Imigraţie: asistăm oare la o invazie mascată în criză umanitară?

Publicat în Dilema Veche nr. 838 din 12 - 18 martie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Un demnitar german care afirmă că imigraţia înseamnă un risc pentru democraţia europeană, cetăţeni greci care se oferă să sprijine armata pentru a apăra frontiera cu Turcia, editorialişti care nu ezită să recurgă la termeni precum „invazie“ sau „agresiune“…

Noua criză migratorie din acest an 2020 nu mai seamănă deloc cu cea din 2015. Cancelara Angela Merkel nu mai pretinde că ţara ei poate primi şi integra un milion de refugiaţi. S-a terminat așadar cu formula magică „Wir schaffen das“ (Vom reuşi). Suedia, atît de lăudată în trecut pentru generozitatea sa faţă de migranţi, nu mai vrea să-şi deschidă porţile pentru străini şi anunţă că îşi va apăra şi ea, dacă va fi necesar, frontierele. Miniştrii de Interne ai Uniunii Europene dau asigurări Greciei că o vor ajuta să stăvilească miile de migranţi masaţi la graniţele sale terestre, în pofida imaginii dezastruoase pe care acest refuz de a primi noi refugiaţi o aruncă asupra Bruxelles-ului. Discursul politic la capitolul imigraţie s-a modificat total în ultimii cinci ani. Cei aflaţi în postura de a decide vorbesc acum mai degrabă despre „fermitate“ în faţa şantajului turc, decît despre „drepturile omului“ sau despre faptul că Uniunea Europeană s-ar „dezonora“ dacă nu îi mai primeşte pe „damnaţii pămîntului“. Chiar şi imaginile transmise de la frontiera greco-turcă nu mai sînt atît de favorabile acestor „damnaţi“. Sigur, multor europeni li se rupe inima cînd văd familii cu copii blocate în frig şi în ploaie în faţa unui gard de sîrmă ghimpată. Multor europeni li se face însă şi frică atunci cînd văd tineri migranţi cu cagule care aruncă cu pietre în grănicerii greci şi strigă „Allah akbar“. 

Acel an 2015, pentru Europa luminilor şi a drepturilor omului, începe să aibă profilul unei tragedii morale… Editorialistul francez Guillaume Perrault consideră chiar, într-un articol din Le Figaro, că Europa este în prezent „dezarmată moral“ faţă de Turcia. Recep Tayyip Erdogan îi insultă şi îi ameninţă pe cei 27 fără ca aceştia să riposteze diplomatic sau să decreteze sancţiuni împotriva Ankarei. Şi de ce nu o fac? Pentru că Europa se simte vinovată… Vinovată, întrucît şi-a pierdut influenţa internaţională şi nu a putut opri războiul din Siria. Vinovată din cauza ororilor comise în trecut pe toate continentele colonizate. Vinovată pentru suferinţele provocate întregii lumi, după ce din viscerele ei au izbucnit două războaie mondiale. Vinovată, întrucît a promovat un model economic care promitea progres şi prosperitate pentru toţi, dar a adus inegalitate şi enorme frustrări. Din punct de vedere moral, așadar, Europa nu s-ar mai afla în poziţie de superioritate, pentru a da lecţii, de exemplu, Turciei…  Sigur, lucrurile nu sînt chiar atît de simple, dar un sentiment de vinovăţie există în casa noastră europeană, mai ales în partea ei vestică. Or, atunci cînd te simţi vinovat, începi să fii ezitant, să nu mai reacţionezi cu promptitudine, să-ţi pierzi chiar instinctul de supravieţuire… Dar mai ales începi să nu mai judeci, începi să te temi pînă şi de cuvinte şi chiar să orbeşti treptat, să nu mai vezi ce se întîmplă cu adevărat în jurul tău.

