În Europa, la plajă

Publicat în Dilema Veche nr. 340 din 19 - 25 august 2010
E drept că    jpeg

Jordi avea cea mai bună sangria din localitate. În plus, era şi relativ ieftină. Cu 6 euro, primeai cea mai bună combinaţie de vin roşu prost, gheaţă, căpşune şi citrice din întreaga staţiune. În plus, Jordi era parcă făcut pentru turism. Rupea cîteva cuvinte în oricare limbă indo-europeană. Nu stătea locului nici o clipă, servea pe toată lumea rapid, cu zîmbetul pe buze. M-a privit cu respect mărit în momentul în care părea că l-am depăşit la abilităţi lingvistice. „Melgea chere, ca vine casaua“, i-am zis ţigăncii care tîndălea printre mese, la cerşit. Adică, să meargă acasă, că vine poliţia. După ce a gonit-o din zona terasei lui, Jordi a venit spre noi şi ne-a întrebat dacă sîntem români. Deşi ne ştiam de cîţiva ani, nu intrasem în „micul detaliu“ al naţionalităţii. Bîrfeam mai ales rezultatele din fotbal. Ne-a sugerat să luăm ţiganca înapoi, în România. Am rîs şi i-am urat să o păstreze sănătos. Ştiu, nu este deloc corect politic ce am zis, dar aia e, cine eram eu să mă opun prosperităţii unor reprezentanţi ai unei minorităţi dezavantajate, discriminate, oropsite? 

Am plecat de la Jordi pe la nouă seara. În drum spre hotel, am trecut pe lîngă shaormăria Istanbul de unde se auzea Florin Salam şi unde lucrau numai băieţi şi fete din Drumul Taberei. Am intrat alături, la chioşcul cu-de-toate. Ne-am dus la raftul cu vinul de 3 euro, fără etichetă, fără timbru fiscal. Nu mai era. Patronul îşi strigă soţia care apare rapid cu 5-6 sticle. Îi zic, în timp ce plăteam: „Fără timbru fiscal?“. Zice: „Dumneavoastră sînteţi băutor de vin sau filatelist? Vă place vinul?“. Îi răspund afirmativ la ambele întrebări. Vinul era foarte bun, raportul calitate-preţ era imbatabil, şi nu, nu colecţionam timbre. „Sau lucraţi la Ministerul de Finanţe de la dumneavoastră din ţară?“ Îl asigur că şi mie îmi este antipatică activitatea respectivului minister. Ştiam că nu risc nimic, detestarea colectorilor de taxe este (alături de Dragoste) cel mai răspîndit, universal, simplu de înţeles sentiment în toate ţările, pe toate continentele, în toate religiile. Îmi zîmbeşte larg şi îmi spune că este vin făcut de el, cu mîna lui, dintr-o sfoară de vie pe care o are pe dealurile dimprejurul staţiunii. 

Cîteva minute mai tîrziu, beam vinul roşu, pe balcon, deasupra Străzii Mari. Venise vremea Marii Deplasări spre Cluburi. Pe la zece trecute fix, a început defilarea nemţilor. Încolonaţi aproape regulat, cu animatorii profesionişti în frunte, erau relativ liniştiţi, strigau/zbierau în limite relativ suportabile. După vreo jumătate de oră, însă, a început haosul. Treceau englezii. Erau încă nebăuţi, strigau/zbierau cu mulţi decibeli mai tare, dar, în general, se limitau la faimosul „He’re we goooooo“ şi la cîteva cimilituri de galerie. Pe la unu noaptea, ne-a trezit din somn momentul Marii Deplasări dinspre Cluburi. Nemţii, tot ordonaţi, deşi relativ bahic-şovăitori. Englezii însă erau minunaţi în incorectitudinea/incoerenţa lor politică. Strigau/urlau/zbierau chestiuni de neînţeles, beţi turtă, încercau să lovească într-un mod cît mai artistic maşinile din parcare, în special pe cele cu număr de Franţa. 

Proiectilele erau fie sticlele goale de bere, fie mult mai puţin periculoasele doze de aluminiu. Dacă reuşeau să stîrnească alarmele auto, era bucurie mare. Dacă rupeau vreo oglindă retrovizoare sau ciobeau un parbriz, galeria izbucnea pe loc: „He’re we goooooo“. Cam aşa trecea noaptea, pînă pe la patru. 

Dimineaţa la zece, scandal. Un grup de turişti evrei ortodocşi protesta la recepţie. Englezii dintr-un grup de turism juvenil se apucaseră să facă, la ideea animatorilor de firmă, un concurs de sex oral mimat (cu costumele de baie pe ei, totuşi) pe lîngă piscină. Evreii au ameninţat cu reclamaţiile şi au insistat ca englezii să fie evacuaţi. Au avut cîştig de cauză, în ciuda dreptului la liberă expresie artistică. 

În drum spre plajă, ne-am salutat complice cu patronul chioşcului, am urat baftă la vînzare shaormarilor din Drumul Taberei şi l-am compătimit pe sărmanul Jordi care strîngea resturile unui chef turbulent (îi rupseseră două mese şi vreo trei scaune). Vizavi, cerşetoarea ţigancă stătea pe o bordură, mînca o shaorma şi vorbea la iPhone, în ţară. Ne-am făcut cu mîna.  

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.