În fața spitalului

Publicat în Dilema Veche nr. 902 din 22 – 28 iulie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

În 1915, Franz Kafka a publicat parabola „În fața legii”, care avea să devină celebră. Scriitorul părea să aibă de pe atunci intuiția regimurilor totalitare, absurde și închise ce urmau să se abată asupra omenirii, care promiteau numai fericire și în realitate nu făceau altceva decît să oprime și să strivească individul, cu toate nevoile și dorințele lui. Nu sînt dintre aceia care văd peste tot, chiar și în ziua de azi, numai scenarii kafkiene. Consider că vremurile acelea au trecut. Și totuși, adaptînd puțin faimoasa povestire amintită, putem avea surpriza de a descoperi ceva familiar. Mi-am permis această mică adaptare a nuvelei lui Kafka, folosind versiunea apărută la Editura RAO în 1996, în traducerea lui Mihai Isbășescu:   

În fața spitalului stă un paznic. La acest paznic vine un om de la țară și cere să intre în spital. Dar paznicul spune că acum nu-i poate permite să intre (doar e epidemie de COVID). Omul chibzuiește și apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai tîrziu. „Tot ce se poate, spune paznicul, dar acum nu.” Întrucît poarta spitalului e deschisă ca întotdeauna, iar paznicul se dă într-o parte, omul se apleacă pentru a privi pe ușă în interior. Cînd paznicul observă asta, rîde și spune: „Dacă te ispitește într-atît, încearcă să intri înăuntru, în ciuda interdicției mele. Bagă de seamă: am putere. Și nu sînt decît paznicul cel mai de jos. La intrarea în lift și la fiecare etaj stau, însă, alți paznici, asistente și doctori, unul mai puternic decît altul. Pe unii nu mai pot nici măcar eu să-i privesc”. La asemenea dificultăți nu se așteptase omul de la țară: că doar spitalul trebuie să fie totdeauna și oricui la îndemînă, își zice el; dar acum cînd privește mai bine la paznicul îmbrăcat în uniformă și cu tatuaje pe tot corpul, se hotărăște, totuși, mai bine să aștepte pînă ce i se va îngădui să intre. Paznicul îi dă un scăunel și-i spune să șadă lîngă ușă, de-o parte. Acolo stă ore în șir. Mai face multe încercări de a fi lăsat înăuntru și-l obosește pe paznic cu insistențele sale. Adeseori, paznicul îl supune la mici interogatorii, îl întreabă de unde e de fel, și multe altele, dar sînt întrebări puse doar de formă, așa cum pun domnii cei mari; uneori îi dă și cîte un formular să-l completeze; iar la urmă îi spune tot mereu că încă nu-i poate da drumul înăuntru. Omul, care-și luase multe lucruri cu el la drum, folosește totul, oricît ar fi fost de prețios, pentru a-l mitui pe portar. Acesta e drept că primește tot ce i se dă, dar îi spune de fiecare dată: „Primesc numai ca să nu crezi cumva că n-ai făcut tot ce-ar fi fost cu putință”. De-a lungul timpului, omul îl observă pe paznic aproape fără întrerupere. Uită de ceilalți paznici, și acesta, primul, îi apare ca singurul obstacol care-l împiedică să intre în spital. Blestemă nefericita întîmplare, în primele ore  cu glas tare și fără să țină seama de nimic, mai tîrziu, pe măsură ce boala îl obosește, doar mormăind în barbă pentru sine. Într-un tîrziu, vederea îi slăbește și nu mai știe dacă în jurul lui se face cu adevărat întuneric sau dacă îl înșeală doar ochii. Dar distinge acum prin întuneric o strălucire care răzbate pe ușa spitalului. Numai că nu mai apucă să trăiască mult. În preajma morții, toată experiența din acest rătimp se adună într-o întrebare, pe care n-a apucat s-o pună paznicului. Îi face semn să vină mai aproape, întrucît nu-și mai poate ridica în sus trupul bolnav care a început să înțepenească. Paznicul trebuie să se aplece adînc pînă la el. „Acu’ ce mai vrei să știi? întreabă paznicul, nu te mai saturi o dată.” „Toți se străduiesc, vezi bine, să intre la spital, grăiește omul, să fie vindecați. Cum se face atunci că, de cînd stau aici, n-a mai cerut nimeni în afară de mine să intre înăuntru?” Paznicul își dă seama că sfîrșitul omului e aproape și, pentru a mai răzbi la auzul lui care se stinge, răcnește la el: „Pe aici nu putea obține să intre nimeni altul, întrucît intrarea asta ți-era hărăzită doar ție. Acum mă duc s-o închid”.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.