Simptomatic mi se pare faptul că uneori, în presa franceză, editorialişti străini au curajul să spună ceea ce nu îndrăznesc europenii. Este cazul sociologului canadian Mathieu Bock-Côté. Pe data de 7 martie el scria următoarele în Le Figaro: „Turcia nu se mai ascunde. Multă vreme ea i‑a şantajat pe europeni. Acum ea vrea să-i lovească. (…) Ea îi transformă, fără voia lor, pe migranţi în trupă de şoc şi maschează în criză umanitară o veritabilă invazie. Erdogan joacă, astăzi, pe cartea prăbuşirii psihologice a europenilor. Criza umanitară – reală, fără îndoială – este instrumentalizată pentru a destabiliza o civilizaţie şi pentru a o supune“. Iată o analiză sau mai degrabă o concluzie formulată fără piruete verbale şi fără angoasa de a fi „politically correct“. Probabil că, în culise, şi diplomaţii europeni au aceeaşi percepţie. Numeroşi alţi lansatori de alertă, dintre care unii sînt intelectuali arabi, le spun de multă vreme europenilor: atenţie, ceea ce numiţi voi fenomen migratoriu este, de fapt, o tentativă de revanşă istorică şi de cucerire teritorială orchestrată de islamişti! Cu diferenţa că de data aceasta nu mai sînt lansate asupra Europei armate de spahii şi de ieniceri. Întîi vin aceşti oameni cu copii de care îţi este milă, familii care au pierdut tot, fiinţe umane lovite de tragedii insuportabile… Iar acestor „năpăstuiţi ai soartei“ nu ai cum să le refuzi azilul politic, ar fi cu totul şi cu totul inuman, barbar să nu-i primeşti, întrucît ei se încadrează perfect în statutul de refugiat creat, de altfel, de europeni, de civilizaţia drepturilor omului. Problema începe însă mai tîrziu, cînd după valul de refugiaţi încep să vină imamii radicali şi predicatorii iluminaţi cu un mesaj precis: nu uitaţi că sînteţi musulmani şi că prima voastră datorie este să ascultaţi de legile Coranului şi nu de legile europene. Iar în multe cazuri, „refugiaţii“ cad de‑a dreptul în mîna islamiştilor instalaţi deja de multă vreme în Europa, unde au creat enclave compacte, iar noii veniţi intră în ele ca într-un ghetou, aproape fără nici o şansă de a mai deveni „europeni“.

Marea, gigantica, impardonabila slăbiciune a Europei nu constă în faptul că nu se răsteşte şi la Turcia, că nu adoptă sancţiuni împotriva ei, că nu îndrăzneşte să-l admonesteze pe Erdogan şi chiar să-l declare persona non grata. Slăbiciunea sinucigaşă a Europei este că pe propriul ei teritoriu nu mai ştie să transforme imigranţii în fii ai civilizaţiei europene.   

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cine este News Daddy, tiktokerul care a anunțat atentatul asupra lui Trump de la „Beach, Please”. Dylan Page: „Nu e o glumă, se întâmplă chiar acum” VIDEO
Dylan Page, un creator de conținut pe Tik Tok, cu peste 11 milioane de urmăritori, a fost primul care a anunțat tentativa de asasinat asupra lui Donald Trump. TikTok-erul se afla la festivalul „Beach, Please”, când a publicat știrea.
image
Tentativa de asasinat asupra lui Trump. Mișcarea salvatoare pe care a făcut-o fostul președinte chiar înainte ca glonțul să îl lovească FOTO VIDEO
Imaginile și informațiile despre tentativa de asasinare asupra lui Donald Trup, continuă să șocheze. O nouă înregistrare video arată mișcarea salvatoare pe care Donald Trump a făcut-o chiar în momentul în care un glonț a trecut pe lângă capul fostului președinte la mitingul din Butler, Pennsylvania.
image
Cum salvăm, pe caniculă, legumele din grădini și solarii. Fermier: „Se coace și roșia cât nuca, e de speriat”
Temperaturile de cuptor din ultimele zile pun la grea încercare și culturile din grădini și solarii. Legumicultori cu experiență spun ce putem face pentru a salva pe caniculă din munca de câteva luni și a ne bucura de legume din grădina proprie.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.