeciste“ o reprezintă albanezii din Kosovo. Între ei şi restul locuitorilor din fosta Iugoslavie, bariera lingvistică şi culturală este evidentă. Pentru ei, Kusturica este un naţionalist împuţit, iar Bregovici nu reprezintă vreun reper cultural. Ei sînt doar vocea asupritorului.

Duşmanul lor, al albanezilor din Kosovo, nu este sîrbul Miloşevici, este sîrbul şi atît. A recunoscut-o, într-un moment de iritare provocată (recunosc, eu am cam fost de vină), chiar tînărul ministru adjunct de externe al tinerei republici. I-am spus că România a făcut tot ce a putut pentru eliminarea politică a lui Miloşevici, monstrul naţionalist care a îndoliat atîtea familii albaneze. Că, apoi, tot România a susţinut tranziţia democratică a Serbiei şi consolidarea unui regim pluralist, fără accente naţionaliste. Că acesta este unul dintre motivele pentru care nu putem recunoaşte Kosovo ca stat independent, ar însemna să lovim exact pe cei pe care îi susţinem în demersurile lor întru democraţie. Răspunsul său a fost dezamăgitor. Îl veţi afla săptămîna viitoare, împreună cu cele trei motive care mă fac să cred că România a făcut bine că nu a recunoscut independenţa Kosovo. 

Articol scris după o vizită de documentare la Priştina, organizată de Centrul Român pentru Politici Europene.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum îi țepuiesc șoferii de Bolt pe turiști pe aeroportul din capitala Azerbaidjanului. Pățania unei familii de români
Eliza și Ioan, doi români din Galați care au călătorit în peste 40 de țări de pe patru continente, au avut recent o experiență foarte neplăcută cu șoferii de Bolt de la aeroportul din Baku, capitala Azerbaidjanului. Șoferii de acolo sunt deja cunoscuți pentru faptul că țepuiesc des turiștii.
image
Amezi uriașe pentru folosirea apei potabile la grădină și piscină. „Eu consum pentru piscină și la două sate mai jos n-au apă nici să bea”
În timp ce unii români consumă o cantitate uriașă de apă în perioadele caniculare, folosind-o la udatul legumelor din grădini și sere sau la umplerea piscinei, alții nu au apă de băut. Legea Apelor prevede amenzi între 25.000 și 30.000 de lei pentru folosirea nerațională a apei.
image
Taberele școlare. „Rețeaua timpului liber“, deschisă în comunism pentru toți copiii merituoși
Adevărate aventuri într-o vreme în care distracțiile erau puține, iar micile-mari bucurii mai apreciate, taberele școlare erau prezente în toate județele, cele mai multe fiind finanțate de Stat.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.