Inima şi portofelul

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Mîrșava intenție bună a statului jpeg

Aşa se spune, că inima ne stă la stînga, dar portofelul la dreapta. O comparaţie uşor de priceput, pentru a ne plasa mai uşor, fiecare în parte, în dezbaterile politice cu iz ideologic. E drept, este din ce în ce mai greu de găsit un asemenea tip de discuţiune, deşi am dibuit recent o astfel de dezbatere. Aparent departe de preocupările cotidiene româneşti, negocierile legate de tratatul de liber schimb EU-SUA, cunoscute între amici drept TTIP, invită la polemici dreapta-stînga pînă şi pe malurile Dîmboviţei. 

De exemplu, portofelu-mi spune clar: concurenţa mai mare aduce preţuri mai mici la o calitate comparabilă. Dar, ce să faci, inima-mi şopteşte că e posibil ca bătălia concurenţială să se lase cu victime colaterale, în persoana unor şomeri neprevăzuţi înainte de tratat. De exemplu, dacă industria americană producătoare de pui clorinaţi la tăiere se va dovedi aducătoare de schimbări de mentalitate în meniul europenilor, adică îi va face să ignore, de dragul preţului, minunăţia de pui european, crescut din găoace la raft numai cu grăunţe bio şi observat zilnic în materie de bacterii cu care intră în contact, atunci unele afaceri găinăreşti ale vechiului continent vor fi nevoite a se-nchide. Mă cam îndoiesc că evropeanul îşi va schimba prea repede mentalul culinar atît de profund orientat înspre calitate şi bio-eco bună purtare. Mai degrabă, americanul va livra înspre Fried Chicken-ul din Kentucky materie primă ceva mai scumpă, dar, aparent, mai sănătoasă. Chiar şi-aşa, inima-mi tot va plînge, de dragul proletarului găinar american, nevoit să-şi schimbe afacerea din pricina snobilor de europeni. 

Alt exemplu: automobilele. Americanii şi europenii au standarde diferite în a le judeca fiabilitatea sau siguranţa în exploatare. Asta face ca, de exemplu, acelaşi producător, să zicem Ford, să aibă nevoie de nu mai puţin de 32 de piese (repere) diferite pentru acelaşi model de maşină, produs însă pentru cele două pieţe atît de (aparent) diferite. Ştiaţi, de exemplu, că faimoasele centuri de siguranţă se fabrică în variante diferite, pentru că alea europene au un număr mai mare de puncte de prindere decît cele americane? Poate vi se pare un amănunt mai degrabă anecdotic. Mie, ca inginer tecemist de formaţiune, care mai are ceva amintiri legate de disciplina numită Tehnologia şi Organizarea Producţiei, îmi pare o glumă amară care nu face decît să umfle aiurea costul unor produse şi să scadă, proporţional, atractivitatea maşinilor cu pricina pe piaţa globală. Portofelul decide scurt: o aiureală! Inima-mi spune însă că, în cazul unificării standardelor, este posibil ca ele să ajungă la nivelul cel mai scăzut posibil, în folosul exclusiv al profitului numitei corporaţii. Deocamdată, atît Bruxelles-ul, cît şi Washington-ul neagă cu vehemenţă orice posibilă scădere a nivelului de rigoare al standardelor de calitate. Ziceţi-mi, însă, inima dumneavoastră ce vă spune, atunci cînd auziţi cuvintele „profit“ şi „corporaţie“? Fibrilaţie! Aia vă spune! Încearcă portofelul să vă aline deranjul, dar, dacă sînteţi mai june şi degrabă iubitoriu de filme ale lui Michael Moore, este clar: veţi urî TTIP din oficiu şi, mai ales, fără să ştiţi cu exactitate ce anume se negociază. 

Hai să ajung şi la interese româneşti. Care zic că, după ce TTIP-ul va intra în vigoare, el va permite unei firme mici de service IT, de exemplu, să aibă acces pe piaţa americană. Va cîştiga un contract şi va fi nevoită să repare dandanalele apărute prin servere din New York sau Chicago pentru că oferă calitate bună la preţ mai mic. Ce faci, însă, cu vizele? Sună omul din State şi cheamă echipa la reparaţii. Primul pas: mergem la ambasadă să cerem vize! Durează între trei şi şase luni. Cred că, de data asta, atît inima, cît şi portofelul cad de acord: asta nu prea e în regulă. Ce te faci, însă, dacă vizele nu fac parte din pachetul care se negociază pentru că TTIP-ul este un acord comercial, pe cînd vizele sînt o cestiune birocratică? 

Ăsta e şarmul negocierilor ăstora transatlantice: ne pun la mijloc, între inimă şi portofel. O dezbatere ideologică sadea, pe tema unui tratat comercial, într-o epocă în care se clamează sus şi tare exact moartea ideologiilor.  

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.  

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.