Imigraţie: asistăm oare la o invazie mascată în criză umanitară?

Publicat în Dilema Veche nr. 838 din 12 - 18 martie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Un demnitar german care afirmă că imigraţia înseamnă un risc pentru democraţia europeană, cetăţeni greci care se oferă să sprijine armata pentru a apăra frontiera cu Turcia, editorialişti care nu ezită să recurgă la termeni precum „invazie“ sau „agresiune“…

Noua criză migratorie din acest an 2020 nu mai seamănă deloc cu cea din 2015. Cancelara Angela Merkel nu mai pretinde că ţara ei poate primi şi integra un milion de refugiaţi. S-a terminat așadar cu formula magică „Wir schaffen das“ (Vom reuşi). Suedia, atît de lăudată în trecut pentru generozitatea sa faţă de migranţi, nu mai vrea să-şi deschidă porţile pentru străini şi anunţă că îşi va apăra şi ea, dacă va fi necesar, frontierele. Miniştrii de Interne ai Uniunii Europene dau asigurări Greciei că o vor ajuta să stăvilească miile de migranţi masaţi la graniţele sale terestre, în pofida imaginii dezastruoase pe care acest refuz de a primi noi refugiaţi o aruncă asupra Bruxelles-ului. Discursul politic la capitolul imigraţie s-a modificat total în ultimii cinci ani. Cei aflaţi în postura de a decide vorbesc acum mai degrabă despre „fermitate“ în faţa şantajului turc, decît despre „drepturile omului“ sau despre faptul că Uniunea Europeană s-ar „dezonora“ dacă nu îi mai primeşte pe „damnaţii pămîntului“. Chiar şi imaginile transmise de la frontiera greco-turcă nu mai sînt atît de favorabile acestor „damnaţi“. Sigur, multor europeni li se rupe inima cînd văd familii cu copii blocate în frig şi în ploaie în faţa unui gard de sîrmă ghimpată. Multor europeni li se face însă şi frică atunci cînd văd tineri migranţi cu cagule care aruncă cu pietre în grănicerii greci şi strigă „Allah akbar“. 

Acel an 2015, pentru Europa luminilor şi a drepturilor omului, începe să aibă profilul unei tragedii morale… Editorialistul francez Guillaume Perrault consideră chiar, într-un articol din Le Figaro, că Europa este în prezent „dezarmată moral“ faţă de Turcia. Recep Tayyip Erdogan îi insultă şi îi ameninţă pe cei 27 fără ca aceştia să riposteze diplomatic sau să decreteze sancţiuni împotriva Ankarei. Şi de ce nu o fac? Pentru că Europa se simte vinovată… Vinovată, întrucît şi-a pierdut influenţa internaţională şi nu a putut opri războiul din Siria. Vinovată din cauza ororilor comise în trecut pe toate continentele colonizate. Vinovată pentru suferinţele provocate întregii lumi, după ce din viscerele ei au izbucnit două războaie mondiale. Vinovată, întrucît a promovat un model economic care promitea progres şi prosperitate pentru toţi, dar a adus inegalitate şi enorme frustrări. Din punct de vedere moral, așadar, Europa nu s-ar mai afla în poziţie de superioritate, pentru a da lecţii, de exemplu, Turciei…  Sigur, lucrurile nu sînt chiar atît de simple, dar un sentiment de vinovăţie există în casa noastră europeană, mai ales în partea ei vestică. Or, atunci cînd te simţi vinovat, începi să fii ezitant, să nu mai reacţionezi cu promptitudine, să-ţi pierzi chiar instinctul de supravieţuire… Dar mai ales începi să nu mai judeci, începi să te temi pînă şi de cuvinte şi chiar să orbeşti treptat, să nu mai vezi ce se întîmplă cu adevărat în jurul tău.

Simptomatic mi se pare faptul că uneori, în presa franceză, editorialişti străini au curajul să spună ceea ce nu îndrăznesc europenii. Este cazul sociologului canadian Mathieu Bock-Côté. Pe data de 7 martie el scria următoarele în Le Figaro: „Turcia nu se mai ascunde. Multă vreme ea i‑a şantajat pe europeni. Acum ea vrea să-i lovească. (…) Ea îi transformă, fără voia lor, pe migranţi în trupă de şoc şi maschează în criză umanitară o veritabilă invazie. Erdogan joacă, astăzi, pe cartea prăbuşirii psihologice a europenilor. Criza umanitară – reală, fără îndoială – este instrumentalizată pentru a destabiliza o civilizaţie şi pentru a o supune“. Iată o analiză sau mai degrabă o concluzie formulată fără piruete verbale şi fără angoasa de a fi „politically correct“. Probabil că, în culise, şi diplomaţii europeni au aceeaşi percepţie. Numeroşi alţi lansatori de alertă, dintre care unii sînt intelectuali arabi, le spun de multă vreme europenilor: atenţie, ceea ce numiţi voi fenomen migratoriu este, de fapt, o tentativă de revanşă istorică şi de cucerire teritorială orchestrată de islamişti! Cu diferenţa că de data aceasta nu mai sînt lansate asupra Europei armate de spahii şi de ieniceri. Întîi vin aceşti oameni cu copii de care îţi este milă, familii care au pierdut tot, fiinţe umane lovite de tragedii insuportabile… Iar acestor „năpăstuiţi ai soartei“ nu ai cum să le refuzi azilul politic, ar fi cu totul şi cu totul inuman, barbar să nu-i primeşti, întrucît ei se încadrează perfect în statutul de refugiat creat, de altfel, de europeni, de civilizaţia drepturilor omului. Problema începe însă mai tîrziu, cînd după valul de refugiaţi încep să vină imamii radicali şi predicatorii iluminaţi cu un mesaj precis: nu uitaţi că sînteţi musulmani şi că prima voastră datorie este să ascultaţi de legile Coranului şi nu de legile europene. Iar în multe cazuri, „refugiaţii“ cad de‑a dreptul în mîna islamiştilor instalaţi deja de multă vreme în Europa, unde au creat enclave compacte, iar noii veniţi intră în ele ca într-un ghetou, aproape fără nici o şansă de a mai deveni „europeni“.

Marea, gigantica, impardonabila slăbiciune a Europei nu constă în faptul că nu se răsteşte şi la Turcia, că nu adoptă sancţiuni împotriva ei, că nu îndrăzneşte să-l admonesteze pe Erdogan şi chiar să-l declare persona non grata. Slăbiciunea sinucigaşă a Europei este că pe propriul ei teritoriu nu mai ştie să transforme imigranţii în fii ai civilizaţiei europene.   

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.