Iliescu

Anton POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
Iliescu jpeg

Am trăit aproape cinci ani alături de Ion Iliescu, ca redactor la Editura Tehnică. Pot spune că îl cunoşteam suficient de bine, dar şi acum mă gîndesc – fiind acolo, zi de zi, cu el – la ce-a însemnat mai apoi omul ăsta, la faza în care a devenit cunoscut de o ţară întreagă, iar perspectiva mea s-a destrămat, a pălit în faţa unui cu totul alt om decît acela pe care îmi închipuiam că-l cunosc. Chiar de atunci cu toţii speram că va fi înlocuitorul lui Ceauşescu, netrecîndu-ne deloc prin cap căderea abruptă a comunismului. În jurul persoanei sale se crease un mit, iar noi îl priveam ca pe un izbăvitor, deşi nu puteam să înţelegem cum se va putea pune în practică această eliberare. Eram închişi acolo, el ne era un director „bun“, democrat, altfel decît toţi trepăduşii puşi pe puncte în posturi. Aş putea să mărturisesc că mă număram totuşi printre cei cîţiva care îl apreciau şi îl admirau. Marea masă îl detesta tocmai pentru că fusese implantat acolo (îl alintau cu porecla Giuseppe), că luase locul unui director mediocru, dar de-al casei şi uşor de „dus“ (erau influenţe, interese etc.). E drept că şi Iliescu promova autori din anturajul său, dar pe atunci aceia erau de valoare, plini de rîvna de a dărîma într-o zi satrapul şi de a instaura un socialism perestroikist.  Am rămas totuşi uimit (eram destul de naiv şi nepriceput la caracterul uman) cînd, după evenimente, toţi cei care nu-l simpatizau s-au pliat imediat de partea marelui învingător (ca tot românul) în timp ce noi, „adepţii“ de dinainte, deveneam pe zi ce trecea tot mai critici, văzîndu-i defectele şi impulsiunile de politruc comunist. Mi-aduc aminte că imediat după mitingul din 12 ianuarie, „pe tanc“, atunci cînd o colegă de-a noastră l-a salvat propunînd mulţimii să-l întrebe ce a făcut în ultimii cinci ani (mulţi clamau că a stat cinci ani la Moscova alături de Gorbaciov) şi după răspunsul său, simplu, „am lucrat la Editura Tehnică“, am insistat a doua zi să mergem la Televiziune să întărim acest aspect, am încropit o mică delegaţie din care făceam şi eu parte şi ne-am dus, am fost repede băgaţi sub reflectoare, iar o altă colegă (care e plecată de mult în SUA) a citit un material care consfinţea fără tăgadă realitatea.  Multă lume m-a văzut acolo, iar după ceva timp, cînd începusem să mă despart de Iliescu şi frecventam mitingurile de protest gen Piaţa Universităţii, am întîlnit cunoscuţi care mă întrebau ce caut eu acolo, eu care m-am dus la Televiziune să-l apăr pe „tovarăşul“. Ce era să fac, să-l ridic în slăvi toată viaţa pe un om care, împreună cu alţi activişti din planul secund, a uzurpat o mişcare începută atît de frumos? Mai mult, am fost perfect convins de intenţiile sale în data de 3 martie 1990, cînd ne-am dus, un grup de colegi, la Parlament să-l felicităm de ziua lui. Cînd tot o colegă l-a întrebat ce facem cu ţărăniştii şi liberalii care ne pun beţe în roate, omul a răspuns că să nu ne facem griji, că aceştia vor fi împinşi la colţ (nu-mi aduc aminte din păcate perfect expresia întrucît am fost uluit, dar esenţa răspunsului său a fost asta).  Atunci am înţeles care-s resorturile sale adevărate, dar cei care mă vedeau la mitinguri nu înţelegeau şi mă blamau. Că aşa-i omul, consecvent cu ceilalţi, cu aceia pe care deja a pus o ştampilă. Aceştia îmi spun şi acum ce fraier am fost că nu am profitat – să fi rămas la remorca „şefului“, ajungeam mare, nu mai apoi un pîrlit de funcţionar la Primărie şi ulterior un pensionar atent la fiecare bănuţ pe care-l cheltuieşte. „Bă Antoane, ajungeai în Parlament, erai om, erai cineva! Ai fost un fraier!“ Da, recunosc că, privind prin prisma foştilor colegi, care din oportunism au întors armele şi s-au alăturat învingătorului, am greşit! Dar nu-mi pare rău deloc şi sînt fericit. Sînt un om liber şi pot să spun cu tărie ceea ce gîndesc: Iliescu a fost un bun director de editură, căruia îi păstrez o amintire frumoasă, dar (şi asta e cumplit) un preşedinte distrugător din cauza căruia sîntem în starea de acum, adică la mare distanţă de alţii care au tăiat în carne vie şi s-au alăturat fluxului firesc al democraţiei şi statului de drept. Şi de aia nu o ducem bine şi avem o clasă politică mîncată de corupţie, pentru că cei ca Ion Iliescu au promovat tot supuşii vechi, ai fostului regim de opresiune, şi au permis astfel intrarea ţării într-un con de umbră. Cum ar fi fost posibili Năstase şi Ponta, de pildă, fără dezvoltarea lor plenară în marsupiul odihnitor al bunicului? 

Mai rămîne să amintesc că Iliescu ne critica pentru întîrzierea la serviciu, el fiind prezent, zi de zi, chiar şi în concediu, de la ora 8, cu ziarul

în faţă. Obişnuia să spună: „Fraţii (adică noi, redactorii) au ajuns deja în comunism!“. Ehei, ce vise înălţătoare!  

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.