În cerc

Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
Iconofobie jpeg

La sfîrşitul secolului al XIX-lea, republicanii români erau supuşi unor ironii teribile de către clasa politică sau presa conservatoare şi chiar de către opinia publică în ansamblul ei, regalitatea fiind pe atunci un mod de viaţă autohton greu de imaginat în postura unui sistem ce ar fi trebuit „reformat”. În fruntea batjocoritorilor se afla, frecvent, Caragiale, cu articolele sale vituperante din Moftul român. Bunăoară, în două texte consecutive (Moftul român din 9 mai 1883 şi Moftul român din 13 mai 1883), intitulate „Politica“ (evident, I şi II), autorul Scrisorii pierdute ridiculizează cîteva întruniri ale liberalilor republicani, precum şi obiectul „petiţiunilor” lor iritate. Dacă, în primul articol, scriitorul se limitează numai la citarea unor „vorbe de duh”, rostite de membri marcanţi ai guvernului conservator în şedinţele Consiliului de Miniştri (se pare că P.P. Carp, „cu obicinuitu-i ton de zeflemea, a susţinut că cei care au pus de gînd să se-ntrunească la Dacia sunt nişte gogomani”, iar Lascăr Catargi, „cu obicinuitu-i bun simţ, ar fi spus: «Bre, omule, dacă ne-or face vreun tărăboi la 5 aprilie? Dacă or da [...] cu bolovani şi te-or mîzgăli şi pe mata cu ouă clocite pe aiasta care o porţi la ochi?»”), în al doilea menţionează o acţiune revendicativă a „revoluţionarilor” antimonarhişti la Palat şi dezbaterile juridico-etice iscate în jurul ei. Să le urmărim împreună, încercînd să sesizăm nota argumentativă din spatele satirei caragialiene.

Rezumă autorul, în felul următor, întreaga tărăşenie: „D. P.S. Aurelian a fost însărcinat să ducă la Palat şi să prezente regelui moţiunea votată de naţiune contra reacţiunii care, contra prescripţiunii Constituţiunii, închide opoziţiunii căile de luptă legală. [...] Este o nenorocită nepotrivire între regulamentul Palatului şi Constituţiune, care nepotrivire sperăm că se va aplana odată, punîndu-se cele două texturi în acord. În adevăr, pe cînd Constituţiunea dă dreptul naţiunii să voteze moţiuni, regulamentul Palatului dă dreptul regelui să nu primească în audienţă decît pe cine se prezintă într-un mod convenabil”. Cu certitudine, domnul Aurelian nu s-a bucurat de simpatia monarhului, moţiunea fiindu-i tratată cu dispreţ. Prilej pentru „reacţiune” de a iniţia o discuţie civică pe problema „celor două texturi care se bat cap în cap – căci din momentul ce naţiunea este suverană, ea trebuie să aibă dreptul de a se prezenta (la Palat, n.m.) oricum”. Caragiale trece în revistă motivaţiile liberalilor cu ironie swiftiană, demontîndu-le, indirect, prin discreditare implicită. Merită de aceea să le auzim: „Mai întîi, ce este, în drept constituţional, Palatul? Palatul este casa naţiunii şi, prin urmare, naţiunea, ca singură şi suverană proprietară, poate intra cînd şi cum îi place în casa ei proprie. Dar dacă Palatul este în totalitatea lui proprietatea naţiunii, care este o colectivitate de naţionali, fiecare naţional va avea şi el o părticică în casa naţiunii şi, prin urmare, va avea drept, cînd va voi să-şi spună păsurile sale şi ale naţiunii contra reacţiunii, să suie treptele Palatului şi, fără să bată la uşă, să intre la rege, a cărui suveranitate emană de la naţiune, şi să-i vorbească”. Cu alte cuvinte, vox populi, vox Dei.

De altfel, un lider liberal (N. Fleva) sugerase, într-o adunare de la Dacia, că dreptul suveran al multitudinii fusese, prin atitudinea Palatului, grav încălcat. Ar fi zis el, conform transcrierii lui Caragiale: „Cuţitul a ajuns la os şi regele este despărţit de naţiune (aplauze). Azi războiul este declarat între naţiune şi o mînă de uzurpatori, care fac din rege o pavăză (aplauze). Şi atunci cînd uşa Palatului ni se închide, avem dreptul să stricăm uşa (aplauze), să intrăm în casa noastră (aplauze). Toţi autorii moderni ne arată că atunci cînd tirania şi despotismul ne sugrumă, dreptul sacru al poporului este de a se ridica şi apăra ordinea (aplauze prelungite)”. Libertatea poporului de a se răscula în clipa în care guvernul încetează să-l mai reprezinte – libertate prevăzută în Constituţia americană – e interpretată răstălmăcit, se vede, de domnul Fleva ca un drept al grupului la starea de revoltă... Personal, sînt uimit de isteria legislativă, administrativă, jurnalistică şi socială, ivită la noi, chiar şi acum aproape un veac şi jumătate, din orice, mă scuzaţi, sforăitură a clasei politice. O agitaţie (sau ar fi trebuit poate să spun „agitaţiune”?) morbidă cuprindea și atunci întreaga societate, mergîndu-se pînă la solicitări extreme: revoluţie, reformă radicală, schimbare din temelii. Aceste texte ale lui Caragiale transmit o senzaţie de profundă instabilitate. Te introduc în lumea pasională a balcanicilor, într-un orizont – după metafora cinematică a lui Almodóvar – de carne trémula. Trist rămîne faptul că, dacă modifici puţin decorul, obţii – și astăzi – un scenariu „combativ” asemănător. Mai ales în contextul în care, vai, lumea contemporană are nevoie de bărbați de stat adevărați ca de aer...

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.