În sfîrşit, a venit vorba despre România...

Publicat în Dilema Veche nr. 643 din 16-22 iunie 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Iaca, visul editorialistului român s-a împlinit: în campania electorală din Statele Unite, adică în cea mai importantă competiţie politică din lumea democraţiilor, a venit vorba despre România! Cum de s-a întîmplat? Cine ce a zis şi cum de am aflat şi noi, aici, în gubernia noastră îndepărtată, că, în miezul marii confruntări electorale din centrul lumii, s-a rostit numele ţării noastre?Într-o dimineaţă, agenţiile noastre de presă au transmis următoarea ştire:
„…senatorul republican John McCain, devenit recent un susţinător reticent al lui Donald Trump, a declarat că naţiunea americană nu va fi în pericol în cazul în care controversatul politician devine preşedinte. «Eu cred în continuare că avem instituţii guvernamentale care vor ţine sub control o persoană care ar încerca să îşi depăşească atribuţiile constituţionale», a declarat John McCain, citat de ziarul The New York Times. «Avem Congresul. Avem Curtea Supremă de Justiţie. Nu sîntem România», a adăugat McCain. «Instituţiile noastre, inclusiv presa, sînt încă suficient de puternice pentru evitarea actelor neconstituţionale», a subliniat senatorul republican.“ Imediat, s-a plecat în căutarea primei surse. Aşa am înţeles mai precis contextul. The New York Times* publicase un articol despre îngrijorarea mai multor profesori de drept cu orientări libertariene că Donald Trump ar comite grave abuzuri dacă va ajunge preşedinte. Erau evocate o serie de declaraţii destul de îndrăzneţe, de nu chiar anticonstituţionale ale candidatului republican. În acelaşi articol, după cum stă bine unui ziar de anvergura lui NYT, au fost citate şi păreri contrare. Susţinători ai lui Trump au spus că lor nu li se pare că ar exista acest pericol în cazul în care favoritul lor ar deveni preşedinte. Una dintre declaraţiile care au atras mai ales atenţia a fost cea a senatorului republican John McCain, fost candidat republican la prezidenţialele din 2008 şi om important în angrenajul partidului. Precizez că declaraţia lui McCain a atras atenţia nu pentru că a invocat România, ci pentru că, pînă acum, senatorul a fost rezervat în privinţa lui Trump, exprimînd o poziţie ambiguă faţă de candidatura sa în aceste ultime luni în care republicanii, cu mic, cu mare, s-au grăbit să spună tare, în piaţa publică, ce crede fiecare despre miliardar. Recent, McCain a dat semne că l-ar susţine, totuşi, pe Trump. În materialul din NYT, senatorul de Arizona a spus: „Eu încă cred că avem instituţii ale guvernării care vor împiedica pe oricine încearcă să-şi depăşească obligaţiile constituţionale. Avem Congresul. Avem Curtea Supremă. Nu sîntem România…“ ** Ce mai freamăt, ce mai zbucium au produs vorbele acestea, la 7651 de kilometri distanţă!

