Ieri era pe stradă
O gagică cu ochelari uriași și vorbea în italiană la telefon și avea în mînă un pescăruș. Ținea pescărușul cu aripile la spate și picioarele lui erau libere. Gagica era în tricou și pantaloni. Avea două mîini. Pe o mînă avea geanta și telefonul. Pe mîna cealaltă, pescărușul. Era ieri o gagică cu ochelari uriași și vorbea în italiană la telefon și avea în mînă un pescăruș. Ținea pescărușul cu aripile la spate și picioarele lui erau libere. Gagica era în tricou și pantaloni. Avea două mîini. Pe o mînă avea geanta și telefonul. Pe mîna cealaltă, pescărușul. Pescărușul era mărișor. Grăsan în gușă. Era fără glas. Cum de era fără glas? Și stătea ținut cu aripile la spate. Doar aripile erau la spate. Pescărușul putea da din piciorușele lui gălbejite, dar n-o făcea. Eram pe stradă și o gagică cu ochelari uriași mergea pe toace și vorbea în italiană la telefon și avea în mînă un pescăruș. M-a interzis imaginea. Abia acum reacționez. Abia acum m-am gîndit la libertatea pescărușului. Ieri era pe stradă o gagică cu ochelari uriași și vorbea în italiană la telefon și avea în mînă un pescăruș. Ținea pescărușul cu aripile la spate și picioarele lui erau libere. Abia acum mă gîndesc la lașitatea mea. M-a interzis imaginea. Abia acum reacționez. Abia acum m-am gîndit la libertatea pescărușului. Ieri era pe stradă o gagică cu ochelari uriași și vorbea în italiană la telefon și avea în mînă un pescăruș. Ținea pescărușul cu aripile la spate și picioarele lui erau libere. Dacă întrebam de pescăruș însemna că sînt parte a poveștii pescărușului. Pescărușul era cu aripile la spate. N-am făcut poze, n-am pus pe Instagram imaginea. Nu, pentru că imaginea nu ar fi spus ceea ce eu am gîndit abia acum. Nu, pentru că imaginea n-ar fi vorbit despre mine. Nu, pentru că poza și postarea mea nu ar fi arătat cum era ținut pescărușul cu aripile la spate.
