King and Queen of America

Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Cînd ducele și ducesa de Sussex au decis să se retragă din rolurile de membri activi ai casei regale britanice nu era greu de prevăzut că, mai devreme sau mai tîrziu, vor da detalii despre motivele care au dus la răcirea relațiilor cu restul familiei.

S-a întîmplat săptămîna aceasta, într-un interviu la televiziunea americană. Iar cea care a beneficiat de exclusivitate a fost Oprah Winfrey, probabil cea mai celebră personalitate TV din Statele Unite. Dacă Harry și Meghan au dorit să fie auziți, atunci toate condițiile au fost asigurate. În treacăt fie spus, e ironic cum cineva care se plînge permanent că beneficiază de prea multă atenție din parte jurnaliștilor nu ezită să folosească „o anumită parte a presei” pentru a-și spune povestea.

Dată fiind atenția uriașă de care se bucură familia regală în toată lumea, nu doar în Regatul Unit, interviul a provocat o adevărată furtună. În primul rînd pentru că a fost încălcată o regulă nescrisă pe care regina Elisabeta a urmat-o destul de strict: „Nu explica și nu te plînge”. Meghan și Harry au explicat și s-au plîns.

Iar plîngerea cea mai gravă a fost legată de rasismul unora dintre membrii casei regale. Ducesa de Sussex a povestit cum a trebuit să răspundă la îngrijorări legate de culoarea pielii copilului pe care îl purta în pîntece. E greu să nu pui această poveste în contextul editorialelor prietenoase apărute prin toată presa britanică atunci cînd cuplul și-a anunțat căsătoria. Aproape fără excepție, acele texte salutau intrarea actriței americance în familia regală ca pe o dovadă că monarhia a pășit hotărît în secolul XXI. S-a vorbit mult despre toleranță, incluziune, modele demne de urmat. Toate cuvintele acelea care, folosite prea mult, încep să își piardă sensul au fost rostite.

Acuzația de rasism este foarte gravă în orice context dat, dar cînd e vorba despre o instituție cu o simbolistică atît de importantă atașată, ea e cu atît mai dăunătoare. Asta pare să fi înțeles și Oprah Winfrey, care s-a grăbit să precizeze ulterior că persoana preocupată de culoarea pielii lui Archie (primul născut al cuplului) nu era nici regina Elisabeta, nici soțul ei, prințul Philip. Cine? Nu e clar. Probabil vom afla într-un alt interviu.

Mica dramă regală a căpătat proporții serioase atunci cînd Meghan, vorbind despre senzația de singurătate acută resimțită în noul mediu după căsătorie, a povestit că începuse să aibă gînduri suicidale. O mărturisire probabil mai importantă decît oricare alta din interviu pentru că, dincolo de războaie culturale, prejudecăți și faimă, sănătatea mentală e un subiect cu care oricine, indiferent de poziția socială, poate relaționa.

A fost vorba, evident, și de bani. Încercînd să explice de ce a fost nevoie de tot felul de contracte (Spotify, Netflix), ducele de Sussex a precizat răspicat că familia i-a tăiat fondurile și, practic, n-a avut de ales. A fost nevoie, spune prințul Harry, de bani pentru a asigura securitatea familiei. „Am fost născut în aceste condiții, am moștenit riscurile, trebuia să fac ceva.” Presa americană estimează că numai contractul cu Netflix pentru producția unor programe destinate familiilor valorează în jur de 100 de milioane de dolari. Înainte de a empatiza în exces cu necazurile financiare ale cuplului, trebuie spus că atît prințul Harry, cît și William au devenit, la vîrsta de 30 de ani, beneficiari ai unui fond fiduciar fondat de mama lor, Prințesa Diana. Se estimează că fiecare dintre cei doi a primit aproximativ 30 de milioane de dolari.

Pentru mediile politice britanice interviul a fost stînjenitor. Conservatorii s-au ferit în general să comenteze. Tonul a fost dat de premierul Boris Johnson: „Am petrecut o vreme îndelungată fără să comentez lucrurile care se întîmplă în familia regală. Nu intenționez să schimb asta azi”. Keir Starmer, liderul centrist al opoziției laburiste, s-a mulțumit să spună că acuzațiile lansate de cuplu trebuie investigate serios. Foarte probabil, fostul lider laburist Jeremy Corbin ar fi avut cuvinte mai grele de spus, însă pe el nu îl mai întreabă nimeni nimic.

A existat, evident, și o poziție a republicanilor britanici (nu foarte mulți, nu foarte relevanți). „Monarhia a fost lovită de cea mai gravă criză de la abdicarea din 1936. Fie că e pentru binele țării, fie că e pentru binele membrilor mai tineri ai familiei regale, această instituție putredă trebuie să dispară”, a precizat „Republic”, grupul-umbrelă care reunește activiștii republicani. 

Îndepărtați din familia regală, Harry și Meghan continuă, din refugiul american, să îi influențeze destinul poate chiar mai mult decît o făceau în calitate de membri activi ai instituției. Simplul fapt că toată presa mondială discută de cîteva zile acest interviu justifică, cumva pervers, importanța instituției.

Cei doi nu fac decît să mai ofere material pentru următoarele sezoane din The Crown, un serial-omagiu subtil dedicat familiei regale britanice pe care îl puteți găsi unde altundeva dacă nu pe Netflix.

Așa cum e gîndită succesiunea la tronul Marii Britanii, Harry și Meghan nu vor fi niciodată în locul Elisabetei și al prințului Philip. Dar vor putea oricînd să își aroge titlul simbolic de Rege și Regină ai Americii. Oprah a avut grijă să poată ocupa locul acesta. 

Undeva, pe fundal, se aude Annie Lennox:

Yeah, it’s the king of nothing

And the queen of rage

With a pile of confusion

Upon a glittering stage

You know we never did anything

To make ourselves feel proud

You know we never did anything

So let’s play it loud.

Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Singurul om politic român pe care un reputat istoric il consideră cu adevărat patriot. „Mă uit la Simion ca la un dulap”
Istoricul Doru Radosav, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, a vorbit despre omul politic român care este, în opinia sa, singurul despre care se poate spune fără nicio ezitare că a fost un adevărat patriot, dar și despre ce pot face politicienii de azi ca să-i calce pe urme.
image
Românul Sebastian Stan, în pielea lui Donald Trump. Încep filmările pentru „The Apprentice”, despre ascensiunea fostului președinte american
Actorul de origine română, Sebastian Stan, va interpreta rolul tânărului Donald Trump în noua producție cinematografică "The Apprentice", în regia lui Ali Abbasi.
image
Exploziile care au cutremurat orașele Văii Jiului. Cum s-a produs catastrofa din Mina Livezeni, în 1980
Miercuri, 29 noiembrie, s-au împlinit 43 de ani de la catastrofa din Mina Livezeni, unde o explozie produsă de gazele din mină a ucis peste 50 de oameni. Victimele tragediei au fost comemorate

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.