Inventarul pagubelor după Codul Penal

Publicat în Dilema Veche nr. 514 din 19-23 decembrie 2013
Ecourile tragediei jpeg

Uitaţi de Schengen. Inventarul pagubelor după săptămîna chioară a democraţiei româneşti este cu mult mai amplu. 
În definitiv, eram deja lămuriţi în privinţa aderării la spaţiul european fără frontiere.
În preajma Consiliului JAI din 5-6 decembrie, guvernele de la Bucureşti şi Sofia trimiseseră o scrisoare comună prin care îşi manifestau încetarea interesului pentru o dată anume, referitoare la aderarea la spaţiul Schengen. Odată pronunţat dezinteresul, politicienii de la Bucureşti au considerat că dosarul Schengen şi, pe cale de consecinţă, rapoartele privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare au fost scoase de pe agenda politică internă. Că de acum nu vor mai conta – au devenit o problemă a partenerilor noştri din UE, nicidecum a noastră. Şi s-au putut considera liberi să acţioneze la ei acasă cum doresc, inclusiv să se pună la adăpost faţă de Codul Penal.  
Încă din momentul votului din Parlament, era clar ca lumina zilei că raportul MCV avea să fie negativ. Dar nimănui din majoritate nu părea a-i mai păsa de asta.

În a treia ligă europeană?

Evoluţiile politice de la Bucureşti vor avea un efect devastator asupra capacităţii de negociere a României în anul următor, care ar urma să marcheze un punct de cotitură în construcţia europeană. Nu va fi doar unul al alegerilor pentru Parlamentul European şi al instalării unei noi Comisii Europene. Anul 2014 va aduce, probabil, şi o renegociere a Tratatului European, într-o conjunctură sumbră. Este de aşteptat ca alegerile pentru Parlamentul European să marcheze o ascensiune fără precedent a formaţiunilor naţionaliste şi antieuropene. Rezultatul îl ştim de pe acum: o Europă mai puţin generoasă, mai multe obstacole în calea procesului de integrare economică şi politică.

Renegocierea Tratatului European ar putea consacra, în formule mai subtile sau mai transparente, Europa mai multor cercuri: „miezul tare“ al zonei euro – alcătuit din Germania, Franţa şi zona Beneluxului –, zona nordică, zona periferică a euro – cu statele mediteraneene şi Irlanda (cu toate că aceasta a ieşit din bailout) şi, în sfîrşit, zona marginală a Uniunii Europene, cu statele care nu au aderat la moneda comună. Dar şi aici cu diferenţele de rigoare – pentru că una este Polonia, alta este Cehia şi altele sînt România şi Bulgaria, state-problemă ale Uniunii. Şi nu este exclus ca aceasta să afecteze nu doar alocările bugetare pentru România, dar şi, în anumite forme, drepturile legate de libera circulaţie a forţei de muncă ori chiar libera circulaţie a persoanelor. În definitiv, acesta ar fi scopul ultim al campaniilor de presă declanşate în Marea Britanie şi care şi-au găsit ecouri chiar în rîndul unor exponenţi ai administraţiilor de pe continent, în state precum Germania, Franţa sau Olanda. Românii au ajuns deja „vinovaţii de serviciu“ ai Europei şi iată că politicienii lor se străduiesc să ofere pe tavă argumente, ori decîte ori au ocazia.  

Şi mai e ceva: votul de la Bucureşti ar putea fi un argument pentru aceia (destui) din instituţiile europene şi din statele membre care ar vrea să taie din banii alocaţi României. Conflictul de interese, de care aleşii tocmai s-au pus la adăpost, este una dintre principalele cauze ale folosirii defectuoase sau chiar ilegale a banilor europeni. 

Probabil că, din lipsă de cultură europeană, parlamentarii români nu au luat în calcul asemenea riscuri, cînd au votat cu entuziasm modificările la Codul Penal. Cu atît mai rău pentru România!

Discreditarea democraţiei

Încrederea publică în instituţia parlamentară, ca şi în partidele politice se situează deja la cote catastrofale. Doar aproximativ un sfert dintre români au încredere în Parlament, conform sondajului ISCOP din luna octombrie, şi încă şi mai puţini, 14%, în partidele politice, iar tendinţele sînt de scădere. În definitiv, oamenii au dreptate să se întrebe: ce democraţie este asta, cînd Parlamentul votează privilegii pentru demnitari şi aleşi locali, sau chiar îi pune pe aceştia la adăpost de rigorile legii?  

Şi aşa, creşterea numărului parlamentarilor după alegerile din 2012 şi graba acestora de a regla în folosul lor chestiuni delicate privind imunitatea sau conflictele de interese au generat nemulţumiri. Desigur, preşedintele Băsescu, aflat în conflict deschis cu majoritatea parlamentară, nu a putut decît să profite şi, în stilu-i caracteristic, a plusat, afirmînd că, dacă ar fi avut la dispoziţie pîrghiile constituţionale, ar fi dizolvat Parlamentul.

Probabil că, dacă i-ar fi permis Constituţia, ar fi făcut-o cu mult mai devreme, dat fiind că, în cea mare parte din timpul celor două mandate, s-a aflat în conflict direct cu legislativul. Vorbind în premieră despre dizolvarea Parlamentului, preşedintele a răspuns aşteptărilor celor mulţi care nu privesc cu ochi buni această instituţie – totuşi – a democraţiei. Poate a venit în întîmpinarea celor trei sferturi dintre români care, potrivit sondajelor, nu au încredere în Parlament. Şi, cu atît mai puţin, nu au încredere în partidele politice.

România nu are deocamdată o ofertă politică antiparlamentară, antipartide şi bazată pe acte de voinţă personală, consolidate uneori prin plebiscit. Un fel de regim Carol al II-lea îndulcit. Dar terenul pare pregătit. Iar majoritatea parlamentară a contribuit din plin la aceasta.  

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

Xavi jpg
Barcelona, revoltată după „jaful“ cu Inter: Decizia catalanilor, anunțată oficial
Formația spaniolă se consideră dezavantajată, în mod grosolan, din cauza arbitrajului.
Fotografia 1 jpg
Propaganda de la Moscova se năpustește asupra Președinției Moldovei. Un deep-fake eșuat la Chișinău
Autoritățile de la Moscova s-au răstit în ultima vreme tot mai dur la liderii politici de la Chișinău.
MIG-21 Lancer
Aeronave de luptă MiG-21 Lancer, puse pe butuci de o rețea de escroci. Cum a fost păcălită Armata Română cu kerosen de proastă calitate
Siguranța națională a României a fost pusă în pericol, în condițiile în care mai multe aeronave de luptă MiG-21 Lancer s-au stricat după ce au fost alimentate cu combustibil neconform.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.