Presa noastră s-a umplut de vorbele senatorului, ştiind şi noi, aici, departe, că John McCain nu e chiar un senator oarecare. Imediat au jubilat antiamericanii de Dîmboviţa. Iată, au zis ei, ce părere are America despre noi! Ne tratează ca pe o colonie sălbatică, de parcă am fi ultimii oameni, cum adică nu avem instituţii? Cine, noi? Tocmai noi, care avem atîtea instituţii? Au sărit şi alţii, mai subtili. Aha, au zis aceştia, cînd ne laudă instituţiile, DNA-ul şi celelalte, americanii sînt ipocriţi – de fapt, ei cred despre noi că sîntem un fel de punct zero al democraţiei constituţionale, un reper negativ pentru orice comparaţie. În fine, conspiraţioniştii au ieşit şi ei la rampă: cum America ştie tot / poate tot / face tot, dacă a zis ditamai McCain că n-avem instituţii capabile să oprească derapajele anticonstituţionale ale puternicilor zilei, înseamnă că aşa e. Şi vine, năpraznic, întrebarea tipică acestui gen de oameni: dar cine ne-a împins pe noi în această situaţie şi jocurile căror interese se fac, de fapt? Simpatic a fost şi efortul de „decodificare“ a vorbelor lui McCain – cine anume a comis abuzuri şi n-a putut fi oprit de instituţiile statului? Antibăsiştii au ştiut, pe loc, răspunsul: tiranul sîngeros care ne-a otrăvit viaţa între 2004 şi 2012, de-abia am supravieţuit. Antipontiştii au ştiut şi ei, pe loc, la cine se referea McCain: la plagiator. Nu în ultimul rînd, susţinătorii DNA, în general pro-americani, au fost şi ei cam nedumeriţi. Cum adică n-avem instituţii capabile să-i oprească pe abuzivi? Avem DNA. Stupefiaţi de vorbele senatorului, dar şi intimidaţi de lansajul antiamericanilor şi conspiraţioniştilor, pro-americanii de la noi au trecut cu vederea declaraţia aceasta, ferindu-se s-o comenteze. Dacă John McCain ar şti cîtă agitaţiune a născut vorba lui… Pînă şi ambasadorul George Maior a simţit nevoia să se pronunţe, diplomaticeşte, fireşte: „Domnul senator John McCain este cunoscut drept un prieten constant al României, domnia sa fiind chiar unul dintre semnatarii Rezoluției Senatului SUA privind împlinirea a 135 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre România și Statele Unite ale Americii. Acest document subliniază «rolul semnificativ al României, în ultimii 25 de ani, dar mai ales în contextul regional actual, în direcția promovării stabilității, securității și respectării principiilor democratice în Europa Centrală și de Est, Balcanii de Vest și regiunea Mării Negre». În aceste condiții, probabil că domnul senator John McCain a comis o eroare invocînd România într-o formulare nefericită care contrazice esența unei declarații oficiale sprijinite de senatorul John McCain și adoptate în unanimitate de Senatul Statelor Unite ale Americii, prin care țara noastră este apreciată tocmai pentru contribuția majoră la promovarea și respectarea principiilor democratice în regiune“. Cred că vorbele senatorului McCain nu trebuie luate altfel decît au fost spuse. Mai întîi, nu era o declaraţie despre România, ci o declaraţie despre Donald Trump şi despre unele suspiciuni ridicate de oponenţii acestuia. Apoi, mi se pare că senatorul McCain are dreptate pe fond: comparativ, instituţiile menite să păzească democraţia constituţională americană sînt cu mult mai puternice decît „omoloagele“ lor din România. Abia au trecut patru ani de la o veritabilă lovitură de stat dată de un grup de politicieni zurbagii, cu instituţiile statului făcute vraişte. Vă reamintesc că Parlamentul României a fost manevrat de „pucişti“ în acele nopţi după cum au vrut ei, fără să li se poată opune nimic. Este de necrezut că întregul ansamblu al instituţiilor de stat a fost transformat în falangă de luptă împotriva Constituţiei de unii ca Şova şi Ponta, dar aşa s-a întîmplat. A fost nevoie de un boicot înspăimîntat ca să trecem peste ceea ce politicienii şi instituţiile lor aveau de gînd să facă. Iar obiceiurile nu s-au şters cu totul. Şi acum aud tot mai mulţi politicieni vorbind despre demiterea actualului preşedinte, deşi acesta nu doar că nu a făcut nimic neconstituţional, ci mai mult, nu a făcut nimic în principiu. Faptul că politicienii români folosesc instituţiile în scopuri politice (unele dintre ele de-a dreptul tîmpite) şi că nu ştim încă dacă aceste instituţii rezistă ori ba voinţei lor dezlănţuite ne face să fim în starea pe care McCain o evoca. Asta, fireşte, nu înseamnă că nu s‑au făcut progrese, că România instituţională din 2016 nu este mai puternică decît era în 2006 şi incomparabil mai puternică decît era în 1996. Doar că nu este, încă, precum America (sau Marea Britanie, sau Germania…).

Există, însă, ceva în declaraţia lui McCain ce mi se pare mult mai important decît simpla referire la România – este menţionarea presei printre instituţiile care pot opri un preşedinte abuziv. Aici, cred, România stă cel mai prost. Aş spune că veriga cea mai slabă a lanţului, oricum fragil, menit să protejeze Constituţia noastră este presa.Nu pot încheia acest text fără să mai notez încă o dată, cu amuzament, cum s-a transformat frustrarea că sîntem uitaţi, mici, că nu ştie nimeni de noi în vexaţiune a sentimentului patriotic cînd am văzut că se ştie, totuşi, de noi, ba chiar că se ştie destul de bine ce e cu noi. Concluzia e una singură, pentru mine: rămînem exact cum sîntem.

* „Donald Trump could threaten US rule of law, scholars say“, de Adam Liptak, în NYT din 3.06.2016.

** „I still believe we have the institutions of government that would restrain someone who seeks to exceed their constitutional obligations,“ Mr. McCain said. „We have a Congress. We have the Supreme Court. We’re not Romania… Our institutions, including the press, are still strong enough to prevent unconstitutional acts“, he said.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni elibereaza orasul Liman FOTO Twitter jpg
Înfrângere grea pentru Putin: Armata ucraineană a intrat în orașul Lîman
Soldaţii ucraineni au intrat în oraşul Lîman, un important nord feroviar din estul Ucrainei care se afla din luna mai sub ocupația trupelor ruse, a anunțat sâmbătă Ministerul Apărării de la Kiev.
Baltic Pipe FOTO Shutterstock
Polonia a început să primească gaze prin noua conductă Baltic Pipe
Polonia a început să primească de sâmbătă gaze din Norvegia prin noua conductă Baltic Pipe, inaugurată oficial marți. Conducta are o capacitate de 10 miliarde de metri cubi.
Ramzan Kadîrov FOTO Profimedia
Kadîrov îi cere lui Putin să recurgă la arme nucleare tactice în Ucraina
Liderul cecen Ramzan Kadîrov i-a transmis sâmbătă lui Vladimir Putin să folosească „arme nucleare tactice” în Ucraina, unde trupele Moscovei se află în dificultate în unele zone.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.