Instabilitate politică?

Publicat în Dilema Veche nr. 912 din 30 septembrie – 6 octombrie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Destui au impresia, pare-se, că în zilele noastre țara și chiar lumea întreagă sînt din ce în ce mai puțin stabile, că timpul se accelerează, că liderii sînt tot mai incompetenți și mai iresponsabili, cu mandate tot mai scurte și mai nesemnificative, că nu se mai construiește nimic, că parcă am aluneca la vale cu toții pe o pantă din ce în ce mai accentuată. Pentru a ne face totuși o idee mai exactă ne-ar trebui, poate, niște termeni de referință.

În cei peste 40 de ani de comunism am avut, practic, doi conducători ai țării (Gheorghiu-Dej și Ceaușescu) și șapte prim-miniștri. Dar schimbările de premieri aproape că nu contau, nu se simțeau la nivelul oamenilor obișnuiți. De obicei erau doar un fel de „rotații ale cadrelor”, cum se spunea pe atunci. Nu avea nici o importanță că prim-ministru era Verdeț sau Dăscălescu. Mai mult contau „schimbările de macaz” (altă formulă a acelor vremuri) induse cînd și cînd de Gheorghiu-Dej sau de Ceaușescu. Chiar dacă și în timpul comunismului au existat perioade diferite, senzația generală pe care a creat-o acel regim a fost una de încremenire. Pe atunci a apărut și termenul de „stagnare”, pentru epoca lui Brejnev. Foarte mulți dintre cei care trăiau în comunism nu-și imaginau că regimul se va mai schimba vreodată. Cei care au făcut școala în acele vremuri simțeau că lucrurile pe care le învățau erau pentru vecie sau că profesia și locul de muncă de după școală vor fi definitive (pentru unii chiar așa au cam și fost). Era un fel de inerție care se putea confunda cu stabilitatea. Dar era mai curînd un fel de îngheț. Cum spunea cineva, acel sistem nu era viu, ci aducea mai degrabă cu un mort căruia încă îi mai creșteau părul și unghiile. Răul se stabilizase însă, oamenii se învățaseră cu el și aveau impresia că viețile le erau oarecum previzibile. Era un soi de beneficiu paradoxal.

După 1990 a venit însă o epocă a schimbărilor și a răsturnărilor de toate felurile. De atunci și pînă astăzi, la Palatul Victoria, de exemplu, s-au perindat nu mai puțin de 28 de prim-miniștri, dacă ar fi să-i socotim și pe interimarii de tip Gabriel Oprea, Eugen Bejinariu sau Cătălin Predoiu (care a ocupat funcția timp de trei zile). Fără interimari, au fost 17 premieri și nu sîntem siguri dacă nu va veni foarte curînd și un al 18-lea. O asemenea trecere de la îngheț la fierbere și evaporare nu poate fi decît de natură să ne zăpăcească pe toți. Dar fenomenul pe care-l trăim în această epocă nu-i neapărat nou.

Pentru o oarecare relativizare, ar fi de aminitit că în Imperiul Roman a existat un an „al celor patru împărați” (69 d.Hr.), un an „al celor cinci împărați” (193 d.Hr.) și chiar un an „al celor șase împărați” (238 d.Hr.). În ultimele două cazuri a fost vorba chiar de domnii suprapuse, adică de o instabilitate politică, militară și administrativă de nedescris, pe parcursul cîte unui singur an. Și era Imperiul Roman. Ar fi de spus și că, de exemplu, într-un interval de 50 de ani (criza din secolul al III-lea) s-au succedat vreo 60 de împărați (și co-împărați), majoritatea fiind uciși în bătălii ori chiar de propriii soldați, de garda pretoriană, omorîți de molime sau care s-au sinucis. Au fost și împărați care au domnit doar trei săptămîni. Cea mai lungă domnie din întreaga istorie a imperiului, a lui Constantin cel Mare, n-a depășit nici ea 30 de ani. Un împărat stătea pe tron, în medie, vreo doi ani și jumătate.

Revenind pe plaiurile noastre, în Moldova, de la Descălecatul lui Dragoș și pînă la Unirea din 1859, se poate socoti că durata medie între schimbările de domnie a fost de circa 2 ani și 8 luni. În Muntenia, de la Basarab I și pînă la Unirea cu Moldova, în medie, s-a domnit  3 ani și 4 luni, iar la principii și conducătorii Transilvaniei, durata medie a fost de 5 ani și 10 luni.  

O țară cu o istorie tumultuoasă și sîngeroasă (cum o știm și de la Shakespeare), Britania, Anglia și apoi Marea Britanie a avut, din secolul al IX-lea și pînă în prezent (potrivit Enciclopediei Britanice), 63 de monarhi, iar durata medie a unei domnii a fost, totuși, de peste 19 ani. Ei bine, nu ne comparăm cu această țară care și din 1990 pînă azi a avut doar șase premieri, adică de trei ori mai puțini decît am avut noi în aceeași perioadă (că de domnia Elisabetei a II-a, nu are rost să mai pomenim).

Dar nici cu Italia nu ne comparăm, care acum pare a moșteni ritmurile mai rapide ale Imperiului Roman, fiindcă din 1944 și pînă azi, adică în 77 de ani, la Roma s-au succedat nu mai puțin de 73 de guverne, din care 21 în ultimele trei decenii.

Asemenea cifre ne ajută totuși să vedem mai de deasupra și din timpuri străvechi politica și luptele pentru putere de pe continentul nostru, ca să știm și la ce ne putem aștepta. E important, cred, mai ales pentru cei care eram pe cale să ne obișnuim cu amorțirea din comunism. Nu fac apologia indiferenței și a nesimțirii, dar s-ar zice că nu e cazul să ne impacientăm peste măsură, să ne mirăm sau să ne speriem de schimbările ce ne par prea dese. În esență, din punct de vedere politic, lumea n-a evoluat prea mult în ultimele două, chiar trei milenii și nici la noi nu e altfel decît la alții. Așa că mai sănătos e să ne vedem liniștiți de ale noastre, să facem lucruri chiar și în timp ce conducătorii se tot dau jos unii pe alții.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.