Impresii din Ungaria: Mitteleuropa e departe!

Publicat în Dilema Veche nr. 465 din 10-16 ianuarie 2013
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

Pînă săptămîna viitoare, cînd promit să vorbesc despre provocările europene ale anului 2013 (mai ales cele de pe axa Londra-Bruxelles), vă propun să zăbovim la impresiile vacanţei de iarnă. Şi la micile ei lecţii, fără de care o vacanţă, oricît de scurtă – cum sînt şi zilele furate din preajma Revelionului – este pierdere de vreme.

Pentru cele şase zile din preajma Revelionului am ales un oraş de la vecinii noştri unguri: Eger, o adevărată rezervaţie de arhitectură barocă, dăruit de Dumnezeu cu izvoare termale şi podgorii. Experienţa avea să-mi schimbe în bună măsură clişeele pe care le dobîndisem în ultimii ani în legătură cu Ungaria.

Ca un obişnuit al condusului pe şoselele Europei, Ungaria a fost mai mereu ruta de tranzit, cu necesara noapte de odihnă înainte sau după stresul celor 600 de kilometri de şosea ai României, ce despart Bucureştiul de graniţa de vest.

Am văzut Ungaria drept ţara autostrăzilor noi, mai lungi în fiecare an cu cîteva zeci de kilometri, a motelurilor şi, cîteodată, a plimbărilor de seară, de dezmorţire, prin Szeged sau Kecskemét. Şi, bineînţeles, ca pe locul cinelor cu feluri de mîncare gustoase şi de dimensiuni de-a dreptul pantagruelice. Nicăieri mai la vest de noi oraşele nu au fost sluţite de comunism în asemenea măsură precum în România. Aerul Europei Centrale („inima Europei“, cum le place polonezilor să spună), se simte în oraşele transilvănene, dar se respiră din plin dincolo de frontieră. Îmi amintesc apoi de diferenţa colosală de la începutul anilor 2000. Cele cîteva zeci de kilometri de şosea de la ieşirea din ţară şi pînă la intrarea pe autostrăzile ungureşti erau ca un salt în viitor, cu satele cochete, cu semafoare şi piste pentru biciclişti, cu case vopsite proaspăt, cu flori şi cu gazon. Cu timpul, diferenţa a încetat să mai şocheze. Poate fiindcă ne obişnuiserăm. Sau poate fiindcă Ungaria, intrată în criză încă de prin 2006, părea să stagneze, în timp ce România, cu toată incapacitatea ei cronică de a construi autostrăzi, începuse să se coloreze, să se mai renoveze, să se mai înveselească.

Nu se poate spune că am ajuns Ungaria, dar măcar păream a o apuca pe drumul cel bun. Şocul din primii ani ai escapadelor auto pe drumurile europene era înlocuit, uşor, de sentimentul tonic cum că venim şi noi din urmă. Mai lent, dar venim.

Problema – dacă într-adevăr se poate vorbi despre o problemă – este că zilele Revelionului de la Eger mi-au tăiat o porţie zdravănă de optimism. Cînd Ungaria încetează a mai fi doar o rută de tranzit, observi că diferenţa dintre ei şi noi este mai mare decît ţi-ai fi închipuit.

Ungaria are probleme, desigur – economice şi politice. În 2012 a fost pusă, alături de România, pe aceeaşi „axă europeană a răului“. Nu am simţit însă acea încrîncenare a oamenilor, de care e imposibil să nu te loveşti la noi. Mă aşteptam la asta, plecasem cu impresia că „revoluţia conservatoare“ a lui Viktor Orban nu se poate să nu fi lăsat o anumită umbră pe chipul societăţii, dar aceasta nu s-a văzut, cel puţin la examenul sumar al celor cîteva zile petrecute acolo.

Poate că relaxarea aceasta (aparentă?) vine şi dintr-un mai bun echilibru social. Mai puţine maşini scumpe şi mai puţină sărăcie muşcătoare. Mai mulţi oameni bucurîndu-se firesc de micile plăceri ale sărbătorilor – un vin fiert la „piaţa de Crăciun“ (eventual alături de o porţie bună de cîrnat cu varză), o plimbare pe aleile pietonale din centru, o escapadă la crame sau o oră de relaxare la baia termală. Mai puţine „fiţe româneşti“, mai multă dorinţă de a te distra alături de cei apropiaţi şi mai puţină de a te simţi văzut şi remarcat.

Poate că doar mulţimea de steaguri roşu-alb-verde să te fi dus cu gîndul la un Funar întors pe partea cealaltă. Sau stemele Ungariei, aplicate pînă şi pe casele solide, tradiţionale, ce compuneau complexul hotelului nostru. Poate cîntecul religios adoptat drept imnul Ungariei, care a răsunat din capela complexului (da, bună idee în perspectiva organizării nunţilor!), cîntec primit cu o firească solemnitate de către cei de la petrecere, fix la cumpăna anilor. După cum însă, la fel de firesc, personalul încerca să rupă ceva pe româneşte, numai din dorinţa de a te servi cît mai bine.

Eger, cu cei 56.000 de locuitori ai săi, este un oraş mediu la standardele ungureşti şi mai degrabă mic pentru ale noastre. Dar are multe de oferit, de la arhitectura barocă la baia turcească şi cel mai nordic minaret otoman din Europa pînă la băi termale, castelul medieval cu ziduri în bună stare sau reţelele de crame subterane.

Este prin excelenţă un oraş turistic – să spunem, un fel de Sighişoara a Ungariei – şi încă unul cu puternică rezonanţă în inimile maghiarilor. A fost ultimul punct de rezistenţă al nobilimii maghiare în faţa turcilor, şi asta mult după dezastrul de la Mohács (1526), care a dus la prăbuşirea regatului ungar.

După un asediu nereuşit în 1552, turcii au putut înfrînge rezistenţa castelului Eger de-abia în 1596. Otomanii au refăcut şi întărit castelul, au transformat catedrala episcopală în moschee, ne-au lăsat moştenire minaretul şi baia. Iar cei care se plimbă astăzi între zidurile citadelei, pentru panorama oraşului, sau se pierd pe aleile pietonale din centrul vechi se bucură de acest amestec insolit de Europă Centrală şi Orient.

Regiunea îşi exploatează intens resursele de vinuri şi de ape termale, oaspeţii, în majoritate localnici, dar şi străini, cei mai mulţi din ţările învecinate: Slovacia, Ucraina, România. Aşa se face că România a încasat în 2011 cam 1,5 miliarde de euro în industria turismului, în timp ce industria de profil din Ungaria, mai mică şi, totuşi, cu un grad mai redus de diversitate, a produs aproximativ 4 miliarde. Iar diferenţa se simte la fiecare pas. Să fim realişti: sîntem cu mult mai departe de Mitteleuropa decît ne place să credem.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?