Jurnal de campanie

Am urmărit fără mari așteptări prima dezbatere la care au participat principalii candidați la postul de primar al Bucureștilor. Organizată de o stație de televiziune care poate emite pretenții la multe lucruri, dar nu și la neimplicare politică, întîlnirea a fost un spectacol mai degrabă nesatisfăcător, de natură să nu lase loc prea multor speranțe privind viitoarea administrație a Capitalei.

Și spun asta în condițiile în care nu fac parte dintre pesimiști. Am crezut și cred în continuare că un pic de bunăvoință poate avea efecte sesizabile, inclusiv la nivelul autorităților alese.

Altfel, ne apropiem de finalul campaniei și cred că putem trage cîteva concluzii referitoare la ceea ce se întîmplă în București.

● Devine tot mai ridicolă interpretarea acestor alegeri din perspectiva stînga vs dreapta. Dezbaterea se poartă mai degrabă pe linia sistem – antisistem. Nu are nimic ideologic și nimic pozitiv. Aproape toți oamenii despre care știu că vor merge la vot fac un soi de calcul al pagubelor. Vor vota cu acel candidat pe care îl bănuiesc mai puțin dăunător.

● Faptul că dinspre PNL a venit, în al doisprezecelea ceas, propunerea realizării unei mari coaliții a „dreptei“ pentru oprirea doamnei Firea ar putea fi interpretat ca un semn de luciditate. Nu e. E doar disperare. Momentul pentru așa ceva ar fi fost la începutul campaniei, cînd liberalii deja dădeau semne clare că se află într-o confuzie comică. S-ar fi putut salva elegant, alegînd să sprijine necondiționat un candidat credibil.

● O decizie de felul acesta la București ar fi reparat parțial imaginea unui PNL incapabil să facă față PSD. O imagine care tinde să devină un soi de emblemă neoficială a ultimului partid istoric care mai contează.

● Pe de altă parte, un semnal rațional de la centru ar fi oferit PNL șanse mai bune de adjudecare a votului politic (consiliile locale). În acest moment, PNL e mai degrabă în derivă și nu inspiră încredere. Se bucură de votul activului de partid și poate de cîteva voturi tradiționale anti-PSD. Entuziasmul lipsește cu desăvîrșire. Or, asta are consecințe electorale. Pe 6 iunie, cînd se vor fi publicat primele rezultate parțiale, urmăriți numărul de consilieri adjudecat de fiecare partid ca să înțelegeți mai ușor din ce poziții se pleacă pentru alegerile parlamentare.

● Atît PNL, cît și USB au picat în capcana unei campanii ale cărei linii sînt trasate de PSD. Simplul fapt că domnii Predoiu și Dan s-au văzut la Antena 3 cu doamna Firea, pentru prima oară, e un semn în această direcție.

● Momentul în care cei doi principali nepesediști l-au ascultat respectuos pe fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu, fără ca vreunul dintre ei să amintească faptul că dl Oprescu nu își termină mandatul pentru că pe numele lui există un dosar penal a fost, cred eu, mai relevant decît tot restul dezbaterii. Tonul zeflemitor, persoana și faptele fostului administrator al orașului au rămas nesancționate, deși, teoretic, cei doi erau acolo tocmai pentru a marca despărțirea de practicile erei Oprescu.

● De cealaltă parte, PSD are și el propriile probleme. Avansul în sondaje al doamnei Vrânceanu Firea e vestea bună. Vestea mai puțin bună este că, la sectoare, situația e mult mai neclară. Însă presupunînd că le vor pierde pe toate, cîștigarea Primăriei generale e suficientă pentru a marca o victorie semnificativă. Nu e lipsit de relevanță faptul că ar fi pentru prima oară cînd un membru PSD, cu carnet de partid, cîștigă Bucureștiul. Sigur că dl Oprescu era un proxy al PSD, însă pretenția de independență l-a ajutat să evite, pentru o vreme, acuzațiile care însoțesc de obicei orice pesedist ajuns într-o funcție relevantă.

● O eventuală victorie a candidatei PSD ar marca și o a doua premieră:  Bucureștiul ar fi pentru prima oară administrat de o femeie. Nu e puțin lucru. Pentru dna Firea ar însemna și că ia o opțiune foarte serioasă pentru conducerea partidului, în condițiile în care poziția domnului Dragnea este destul de fragilă în acest moment. Probabil așa se explică și prezența relativ discretă a conducerii PSD în campania pentru București.

● Rămîne un mister pentru mine felul în care comunitățile din București se raportează la momentul alegerilor. Foarte puțin implicate, foarte puțin vizibile, uneori de-a dreptul irelevante. Și totuși, aceleași comunități reușesc uneori să se mobilizeze fantastic. E greu de înțeles de ce se poate milita pentru un sat din mijlocul Apusenilor, dar nu se poate pune presiune pe politicieni aflați în cel mai vulnerabil moment al carierei lor, un moment în care chiar ar fi dispuși să asculte.

● În fine, revenind la alegerile propriu-zise, deși sondajele indică tendințe clare pentru Capitală, insist să spun că orice pariu e hazardat. Finalurile de campanie sînt aproape întotdeauna pline de surprize în România, și nu cred că anul acesta vom fi feriți de ele.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.