Închideţi graniţele! Monitorizaţi Internetul!

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

La umbra suferinței sfîșietoare a celor care și-au pierdut rude, apropiați, prieteni în atacurile teroriste de la Paris, niște domni mulțumiți își freacă mîinile. A ieșit cum au zis ei, la un moment dat. Adică s-a adeverit previziunea că teroriștii or să atace dur, în inima civilizației europene. De parcă asta ar fi ceva nou, de parcă deranjurile mari, din anii trecuți, nici n-ar fi existat. Da, dar nu s-au dovedit suficiente pentru a căpia de cap parlamente întregi, care să voteze reinstaurări de granițe, ascultări de telefoane fără restricții, monitorizări totale ale Internetului. Pentru că ăsta e visul de aur al domnilor care freamătă acum de bucurie că a ieșit cum au zis ei. Să se monitorizeze absolut tot. Chiar și zgomotele de la toaletă, să știm cum stă populația cu echilibrele intestinale.

Imediat după atacuri, doamna Nathalie Goulet, senator al Franței, îi explică Christianei Amanpour, la CNN, cum s-a putut întîmpla așa ceva. Încercînd să facă toată tragedia pe înțelesul interlocutoarei – de parcă jurnalista americană era venită de pe Jupiter și nu știa ce-i aia Europa –, doamna senator aruncă o replică nevinovată, spunînd că asta e, că nu e o mare surpriză să te întîlnești cu astfel de situații, pentru că „…știți… Noi, în Europa, nu avem granițe…“. Amanpour plusează: „Președintele Hollande a declarat adineauri că atacul a fost plănuit în afara Franței“. Doamna senator mai bifează un punct din agenda aspirațională a domniei sale: „Sigur că da… Cu tot online-ul ăsta absolut liber…“.

De parcă motivațiile teroriștilor au vreo legătură cu absența granițelor în Europa sau cu accesul liber la Internet. Astea sînt doar realități, elemente firești ale civilizației de care teroriștii pot profita pentru a comite nenorociri inimaginabile. Dar nu sînt singurele realități de care se pot folosi. Democrația are vulnerabilități nenumărate. Să suspendăm orice idee de democrație! Și-o să trăim într-o siguranță cum nu s-a mai văzut. Numai că motivația teroriștilor vine dintr-o zonă mult mai complicată. Iar dacă o dezbatem prea la vedere, s-ar putea să devină deranjantă pentru urechile opiniei publice. Sigur, oricare ar fi ea, nimic nu justifică actele teroriste, indiferent de chipul și de natura lor. Dar, cînd vine vorba despre situații postcoloniale gestionate foarte prost, despre lupta feroce pentru resurse naturale, despre tensiunea continuă a sferelor de influență, despre necesitatea găsirii unor piețe ale vînzării de armament, despre supape care să canalizeze energia acumulată între marii jucători de la nivelul planetei e mai convenabil să ducem lucrurile spre controlul informației decît spre calitatea acesteia.

Începe să se vorbească din ce în ce mai insistent despre reintroducerea gra­ni­țe­lor în Europa unită, iar cartea lui Régis Debray, Elogiul frontierelor, publicată la Gallimard, în 2010, se trezește la o nouă viață. Da, scriitura și farmecul speculativ al jocului cu ideile fac din această carte una fascinantă. Dar e genul de fascinație care prinde bine și se simte minunat în zona pieței ideilor, în spațiul dezbaterii, în universul comparațiilor, nu în transformarea ei în scriptură sau în cod penal. Pentru că, dacă trecem de partea asta a discuției, trebuie să vorbim și despre autor, despre tinerețea sa revoluționară, braț la braț cu camaradul și prietenul său Che Guevara, predicînd și practicînd reveria revoluționară prin America Latină. Se știe, Franța e un mediu foarte îngăduitor cu propovăduitorii luminii, indiferent de natura acestora, dar indiferent și de natura luminii propovăduite. Însă contextul actual, complet nefericit, face ca stilul excelent al lui Debray să impună, ca imperativ, un conținut extrem de inactual, depășit și destul de periculos. Dacă frontiera, conturul care delimitează un spațiu al unei comunități, ideile de dincolo și de dincoace, separarea sacrului și a profanului pot fi subiectele unor discuții excepționale, mutarea lor în concretețea momentului – în înțelegerea extrem de firesc emoțională a soluțiilor rapide pentru rezolvarea cauzelor măcelului de la Paris – e una complet neinspirată. Atacurile teroriste de la Paris nu s-au întîmplat pentru că oamenii circulă liber.

E îngrozitor de trist, dar – mutînd unghiul privirii și intrînd într-o piele speculativă, ca aceea a lui Debray – devine profund fascinant să vezi cum se încearcă deturnarea tragediei spre scopurile cele mai la îndemînă ale momentului. Spre nevoile imediate ale politicului. Spre formularea unor discursuri pe care oamenii vor să le audă, fără să știe că sînt condiționați să vrea așa.

La locul măcelului de la Paris se găsește un pașaport sirian, trecut prin Grecia, și i se atribuie unuia dintre teroriști. Între timp, se află rapid că mai sînt în circulație vreo patru pașapoarte identice cu acesta. Unul fusese deja confiscat. Nu mai contează. Impresia s-a solidificat deja, ca betonul unei fundații. Deși ți se demonstrează că e o manipulare, s-ar putea să nu conteze. Ți‑ai format o părere. Ești dus de curentul de opinie. Și nici măcar nu mai ai timp să-ntrebi, stins, ca-n celebrul banc: „Unde mă duci, bestie?“.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita Sindromul Metabolic
Sindromul metabolic este un grup de afecțiuni care apar împreună, crescând riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet de tip 2. Iată care sunt cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita această boală.
image
Trei marmote filmate cum stau cu burta la soare și se joacă în iarbă VIDEO
Trei marmote au fost filmate în timp ce stau cu burta la soare și se joacă în iarbă, la Ocolul Silvic Vidraru din cadrul Romsilva.
image
Înghețata cu aromă de țuică de prune sau colivă: „La parastase, punem pahare individuale cu înghețată de colivă. Sunt și mulți curioși”
Ați încercat vreodată înghețata de colivă, de țuică de prune, bere neagră, ghimbir sau muștar? Toate acestea sunt creația unui producător de înghețată din București.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.