Intelectualii și politica - eterna poveste...

Publicat în Dilema Veche nr. 310 din 21-27 ianuarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sincer, tema rolului şi rostului intelectualului în viaţa politică începe să mă enerveze. Nu spun că nu ar mai trebui discutată – dimpotrivă, îi recunosc o anumită utilitate în imediat. Nu spun că recurenţa ei nu are just temei – dimpotrivă, în ultimii 20 de ani nu cred că există un singur exemplu românesc în care mariajul dintre un intelectual şi un partid să fi fost fericit pentru ambele părţi. În plus, eşecul unui intelectual care a încercat să fondeze un partid nu poate fi egalat, în ridicolul său, decît de eşecul încercării partidelor de a forma intelectuali. Fie intelectualii au plecat dezamăgiţi şi cu prestigiul serios amputat, fie partidul nu a înţeles cît de util îi poate fi intelectualul nu doar în ceea ce pretenţios-ridicol se cheamă „imagine“, ci în substanţa şi acţiunea sa politică, cît se poate de concretă. Şi totuşi, am cel puţin două motive să spun că m-am săturat de discuţiile interminabile pe acest subiect. Primul: se discută despre această relaţie dintre intelectuali şi politică enorm şi degeaba. Din 1990 s-au scris, cred, zeci de mii de texte şi s-au rostit public trilioane de vorbe pe acest subiect. Constat că nu mai e nimic nou de spus. Cadrul dezbaterii s-a stabilit, toate soluţiile raţional posibile s-au tot enunţat, opţiunile s-au afirmat şi, în anumite cazuri, s-au şi asumat. Al doilea: tema se abordează la fel.

                               

Unii – intelectualii şi simpatizanţii lor, adică tot intelectuali – se plasează în poziţia moralizatoare, au un vag aer de superioritate condescendentă faţă de partide, cultivă deliberat senzaţia că se sacrifică din raţiuni pedagogice, dacă intră în partid şi militează. Există şi varianta disidenţei căutate cu lumînarea, a forţării sancţiunii de partid care vine de minune pe pieptul însîngerat al intelectualului luptînd cu imoralitatea şi incultura „activiştilor“. Ceilalţi – oricine ar fi – consideră că intelectualii sînt un moft, că voturile oamenilor se strîng cu „muncă“, şi nu cu piruete culturale, cu bani (în privinţa asta intelectualii nu sînt buni de nimic) şi cu organizare de partid (nici aici intelectualii nu strălucesc). Să o spunem clar, regula este că intelectualii sînt mai degrabă inadecvaţi, decît adecvaţi vieţii de partid. Nu zic, există şi excepţii. Foarte puţine, însă.

Ca în majoritatea cazurilor de nepotrivire, cauzele se găsesc de ambele părţi. De o parte, partidele noastre pricep greu cît de puternice sînt ideile. Partidele noastre cred, pe mai departe, că alegerile se cîştigă cu bani, că ţara se guvernează cu oameni loiali, după reţete pur tehnice, că opoziţia se face cu oameni loiali legaţi într-un efort asediator gen berbece. Cînd vorbesc despre bani, nu mă refer la mizerabila şi umilitoarea practică a cumpărării voturilor la colţ de stradă, ci la felul costisitor în care se duce o campanie electorală şi, mai departe, la felul risipitor în care se conduce o bună guvernare sau o bună opoziţie în România de astăzi. Forţa ideilor este mereu neglijată. Unul dintre oamenii care ştiu cel mai bine cît de greu îşi poate găsi un intelectual locul în cadrul unui partid politic a fost Irving Kristol – personaj care a ajuns din troţkist, un susţinător al lui George W. Bush şi care a influenţat sensibil gîndirea politică americană. Acest om – ei bine, da, un intelectual – a scris la un moment dat că „de două sute de ani, oamenii cei mai importanţi care conduc societatea nu pot să creadă în importanţa ideilor, pînă cînd, într-o zi, îşi descoperă şocaţi copiii, deja capturaţi de anumite idei, care fie se revoltă împotriva autorităţii, fie se separă de societatea lor. Adevărul este că ideile sînt cu totul importante. Instituţiile masive şi aparent solide ale oricărei societăţi (instituţiile economice, politice, religioase etc.) sînt întotdeauna la mila ideilor din capetele celor care populează aceste instituţii. Influenţa ideilor este atît de mare, încît o schimbare în climatul intelectual poate să transforme şi chiar va transforma instituţii familiare în forme irecognoscibile – poate că încet, dar inexorabil“.

Aş vrea să adaug şi eu un pic la muntele de discursuri pe această temă şi, profitînd că ştiu destul de bine cele două tabere din interior, voi da fiecăreia dintre cele două părţi cîte o informaţie importantă despre cealaltă. Pentru partide, despre intelectuali: intelectualii sînt incapabili de complot! Nu-i mai bănuiţi de conspiraţii complexe, de coordonare sofisticată şi de exces tactic. Intelectualii sînt, prin natura lor, fiinţe solitare, în mare măsură egoiste şi degrabă căutătoare de nod în papură. Ei se strîng greu în grupuri şi menţin coerenţa unui grup, odată creat, şi mai greu. Fiind deprinşi să gîndească independent, ei recunosc greu ierarhii stabilite administrativ şi, pe cale de consecinţă, nu sînt deloc buni să participe la un plan elaborat. Acum, ceva pentru intelectuali despre partide. Nu vă pot înţelege şi nu vă vor înţelege niciodată. Au nevoie de voi, simt nevoia de voi, dar pur şi simplu corpul unui partid nu secretă enzima pentru asimilarea voastră. Le e un pic frică de voi, simt şi ceva din categoria complexului în faţa voastră, dar, fundamental, nu vă înţeleg.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Ursula von der Leyen FOTO EPA EFE jpg
Noi sancţiuni împotriva Rusiei propuse de Comisia Europeană, printre care şi plafonarea preţului la petrol
Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus miercuri un nou pachet de sancţiuni împotriva Rusiei, astfel încât "Kremlinul să plătească" pentru escaladarea conflictului în Ucraina prin 'simulacrele' de referendumuri din teritoriile ocupate.
fabrica de zahar ludus foto msnews.ro
Fabrica de zahăr din Luduş va fi închisă şi demolată. „Statul român s-a retras din negocieri”
Sindicatul Liber Zahărul Luduş SA a fost anunţat de patronatul Fabricii de Zahăr din Luduş, Tereos România SA, că se continuă planul de lichidare şi demolare a obiectivului.
Nord Stream FOTO Shutterstock jpg
Sabotajul împotriva infrastructurilor critice, noul scenariu operativ: se dă drumul imprevizibilului
Criza din Ucraina, nicidecum aproape de o rezolvare rațională, se amplifică în direcții dintre cele mai primejdioase.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.