Într-un oraş cîndva european

Publicat în Dilema Veche nr. 133 din 10 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Va să zică Dilema veche are intenţia să găzduiască o serie de observaţii cu privire la starea oraşului în care trăim, de care sîntem legaţi, unii dintre noi, prin naştere, alţii printr-o experienţă de viaţă care adună ani tot mai mulţi din urmă, şi pe care vrem să-l apărăm de mutilările sau împopoţonările pe care i le impune agresiv ignoranţa de lîngă noi sau ridicată deasupra noastră. Fiindcă de asta e vorba: o ignoranţă a acelui trecut care conferea o identitate Bucureştilor, o nepăsare faţă de istorie care duce la imitarea servilă a modelelor străine, cînd nu e doar capriciul de parvenit grosolan care s-a înstăpînit, adesea fără drept, pe un număr oarecare de metri pătraţi de teren. Făcînd acest gest de responsabilitate civică, revista se desparte de ambiguitatea tradiţională pe care a cultivat-o din scrupul, din respect pentru opinia omului de alături. Nu e nimic dilematic în ceea ce veţi citi aici: batjocura sau distrugerea la care sînt supuse clădiri sau străzi întregi nu mai îngăduie încercarea de a ţine o cumpănă orizontală între două concepţii urbanistice, egal îndreptăţite. A întîrziat prea mult o reacţie la asaltul lăcomiei şi prostului-gust. Avem de altfel exemple care ar fi trebuit să avertizeze contra acestui pericol. În Grecia anilor ’50 şi ’60, specula terenurilor a nimicit urmele, pe atunci foarte numeroase, ale trecutului bizantin şi otoman, din care n-a cruţat decît bisericile (nu şi moscheile, desigur). Arhitecţii germani regretă excesele săvîrşite pînă nu de mult în modernizarea oraşelor lor - e adevărat că bombardamentele lăsaseră multe răni deschise în ţesătura urbană. La Bruxelles, deşi capitala belgiană rămăsese neatinsă în timpul războiului, construcţiile moderne au înlocuit peste tot opera sublimă, gotică sau barocă, a strămoşilor, aşa încît turiştii se înghesuie acum în singura piaţă pe care au ocolit-o demolatorii. Dimpotrivă, Varşovia de odinioară, din care duşmanii nu mai lăsaseră piatră peste piatră, a fost refăcută cu o grijă admirabilă şi se mîndreşte astăzi cu palatele ce se mai puteau vedea numai în picturile lui Canaletto. Şi tocmai la noi, unde au rămas aşa de puţine monumente istorice, iertate pînă acum din sărăcie, nu din înţelegerea valorii lor, a început distrugerea. Îl blestemăm pe Ceauşescu fiindcă, în delirul său de megaloman, a ras un sfert sau o treime din centrul istoric bucureştean, dar, mai întîi, am intrat în moştenirea lui: Casa Poporului, lăcaş de rău augur pentru a înfiripa o democraţie, iar acum imităm sforţarea lui îndîrjită de a dărîma case vechi şi biserici pentru a realiza utopia: un oraş nou pentru o rasă nouă de oameni. Măcar acela, în halucinaţia lui, urmărea un sistem, deşi cu structuri sociale şi economice care s-au dovedit pretutindeni greşite, pe cînd astăzi nu există decît orgoliul îmbogăţiţilor recenţi şi calculele celor care, nerăbdători să-i ajungă din urmă pe aceştia, cumpără şi dărîmă, pentru a face depozite umane scump închiriate. În fond, aceeaşi boală ale cărei simptome se văd şi la cimitirul Bellu, unde dispar mormintele vechi, se sparg lespezile cu nume istorice, ca să-şi tragă un cavou "mişto" nou-venitul pe care nu puteau să-l mănînce viermii în altă parte. Altă dezonoare a oraşului: enormele panouri cu reclame stupide care acoperă de sus şi pînă jos o clădire, condamnînd la întuneric pe locuitorii ei (care, în schimb, primesc banii cu care să-şi plătească întreţinerea) şi desfigurînd o stradă care fusese gîndită altfel. În centrul Bucureştilor, numărul caselor ascunse sub acest decor urît şi inutil creşte fără încetare. Case boiereşti care mai aveau încă pe fruntea lor vechiul blazon, case negustoreşti cu sacnasiu sau geamlîc, scunde şi unele, şi altele, căci pe vremuri nu se socotea reputaţia cuiva după cîte etaje avea deasupra capului, au pierit, ori interesul noului stăpîn le-a prefăcut, cu betoane şi termopane, în "sediul comercial" al afacerii lui. Aşa, o străduţă veche, lăturalnică, se transformă într-un şir de restaurante - de parcă românul nu mai mănîncă decît în oraş! -, de baruri şi "pub"-uri - chipurile, încă prea puţine pentru mulţimea clienţilor însetaţi... La care îmi vine să spun precum cerşetorul de ieri care, refuzat de un domn bine îmbrăcat, cu aer de funcţionar superior, l-a apostrofat măreţ: "Şi mai vreţi să intraţi şi în Uniunea Europeană"! Mai sînt atîtea de spus. Le vom spune pe rînd, pe toate. Am deja lista mea de locuri în primejdie. Dar rog şi pe cititorii cărora le pasă de trecutul oraşului să îmi semnaleze aici toate situaţiile cu care se întîlnesc: apippidi@sar.org.ro.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

SUA iau în considerare mai multe scenarii privind escaladarea războiului FOTO SHUTTERSTOCK
Statele Unite intenționează să impună sancțiuni împotriva celor care ajută Rusia să cumpere arme
Statele Unite intenționează să impună sancțiuni împotriva celor care ajută Rusia să achiziționeze arme și tehnologii pentru utilizarea lor ulterioară în Ucraina, ca parte a operațiunii militare speciale (SVO).
Consulatul Onorific al Belgiei la Timișoara FOTO Ștefan Both
Omul de afaceri Ovidiu Șandor, consul onorific al Regatului Belgiei la Timișoara
Consulatul Onorific al Regatului Belgiei la Timișoara a fost inaugurat, miercuri, 28 septembrie, în prezența ambasadorul Belgiei în România, Philippe Benoit.
Nord Stream FOTO Shutterstock jpg
Gazoductul Nord Stream 1 ar putea fi scos definitiv din uz, susțin surse guvernamentale germane
Conducta Nord Stream 1 ar putea să fie inutilizabilă pentru totdeauna, după ce în urmă cu câteva zile Danemarca a raportat o „scurgere periculoasă” de gaze.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.