Încrîncenarea

Publicat în Dilema Veche nr. 884 din 18 - 24 martie 2021
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Cea mai mică scînteie cu putință ajunge să aprindă o ditamai pălălaia. Lumea e pusă pe harță. Din ce în ce mai mulți sîntem gata, în orice moment, să luăm la palme pe cineva. Șicanările în trafic, provocările și lăbărțarea nervozității în gesturi de o mitocănie abisală fac parte din desfășurarea firească a zilei. Dacă n-ar fi pe străzi ceva puștime zgomotoasă și cîțiva turiști curajoși care încă se mai încăpățînează s-ajungă pe-aici, prin cețurile Balcanilor, ai zice că te-ai rătăcit în platoul gigantic al unui film despre o distopie. Molima trebuia s-ajungă, pînă la urmă, și la nivelul ăsta de bulversare a ființei. Să uităm de boală și să-ncepem să ne urîm între noi. Deși încă sîntem foarte departe de rezultatele spectaculoase ale potențialului pe care-l deținem la capitolul ăsta. Ne hărțuim pe chestii mici. Purtăm, nu purtăm mască. Ne vaccinăm, nu ne vaccinăm. Dacă da, am fentat programarea la vaccinare sau am așteptat să ne vină rîndul? Chestiile cu adevărat grele ne-au ocolit pe mulți dintre noi pînă acum. Dacă n-am pierdut în pandemia asta un cunoscut, un prieten apropiat sau o rudă, dacă n-am rămas fără serviciu, dacă n-am trecut într-un fel sau altul prin bolgiile sistemului nostru de sănătate, sîntem norocoși. Niște norocoși vocali. Dar, pînă la urmă, mai bine așa. Decît la doi metri sub pămînt sau prin răgăliile nesfîrșite ale depresiei, mai bine zgomotoși, atotștiutori și mîndri.

Totuși, rezervele de răbdare sînt departe de a ni se fi epuizat. Noi secretăm, într-o glandă ascunsă (nemenționată în nici un tratat de anatomie), o uriașă cantitate de răbdare. E o formă de adaptare la mediu pe care am dezvoltat-o de-a lungul istoriei. E arma noastră secretă. Avem atîta răbdare încît am putea-o exporta cu mare succes și în cantități enorme, chiar dacă omenirea ar coloniza alte planete. Și-atunci de ce sîntem atît de isterici și gata mereu să sărim la scandal, să ne luăm la bătaie? Pentru că tocmai răbdarea asta colosală, pe care o conținem, ne întărîtă să fim așa. Știm, undeva în adîncuri, că avem de consumat colosal de multă răbdare, pentru a ne apuca să facem ceva, să ducem un lucru la bun sfîrșit. Iar chestia asta ne pune pe jar. Ne irită îngrozitor. Ne face să ne pierdem mințile și să ne umplem de cruzime. Dacă e vorba de chestii mici, un scandal, un caft, o înjunghiere, o bătaie de copii, cu tot cu mame și alte neamuri pe lîngă ei, atunci ne băgăm. Nu-i problemă. Imediat sărim. Participăm cu toată ființa, cu toată dăruirea. Dacă e vorba de un proiect măreț, de lucruri și mecanisme mari, care mai trebuie să și funcționeze, atunci intervine răbdarea. Ne gîndim temeinic înainte să facem ceva. Contemplăm toate posibilitățile. Și, mai mereu, dăm peste zidul transcendent al zădărniciei. Atunci, nu ne mai băgăm. Îi lăsăm pe alții să se lupte cu posteritatea și cu lumea lăsată moștenire generațiilor viitoare. Noi scoatem o carne de la garniță, o murătură de la borcan (cum să lași posterității așa ceva? Că se strică...), o țuică bună, și ne punem pe hermeneutică.

Dar chestia asta ne și încrîncenează. Pentru că, dimineața, cînd ne trezim mahmuri, dăm de aceeași realitate pe care am driblat-o ieri. În cazurile astea, uneori, mergem la biserică. Mai ales dacă e sărbătoare. Dumnezeu e un partener bun și vechi, pentru că El, întotdeauna, „e sus și vede”. Și, dacă vede, a observat că avem cele mai bune intenții. Deci, cu conștiința, ne-am scos, cum s-ar spune. Acum, mai avem de rezolvat cîteva lucruri referitoare la fapte. Că, fiind sus și văzînd, Dumnezeu trebuie să le fi observat și pe astea. Aici procedăm ca-n viață. Dăm ceva și se rezolvă. Sau sperăm că se rezolvă. Iar ăsta e alt moment care ne pune cărămizi serioase la temelia încrîncenării. Pentru că atunci cînd mergem la slujbă o facem și cu ură față de ăia care nu merg, ăia care sînt altfel, ăia care ne trag mereu în jos, ăia din cauza cărora trebuie să ne ducem noi acum la biserică și să ne rugăm fierbinte și încrîncenat să iasă lucrurile. Să se rezolve. Să ne meargă treburile. Și să fim sănătoși. Alții, treaba lor, să se descurce, dacă n-au ales calea asta. Că noi, pînă la urmă, ne descurcăm, totul se rezolvă. Mai pune și Dumnezeu o vorbă bună, mai contribuim și noi unde trebuie, că oameni sîntem, și-o rezolvăm cumva. Facem să fie bine. Cu toate că, zilele astea, am fost și mai încrîncenați decît de obicei. Avem senzația că toată ființa ne e în pericol doar pentru că unii s-au trezit să aibă păreri și să ne spună că, dacă sîntem majoritari, nu-nseamnă că avem dreptate întotdeauna. Și nu putem să hotărîm pentru toată lumea după cum avem noi chef. Nu se poate? La noi acasă? În credința noastră? Asta ne încrîncenează îngrozitor. Ne uităm în jur cu și mai multă ostilitate. Și orice suspect ne intră-n colimator devine imediat vinovat și condamnat. Pentru că nu ne putem permite să ne jucăm cu chestiile astea.

Rîndurile de mai sus nu se adresează, sub nici o formă, celor care cred cu seninătate în ce doresc dumnealor. Dimpotrivă, sînt o formă de reverență față de toți cei care privesc credința pe care o au, datinile, obiceiurile, ca pe ceva de preț din ființa lor, și nu ca pe ceva împotriva altora. Rîndurile de mai sus nu se adresează celor care iubesc oamenii și prețuiesc din adîncul sufletului respectarea demnității lor, indiferent dacă împărtășesc sau nu aceleași credințe, datini și obiceiuri. Rîndurile de mai sus nu se adresează celor care au intrat în Postul Mare senini, iubitori, rugîndu-se pentru ei înșiși, dar și pentru alții, care fie nu știu, fie nu pot, fie sînt, pur și simplu, indiferenți față de lucrurile astea. Rîndurile de mai sus nu se adresează celor care au această extraordinară căldură interioară, această putere miraculoasă de a fi senini în a dialoga, în fața Divinității, cu propriile lor slăbiciuni și îndoieli. Acești oameni sînt cei care, fără să știe, într-un anumit fel, salvează lumea.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.